In drum spre un nou razboi ruso-turc? Erdogan va trebui sa plece cu coada intre picioare

Vineri, 28 Februarie 2020, ora 16:35
17259 citiri
In drum spre un nou razboi ruso-turc? Erdogan va trebui sa plece cu coada intre picioare
Foto: Arhiva (Kremlin)

O schimbare radicala s-a produs in conflictul ruso-turc privind Siria. Tensiunile intre Moscova si Ankara si riscurile pentru Europa au crescut perceptibil in urma bombardarii fortelor turcesti din nordul Siriei.

Simtindu-se pusa in pericol de Rusia, dupa ce un presupus bombardament "sirian" a rapus zeci de militari turci in provincia Idlib, Ankara a cerut sprijinul comunitatii internationale. Si, mai ales, al NATO.

La solicitarea Turciei, ambasadorii Aliantei s-au intrunit intr-o sesiune de urgenta la Bruxelles, in temeiul articolului 4, care stipuleaza convocarea de consfatuiri daca un stat membru se simte amenintat.

Spre a-si sustine revendicarile, Turcia a reinceput sa atentioneze Europa cu inundarea cu refugiati a Batranului Continent. Potrivit unui oficial turc, "data fiind situatia actuala", migrantii n-ar "mai putea fi opriti". In rastimp, Rusia face ce stie mai bine.

Putin trimite in zona nave de razboi, da vina pe victime si refuza sa-si asume orice responsabilitate. La Moscova s-au evidentiat, ca si in trecut, presupuse incalcari ale intelegerilor bilaterale ruso-turcesti.

Trupele presedintelui Erdogan si, nu in ultimul rand, cei 33 de militari turci ucisi s-ar fi aflat in zone in care n-ar fi avut dreptul sa fie, alaturi de forte ale teroristilor islamisti din Al Qaida, afirma oamenii Kremlinului, dezmintind, totodata, participarea la raidul ucigas al aviatiei ruse.

Acuzele mutuale si pertractarile celor doua parti pun capat unei indelungi aliante ruso-turce si deschid larg poarta unei confruntari militare cu potentialul uneia de amploare. Ele nu pot ascunde nici natura acestui conflict, nici cauzele escaladarii lui fara precedent si nici riscurile deloc neglijabile pe care le implica litigiul pentru Europa si Orientul Mijlociu.

Reislamizata si scoasa de pe fagasul democratiei de presedintele Erdogan, Turcia sunita sustine in regiune forte islamiste sunite, in timp ce Rusia a invins in razboiul civil sirian alaturi de presedintele alevit al Siriei Assad si de aliatii lor siiti din Iran.

Prieteni de conjuctura

Un timp, rivalitatea fata de SUA si agendele politice interne si internationale ale celor doua regimuri autoritare, in esenta antidemocratice si antioccidentale, au transformat, aiuritor, Moscova si Ankara in aliati, in ciuda statutului Turciei de stat membru al NATO. "Relatiile strategice bilaterale cu Rusia" ar fi "de nezdruncinat", se hazardase naivul sef al diplomatiei turce, Cavusoglu, sa estimeze.

Dar stratul de gheata al acestei aliante conjuncturale, pe care a alunecat Turcia cand s-a rupt de Vest, determinand-o sa-si procure arsenale rusesti in locul armelor americane si sa se lase ademenita de bratele primitoare ale tarului neostalinist, n-a dobandit vreodata o grosime sanatoasa. A ramas, dimpotriva, foarte subtire. Si, mai nou, s-a spart.

Se fisurase anterior, cand Turcia a tot tinut sa lanseze repetate, dar futile avertismente in directia Moscovei si Damascului, fara ca alianta ruso-iraniano-siriana sa-si suspende atacurile asupra Idlibului, ultima regiune siriana inca necontrolata integral de trupele celor trei regimuri.

Zece razboaie

Ciocnirea din zona era inevitabila, in ultima instanta, intre tiranii cu obsesii neoimperiale si o pronuntata ambitie de hegemonie locala si globala, care au beneficiat de vidul de putere iscat de retragerea fortelor occidentale din regiune.

In acest context, conflictul aminteste si de precedentele conflicte ruso-turcesti. Nu mai putin de zece razboaie si alte conflicte de dimensiuni mai reduse au marcat istoria relatiilor mutuale. Ele au ramas, veacuri la rand, profund marcate de rivalitati tipice unei mari puteri musulmane cu insatiabile pofte teritoriale, ca Imperiul Otoman, si mostenitoarei cu veleitati nationaliste si ortodoxiste a traumei iscate crestinatatii de cucerirea Stambulului.

In fond, Rusia si-a satisfacut abia recent stravechea ambitie a unui durabil acces militar nu doar la Marea Neagra, ci si la Mediterana. Rusia a anexat Crimeea, care a fost si obiectul razboiului ruso-turc din 1853-56. Si a decis in favoarea Moscovei razboiul sirian prin interpusi.

Dar conflictul bilateral nu se limiteaza la nordul Siriei. Litigiul implica si nordul Africii, in speta Libia, tara in al carei razboi civil cele doua puteri sustin grupari rivale, inarmate si intarite nu numai din ratiuni economico-energetice, ci si religios-ideologice, cu forte proprii, turcesti si rusesti.

Cine va castiga in actuala confruntare?

Amenintarile, santajul si intensitatea apelurilor turcesti la ajutor international tradeaza frica provocata Ankarei de o Rusie agresiva. Al carei presedinte numai loial nu e nici daca nu e contrat. Si de ce s-ar mai preface Putin?

Dupa evacuarea regiunii de catre americani, in conditiile obsesivului impaciuitorism european si ale cronicizatului conflict, retoric contondent, dintre Ankara si Ierusalim, Moscova nu prea mai are nevoie de bunavointa Turciei spre a-si desavarsi expansiunea in Siria.

Aceasta frica a Ankarei, capitala, alaturi de Qatar, a planurilor expansioniste ale Fratiei Musulmane, ar putea frana ambitiile belicoase ale Turciei si inlocui riposta ei militara cu ceea ce stie si Erdogan mai bine. Sa ameninte. Nu doar Europa, cu refugiati. Ci si pe rusi, cu activarea unei proxime rebeliuni in randul zecilor de milioane de minoritari musulmani ai Federatiei Ruse.

Pana la urma, insa, Erdogan are de ales. Va trebui, intelegand falimentul politicii sale puternic colorate ideologic, sa admita, pragmatic si rational, ca si-a atins limitele indelungatei ascensiuni si sa-si evacueze, cu coada intre picioare, trupele din nordul Siriei.

Ori se va lasa cotropit de orbire fanatica, pierzand, in delir, tot ce a castigat.

Petre M. Iancu

Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, afirmă vineri, la 20 de ani de la admiterea României în NATO, că aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră, pe...
Ciolacu: Apartenenţa României la NATO reprezintă o garanţie de securitate pentru ţara noastră. Vom continua să fim un actor influent şi constructiv FOTO/VIDEO
Ciolacu: Apartenenţa României la NATO reprezintă o garanţie de securitate pentru ţara noastră. Vom continua să fim un actor influent şi constructiv FOTO/VIDEO
Marcel Ciolacu, premierul României afirmă, la 20 de ani de la aderarea României la NATO, că apartenenţa României la Organizația Nord Atlantică reprezintă o garanţie de securitate pentru...
#Siria razboi Turcia Rusia , #Rusia