Doua stiri recente se cam bat cap in cap. Prima din ele priveste declaratia doamnei prim ministru despre investitorii din Emiratele Arabe Unite (EAU), care "sunt interesati de constructia portului Bucuresti pe canalul Dunare - Bucuresti si vor veni chiar saptamana viitoare in primele discutii".
Cea de a doua stire priveste inexistentul canal, pe a carui margine se va aseza portul bucurestean. Se vor cam mira partenerii externi, afland ca am comandat portul, dar inca nu avem canalul si ca, pentru intrarea in normal, se va pune la cale o licitatie.
Pe scurt, partea plina a paharului este ca vrem port. Partea goala este ca nu avem nimic din toate celelalte, pentru ca portul, odata facut, sa nu ramana ca simplu exponat pentru turisti.
Poate va zice cineva ca exagerez. Ca vom construi portul concomitent cu canalul, ca ele se pot inaugura simultan si poate chiar asa trebuie sa fie. Sigur ca trebuie sa fie asa, dar tehnica realizarii unui canal este mult mai complicata si mai plina de neprevazut, decat amenajarea unui port. Nu se apuca nimeni sa inalte o gara uriasa, acolo unde nu s-a inceput inca punerea liniilor.
In mod neasteptat pentru unii, problema canalului Bucuresti-Dunare este veche de aproape un secol. In anul 1927, inginerul roman Dimitrie Leonida finaliza proiectul unui canal de navigatie Dunare-Bucuresti, iar in 1928 se aproba prin lege inceperea constructiei. Era prevazut cu mai multe ecluze, porturi si hidrocentrale la Bucuresti, Orasti si Budesti.
Constructia insa n-a inceput decat in 1986, iar in 1989 era gata in proportie de 80%. Dupa 1990, s-a furat aproape jumatate din ceea ce fusese gata, s-au anulat proiectele, studiile, totul, iar acum se reia de la zero, adica ne intoarcem inapoi la anul 1986. Ca sa nu zic chiar 1927.
Nu sunt deloc sigur ca, ceea ce era important in 1927 este la fel de important si eficient in 2018 si dupa aceea. Din ce s-a publicat in presa, nu rezulta daca s-a ostenit cineva sa faca asemenea comparatii. Facem canal si port pentru ca asa au hotarat factorii politici, nu pentru ca ar rezulta asta dintr-un audit, un studiu, o cercetare.
Cred ca, venind saptamana viitoare la Bucuresti, partenerii externi vor cere inainte de toate sa vada studiul, sa cunoasca impactul si eficienta. Ce studiu, ce impact, la PSD? Ciuciu!
Pun pariu ca partenerii externi vin la Bucuresti ca sa vada amplasamentul "portului", sa observe canalul cu ochii lor si sa afle in ce masura guvernul doamnei Vasilica-Viorica este sustinut nu numai de prieteni, dar si de Opozitie, care ar putea ajunge la putere peste 2-3 ani, tocmai atunci cand partenerii conteaza ca vor incepe recuperarea investitiei.
Parca vad ce fata lunga vor face, cand vor vedea situatia de pe teren. Amplasamentul exista, acoperit de jalnice ruine, iar urmele lasate de jefutorii fierului vechi fac o impresie execrabila nu numai simplului privitor, ci mai ales cuiva dispus sa-si investeasca banii intr-o daravela. Clacata deja de altii.
Totusi, nu ma indoiesc ca ar trece peste asta, daca ar vedea ca se desfasoara executia canalului, esalonata astfel incat portul sa-si inceapa activitatea de indata ce va fi gata. Dar cine le garanteaza lor ca nu vor ajunge cu portul nefunctional si ramas pe mana hotilor de fier vechi, antrenati deja in devalizarea porturilor si a canalelor?
Sigur i-ar interesa si optica Opozitiei, dar nu rezulta de nicaieri ca doamna Vasilica-Viorica s-ar fi sfatuit cumva si cu cei de pe banca rivala.
Ba as zice ca prim ministrul n-a tinut seama nici de parerea colegilor de guvernare, caci iata ce spunea prin luna august seful ALDE, dl Tariceanu, cu privire la discutatul canal Dunare-Bucuresti:
"... a fost inceput in anii '80 si nici atunci nu a fost strict viabil. Am vazut ca acum acest canal este reluat. Problema lucrarilor este una extrem de delicata care trebuie sa se bazeze pe considerente tehnico-economice. Exista semne de intrebare serioase cu privire la aceasta lucrare...".
Fara indoiala, nu este o opinie politica. Este una tehnica, intrucat pe dl Tariceanu il stim ca inginer hidrotehnician adica exact pe faza in problema. Merita luat in seama. Nedand insa atentie la toate acestea, cogeamitea prim ministrul face o cogeamitea excursie in EAU, si se apuca sa discute acolo de capul ei o idee contestata de reprezentanti de marca din Bucuresti.
Poate termenul nu este foarte elegant, dar mi se pare corect, atunci cand spun ca atat dna Dancila, cat si dl Dragnea sunt ageamii in materie. In schimb, domnii Tariceanu si Iliescu, chiar daca niciunul din ei nu pare sa fi descoperit apa calda, sunt amandoi ingineri chiar in domeniul hidrotehnic.
Retin din spusele dlui Tariceanu ca o hotarare privind canalul - si implicit portul - trebuie sa se bazeze pe considerente tehnico-economice. Corect, dar ma intreb: a elaborat cineva un studiu de eficienta si de impact ale lucrarii? Iar, daca a elaborat, la ce concluzie a ajuns?
N-am observat nicaieri in presa informatii despre asa ceva. Ma sperie insa modul cum se exprima acum cativa ani dl Ion Iliescu, cu privire la necesitatea canalului:
"...propun Parlamentului sa solicite o dezbatere, cu participarea unor oameni calificati, pentru a se lamuri pe fond toate aceste probleme si a evita risipirea resurselor modeste ale tarii in asemenea lucrari fara perspectiva".
Pe vremea aceea, nu era PSD la putere, era Opozitia de astazi. Intre timp, Opozitia de atunci a devenit Putere, dar problemele tehnice si de fond nu le schimba politrucii, oricum s-ar roti ei. Tabla inmultirii nu depinde de cine este la putere, nici principiul lui Arhimede, nici teoria relativitatii. Si, automat, nici eficienta investitiilor sau oportunitatea lor.
Oricat de mare ti-ar fi majoritatea, asa cum nu poti hotari politic tabla inmultirii, n-ar trebui sa te incumeti nici la eficienta canalului Dunare-Bucuresti.
Dar doamna Dancila se incumeta, desi ar trebui sa stie ca paseste pe un drum deja umblat. Un turneu asemanator celui efectuat de domnia sa in Turcia si prin Orientul Mijlociu seamana leit cu turneul premierului Emil Boc, efectuat in august 2011 in China, cand s-a convenit cu privire la "implementarea a cinci proiecte majore propuse de Romania in domeniile energiei, transporturilor si agriculturii". Toate proiectele erau prin parteriat public-privat si niciunul evaluat la mai putin de un miliard de euro.
Nici canalul Dunare-Bucuresti (inclusiv portul), centura de ocolire a municipiului Bucuresti si niciunul dintre cele cinci proiecte n-a avut alta soarta decat sa ramana simpla maculatura in sertare.
Dar, cum nu i-a cerut nimeni socoteala dlui Boc pentru ca s-a plimbat degeaba prin minunata tara a dragonilor, banuiesc ca si doamna Dancila si-a facut calculul ca superbul voiaj in tara Seherezadei nu prezinta riscuri, in caz de esec.
