Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
A   A   A

Toxica moarte a lui Liviu Dragnea peste tara. A meritat? Ziua in care parintii au inteles

Toxica moarte a lui Liviu Dragnea peste tara. A meritat? Ziua in care parintii au inteles
Prea mult a fost: si pentru romanii veniti sa isi strige amarul in tara lor, si pentru jandarmii manati sa lupte contra celorlalti, cei asemenea lor, cei cu copii de mana si cu speranta ca vor putea fi alaturi de parintii lor, la batranete, acasa. Prea multa ura a aruncat Liviu Dragnea peste copii si parinti, peste batrani si nepoti, si pentru ce? Pentru ca el sa fie liber?

Pentru ca el sa fie puternic?

Vineri seara, am fost cu totii - romani de acasa, romani din afara, mame in fata televizoarelor, jurnalisti care nu stiau cum sa ii puna pe ceilalti la adapost, jandarmi aruncati intr-o lupta grotesca - personaje intr-un scenariu al urii si diversiunii. Un scenariu scris intr-un laborator din subterane, acolo unde se pun ramasaguri pe grumazul Romaniei.
Acolo a fost ultima data zarit Liviu Dragnea. Cu manecile suflecate, ca vataful care tranzactiona suflete moarte (ca-n Gogol), ultimul sef al Partidului Social Democrat a pus totul pe ultima carte. Si-a pus gaj ramasita de umanitate, tara si partidul. Nimic, nimic nu ar fi fost prea putin pentru ca Liviu Dragnea sa supravietuiasca, el si marionetele care, desi incep sa sangereze, isi traiesc anihilarea ca pe o ultima dovada de recunostinta.

Dar Liviu Dragnea a fost vazut! Si nu, nu de oamenii cu constiinta care au iesit in strada ii este teama. A avut mereu dreptate, nu romanii care vor sa isi creasca copiii intr-o tara democratica il vor da jos.

Oamenii acestia ar fi o salvare pentru el, in fata lupilor din partid pe care i-a tras pe sfoara si i-a expus in cea mai inumana imagine a puterii politice discretionare, asa cum nici Iliescu nu ar fi indraznit.
Toata lumea se astepta la diversiuni, vineri seara. Oamenii care au strabatut Europa mii de kilometri, intr-un strigat de speranta care a fost gatuit in Romania, la mineriade, pentru doua decenii si jumatate, stiau ca vor fi inselati, ca li se va pune piedica, ca nu va fi atat de usoara intoarcerea acasa. Cei ramasi in urma, batranii care au invatat sa isi faca un cont de Facebook, pentru a vorbi pe chat cu copiii lor plecati, i-au avertizat, asa cum numai sufletul mamelor presimt si tremura pentru ai lor.

Stiti ce inseamna pentru o mama sa aleaga sa nu-si mai vada copilul plecat departe, doar pentru a-l sti bine? Sa ii ascunda lovitura la umar, pentru ca a cazut, de batranete, si nu a avut pe nimeni alaturi caruia sa ii ceara sprijinul? Stie Liviu Dragnea in ce poveste a intrat, ranindu-le mamelor fiii si fiicele intoarse acasa, pentru a-si apara tara de abuzurile de putere?
Vineri seara, primele stiri despre violentele "romanilor din diaspora" au aparut inainte ca oamenii sa se adune in Piata Victoriei. Primele spray-uri cu piper si primele gaze lacrimogene au fost folosite inainte ca peste o suta de mii de romani sa isi strige nu disperarea, ci dragostea fata de tara asta, care e a lor si a parintilor lor, sa se stranga in piata. A fost o greseala tactica destul de mare, dar care scoate la iveala disperarea. Dar merita? Merita jandarmii dislocati in Piata Victoriei sa isi sacrifice rudele, prietenii, propria constiinta pentru ca Liviu Dragnea sa isi mai numeasca un prim-ministru?

A meritat?

Am urmarit, vineri seara, narativul alternativ al PSD-ului, in vreme ce romanii din afara se reuneau cu romanii de acasa, intr-un protest totusi istoric, indiferent de pudoarea pe care o avem in fata cuvintelor mari. Un punctaj incremenit in 1990, in care romanii care emigrasera erau din capul locului diabolizati si instrainati de "fiinta nationala".
Liviu Dragnea, am mai scris-o, moare politic, dar moartea lui e toxica si rea. Imi amintesc, din vremurile studentiei, cum Andrei Plesu ne-a povestit la unul dintre cursurile despre ingeri stupoarea lui in fata mortii portarului de la facultatea pe care o urmase, un turnator malefic, de care toti se fereau. Cum moartea, care e o experienta destinata initiatilor, sa ii fie totusi accesibila unuia care nu a fost capabil, in viata, sa inteleaga nimic?

Odata cu manipularea ordinara a jandarmilor de vineri seara, odata cu scenariul urii in care a vrut sa ne faca pe toti partasi, odata cu lacrimogenele aruncate peste ochii copiilor din Piata Victoriei, Liviu Dragnea si-a blocat toate iesirile. Nu mai are nici macar acces la propria constiinta.
Am primit, vineri, mesaje de la mame care nu stiau unde sa mearga cu copiii lor care plangeau, pentru ca gazele lacrimogene folosite de jandarmi le-au ranit incredibil ochii prin care inca nu au vazut toata lumea. A meritat?

Asa cum se intampla indeobste la cutremure, parintii si-au sunat copiii pe care ii stiau in Piata, sa ii roage sa se puna la adapost. Au plans la telefon, si unii, si ceilalti. A meritat?

Merita Liviu Dragnea acest sacrificiu al functionarilor din institutii, al jandarmilor?

Psihologic, decizia de a nu respecta un ordin, de a abdica de la o uniforma, este cumplita. Intr-un alt registru, procesul este similar deciziei de a-ti parasi tara, lasand in urma parinti din ce in ce mai instrainati. Dar merita Liviu Dragnea sa iti abandonezi parintii pentru nimic?
A meritat?

Primul care a raspuns nu a fost nici jandarmul, nici functionarul care se ascunde in Guvern, sperand, ca Adolf Eichmann, ca daca nu face rau cu mainile lui, nimeni nu ii vede broboanele de sudoare ale vinovatiei, ci PSD. Partidul a inteles, vineri seara, ca moartea politica a lui Liviu Dragnea a atat de toxica, incat nimeni din apropiere nu va supravietui.

A meritat?

Folosindu-se in cel mai perfid mod de angajamentul jandarmilor fata de uniforma, puterea politica din Romania a incercat sa le insceneze acestora complicitatea. Odata ce esti prins complice, odata ce te lasi pozitionat de partea rea a istoriei, doar un curaj exceptional te mai lasa sa iesi si sa restabilesti binele.
Merita?
Facebook ShareTweetGoogle Share
 Sambata, 11 August 2018, ora 12:51
 Autor:Magda Gradinaru

 Articol citit de 46674 ori

Citeste si: