Semnal de alarma: Judecatorul emite verdicte sub presiunea unor factori pe care nu ii mai poate controla Interviu II

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Marti, 29 Ianuarie 2019, ora 08:31
7742 citiri
Semnal de alarma: Judecatorul emite verdicte sub presiunea unor factori pe care nu ii mai poate controla Interviu II

Independenta judecatorilor este periclitata de instabilitatea legislativa si de presiunile mediatice si politice, din cauza distorsionarii realitatilor obiective si mentinerii perceptiei referitoare la caracterul abuziv al infaptuirii justitiei, afirma judecatorul Ciprian Coada de la Curtea de Apel Constanta.

In cea de-a doua parte a interviului acordat Ziare.com, judecatorul Ciprian Coada a atras atentia si ca mentinerea prestigiului Justitiei nu se poate face prin camuflarea unor probleme interne.

Judecatorul Ciprian Coada este absolvent al Facultatii de Drept, al Institutului National al Magistraturii si al Departamentului International al Scolii de Magistratura din Franta.

Iata principalele declaratii ale judecatorului Ciprian Coada:

- Infiintarea sectiei pentru anchetarea magistratilor arunca o doza de neincredere in aparatul judiciar.

- Este greu de crezut ca actele de hartuire ale unor colegi judecatori si procurori nu se vor accentua.

- Cazurile mediatizate recent nu sunt simptome ale unei justitii abuzive.

- Tehnici de influentare a opiniei publice, care pana nu demult erau infierate in spatiul public, sunt perpetuate, chiar extinse la alte tipuri de cauze si perfectionate.

- Protectia efectiva a independentei Justitiei nu poate fi una reala, cata vreme actiunile de dezinformare publica si cele de discreditare mediatica a unor magistrati nu sunt descurajate prin sanctiuni pecuniare sau alte instrumente de civil sau penal

- Nu putem spera la o justitie mai buna, in conditiile in care obligatia de rezerva functioneaza ca o scuza de inactivitate si nici la o reforma reala a Justitiei din Romania, in masura in care curajul de a spune adevarul se manifesta doar la nivel individual.

- Oamenii din interiorul Justitiei sa aiba curajul de a vorbi despre propriile probleme, iar cei care nu au avut capacitatea de a reforma Justitia sa incerce sa faca pasul inapoi.

Citeste si prima parte a interviului - Un judecator vorbeste despre efectele grave ale Ordonantei Toader. Cum au influentat sentintele protocoalele si completurile de 5?

Cum apreciati inceputul destul de zgomotos al activitatii sectiei pentru anchetarea magistratilor?

Infiintarea acestei structuri arunca o doza de neincredere in aparatul judiciar, contribuind la falsa perceptie ca Justitia se confrunta cu o grava problema de integritate interna, magistratii neputandu-si explica nici motivele pentru care, in considerarea principiului egalitatii de tratament, asemenea structuri nu au fost infiintate si cu privire la alte categorii de demnitari sau functionari sau cu privire la fapte asociate unor fenomene infractionale de mare amploare, cum sunt evaziunea fiscala, criminalitatea transfrontaliera si altele.

Cu atat mai ingrijoratoare este intentia de consolidare a statutului acestei structuri, in conditiile in care alte organe judiciare, confruntate cu nevoi acute de personal, nu se bucura de aceeasi atentie din partea factorilor de decizie ai sistemului judiciar.

Criticabil este si faptul ca acestei sectii speciale ii revine o competenta exclusiva, determinata si de faptul ca aceasta functioneaza doar la nivel central, lucru de natura sa accentueze perceptia potrivit careia scopul urmarit de legiuitor va fi deturnat prin orice ancheta ce va presupune deplasarea unui magistrat la sediul institutiei, chiar si pentru o simpla audiere.

Mai mult, competenta acestei sectii va putea fi deturnata si ea prin simpla indicare a unui magistrat drept participant la comiterea unei fapte penale atribuite prin lege in competenta altui organ judiciar, iar resursele umane si logistice limitate vor ingreuna sau vor face aproape imposibila descoperirea unor fapte date in competenta sectiei, chiar si in cauzele cu un grad redus de complexitate.

De aceea, neajunsurile generate de conditiile reduse de vechime privind accederea in cadrul DNA ar fi trebuit corectate, astfel incat sa se asigure selectarea unor persoane cu o mai mare experienta in cadrul serviciilor teritoriale ale directiei, dar si mentinerea parametrilor de operativitate la nivel local, concentrarea intregii activitati la nivel central facand ca aceasta noua institutie sa nu functioneze la standardele calitative dorite.

Ceea ce este demn de luat in seama de catre factorii de decizie este faptul ca perceptia de politizare a unei astfel de structuri are la baza recentele initiative legislative sau, in opinia unora, legaturile cu trecutul ori cele de ordin personal ale unor magistrati.

Este greu de crezut ca actele de hartuire ale unor colegi judecatori si procurori nu se vor accentua, atata vreme cat ele nu au fost descurajate nici pana in prezent.

In fine, un aspect care merita punctat este cel referitor la modalitatea de desemnare a procurorilor din cadrul sectiei. Desi modificarile la Legile Justitiei consacra in mod expres principiul separatiei carierelor judiciare, acesti procurori sunt desemnati de catre o comisie din care fac parte si judecatori, aspect pe care legiuitorul nu l-a motivat in nici un fel si care naste serioase semne de intrebare asupra unor principii de logica legislativa.

De vreme ce lucrurile se petrec de o alta maniera decat cea consacrata la nivel principial in Legea nr.303/2004, este normal ca in randul magistratilor sa se manifeste ingrijorare cu privire la scopurile ce au stat la baza infiintarii acestei structuri.

Se vorbeste despre o justitie abuziva, despre cazurile Ploiesti, mai recent Oradea. Sunt simptomele unei justitii abuzive?

Cazurile mediatizate recent nu sunt simptome ale unei justitii abuzive, pentru ca astfel de conduite trebuie analizate in mod individual si potrivit contextului in care au avut loc.

Mai mult, abuzul in exercitarea functiei nu atrage o raspundere colectiva si nu poate fi justificat ca principal motiv al unor modificari legislative care sa slabeasca forta de reactie a aparatului judiciar, independenta si capacitatea lui de raspunde multiplelor provocari cu care se confrunta.

De asemenea, aceste cazuri trebuie tratate cu toata seriozitatea, fara o mediatizare excesiva, cu respectarea prezumtiei de nevinovatie de care orice persoana se bucura in cadrul unei anchete penale sau disciplinare si prin prevenirea oricaror scurgeri de informatii ce ar rezulta de pe urma acestor cercetari.

Pentru multi dintre noi este ingrijorator si faptul ca tehnici de influentare a opiniei publice, care pana nu demult erau infierate in spatiul public si care se bazau, in esenta, pe divulgarea unor informatii clasificate din cauze penale, sunt perpetuate, chiar extinse la alte tipuri de cauze si perfectionate in virtutea unor legaturi de ordin personal, pe care unii formatori de opinie le-au dezvoltat de-a lungul timpului, fara ca cei raspunzatori de aceste situatii sa poarte o minima raspundere.

Astfel, se incurajeaza un mod de lucru indelung criticat chiar de catre cei care in prezent il utilizeaza si prin care ajunge la defaimarea publica a unor persoane, chiar mai devreme de formularea oficiala a unei acuzatii sau a unui verdict.

Ca judecator, va simtiti profesional in siguranta, independenta dvs e garantata?

In Romania instabilitatea legislativa isi spune cuvantul in orice materie si cu atat mai mult in materie penala, domeniu in care schimbarile intempestive de legislatie pot invalida o serie de decizii si pot conduce invariabil la antrenarea unor forme de raspundere juridica mult mai severe si greu de contracarat.

In acest context, cu atat mai dificila este misiunea judecatorului, care, confruntat fiind cu o crestere constanta a volumului de activitate si cu o continua diversificare a cauzelor pe care este chemat a le solutiona, emite verdicte sub presiunea unor factori pe care nu ii mai poate controla, fara a beneficia de timpul necesar pregatirii profesionale si studiului complet al dosarelor.

Presiunile mediatice si cele de natura politica se constituie si ele in factori de risc la adresa activitatii magistratilor, din cauza tendintei tot mai vizibile de distorsionare a realitatilor obiective si posibilitatilor de propagare rapida a unor informatii menite sa dezinformeze si sa mentina in atentia publicului o perceptie demult inoculata, referitoare la caracterul abuziv al infaptuirii justitiei, pe baza unor experimente aplicate in alte state.

Trist este faptul ca, pe fondul unor framantari sociale sesizate la nivel global si care afecteaza modul de infaptuire a actului de justitie, reactiile de la varful sistemului sunt destul de timide sau se lasa indelung asteptate.

Ca dovada, mecanismele de aparare a independentei Justitiei nu au fost activate ca urmare a unor interventii din partea CSM, ci in urma unor cereri de aparare a reputatiei profesionale formulate de asociatii ale judecatorilor si procurorilor, fapt care nu poate induce decat nemultumire in randul magistratilor.

Situatia de care vorbim este consecinta faptului ca sistemul judiciar duce lipsa de comunicatori, dar si de o strategie de comunicare cu adevarat eficienta. Fireste ca majoritatea magistratilor resping ideea de telejustitie, insa in probleme cu adevarat importante nu este firesc ca reprezentarea sistemului judiciar in relatia cu mass-media sa fie asigurata de anumiti magistrati, care actioneaza, fie cu titlu individual, fie in calitatea lor de membri ai unor asociatii profesionale, in timp ce CSM, in calitate de garant al independentei Justitiei, ramane in continuare tributar al unei obligatii de rezerva.

Nici protectia efectiva a independentei Justitiei nu poate fi una reala, cata vreme actiunile de dezinformare publica ce intervin pe parcursul solutionarii unor cauze intens mediatizate, ca si cele de discreditare mediatica a unor magistrati, nu sunt descurajate prin sanctiuni pecuniare sau alte instrumente de civil sau penal, fiiind evident ca, fara o legislatie care sa protejeze Justitia si care sa descurajeze raspandirea de informatii false, prestigiul si autoritatea statului risca sa fie erodate in ansamblu si pana la urma sa dispara.

Nu ar trebui ca magistratii sa fie imuni la asemenea presiuni?

Fireste, ca in calitatea sa de gardian al dreptului, judecatorul nu ar trebui sa fie in vreun influentat de factorii de presiune, insa acesta este un deziderat mai greu de atins pe termen lung, deoarece lipsa de reactie din partea factorilor de decizie poate atrage dupa sine demotivarea si chiar demobilizarea, astfel incat, intr-un moment de varf al carierei lor, nu putini judecatori prefera sa se retraga din activitate.

In sfarsit, independenta magistratilor nu poate fi una efectiva atata vreme cat asigurarea de risc profesional nu functioneaza, iar acolo unde ea functioneaza, acest fapt se datoreaza contributiei individuale a magistratului, fara ca statul roman, in calitatea sa de beneficiar al taxelor de timbru si prestator al unui serviciu public, sa manifeste o minima diligenta, prin instituirea unui sistem unitar de asigurare profesionala, cu adevarat eficient.

Corpul judecatorilor a ajuns la acel nivel de maturitate incat sa lupte pentru propria independenta?

Fara indoiala, corpul judecatorilor a ajuns la un nivel de maturitate care sa ii permita sa lupte pentru propria independenta, dovada fiind si luarile de pozitie prin care modificarile la Legile Justitiei au fost in marea lor majoritate respinse.

Este insa nevoie ca aceasta independenta sa fie afirmata nu doar la nivel declarativ, ci si prin actiuni concrete mai ferme, prin care intreg corpul judecatorilor sa atraga atentia asupra pericolelor care ameninta statului de drept si societatea romaneasca.

Lipsa de coeziune interna a facut, din pacate, ca in ultimii ani aceasta solidaritate sa nu se manifeste atat de pregnant in cazul evenimentelor legislative ce ameninta statutul magistratului, dovada fiind si faptul ca la nivelul asociatiilor profesionale nici nu a existat, in principiu, o viziune comuna asupra reformei in Justitie.

Nu putem spera la o Justitie mai buna in conditiile in care obligatia de rezerva functioneaza ca o scuza de inactivitate si nici la o reforma reala a Justitiei din Romania, in masura in care curajul de a spune adevarul se manifesta doar la nivel individual, prin intermediul anumitor voci, si nu la unison, asa cum intreaga societate civila din Romania sunt convins sa isi doreste, inclusiv printr-un angajament mult mai ferm din partea conducatorilor de instante si parchete.

Statul de drept din Romania e in pericol?

In Romania, statul de drept pare a fi intr-un real pericol, din cauza modalitatii netransparente de guvernare, subminarii rolului Parlamentului, ca organ legislativ suprem al poporului roman, perpetuarii practicilor ordonantelor de urgenta prin care se incearca a se eluda controlul preventiv de constitutionalitate, asaltului concertat asupra Justitiei si abandonarii treptate a procesului de ocupare a unor functii publice pe baza unor criterii meritocratice.

Faptul ca multe din modificarile la Legile Justitiei si legislatia penala, alaturi de unele pozitii dominante exprimate de diferiti actori de pe scena publica, se abat de la principiile independentei si impartialitatii Justitiei ca putere in stat, mai ales prin compromiterea directa sau indirecta a luptei anticoruptie, justifica temerea ca cele mai multe dintre interventiile legislative adoptate reprezinta un proces involutiv, asociat cu o tentativa de restauratie a unor mecanisme aflate in afara regulilor statului de drept.

Din perspectiva bunei functionari a Justitiei, se mai constata o lipsa constanta de preocupare in imbunatatirea conditiilor de detentie, statul roman, contrar practicilor europene in domeniu, multumindu-se cu o serie de masuri legislative ce vin mai degraba in intampinarea intereselor persoanelor intrate in conflict cu legea penala si care, pe termen mediu si lung, reprezinta o prima de incurajare in incalcarea legii, cu ignorarea functiilor de preventie si exemplaritate ale pedepselor.

Pe langa promovarea unui tip de politici publice aflate in contradictie cu valorile europene, anumite masuri sunt chiar contrare normelor de drept european si international, cu toate ca acestea din urma, potrivit Constitutiei, fac parte din dreptul intern.

Acest fapt risca sa decredibilizeze Romania ca tara si sa afecteze importante domenii ale vietii sociale, dar si raporturi juridice extrem de importante, incepand cu cele diplomatice si terminand cu cele specifice cooperarii judiciare internationale.

In sfarsit, multiple elemente de impredictibilitate afecteaza chiar siguranta pe plan intern a tarii noastre, relatiile cu alte state si mediul de afaceri, dintr-un pol de stabilitate in estul Europei, Romania putand deveni un exemplu negativ chiar pentru vecinii din jur si nu numai.

Care ar fi solutia de iesire in evidentul impas, macar de incredere, in care ne aflam?

Lipsa de incredere in Justitie este intr-un fel justificata, pentru ca anumite asteptari din partea cetatenilor nu au rezonat cu starea de spirit a celor care au influentat in mod direct sau indirect infaptuirea actului de justitie, destinul oricarei tari fiind determinat si de prestatia in timp a Justitiei ca putere in stat.

Aceasta situatie se datoreaza lipsei de sinceritate si refuzului de a ne debarasa de o serie de mentalitati ale trecutului, care ne impiedica sa evoluam ca sistem.

Cel mai important este ca pe calea unui dialog sincer multe din asperitatile create de-a lungul timpului sa fie depasite, dar nu printr-o solutie de compromis, ci prin solutii viabile la toate problemele cu care Justitia din Romania se confrunta.

Pentru asta este insa nevoie de doua lucruri: in primul rand, ca oamenii din interiorul Justitiei sa aiba curajul de a vorbi despre propriile probleme, fara teama unor eventuale sanctiuni, iar in al doilea rand ca cei care nu au avut capacitatea de a reforma Justitia si care au avut suficient timp la dispozitie pentru a demonstra ceea ce pot sa incerce sa faca pasul inapoi, asa cum si predecesorii lor au facut-o la momentul potrivit.

Intr-adevar, mentinerea prestigiului Justitiei nu se poate face prin camuflarea unor probleme interne, pentru ca, in caz contrar, odata descoperite, aceste slabiciuni vor fi invocate oricand ca pretext de catre cei care doresc sa imixtioneze cu actul de justitie, pentru a-i submina independenta.

O adevarata reforma presupune oameni noi la vremuri noi si nu perpetuarea unor mentalitati si comportamente care pun sub semnul intrebarii viitorul Romaniei ca tara.

De aceea, singura sansa reala de mentinere a Romaniei intr-o Europa unita si in coordonatele statului de drept o reprezinta consolidarea unei justitii independente, impartiale si functionale, care sa fie sprijinita de intreaga societate romaneasca si toate institutiile atasate valorilor supreme ocrotite prin Constitutia Romaniei.

România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
Nicușor Dan: ”Într-o țară civilizată, Ştefan Dumitraşcu și domnii Greblă şi Hopincă ar trebui să fie azi în pușcărie”
Nicușor Dan: ”Într-o țară civilizată, Ştefan Dumitraşcu și domnii Greblă şi Hopincă ar trebui să fie azi în pușcărie”
Primarul Capitalei, Nicuşor Dan, a enumerat joi, 28 martie, câteva persoane despre care consideră că „ar trebui să fie azi în puşcărie. „Eu am precizat azi în conferinţa de presă...
#judecator Ciprian Coada, #sectie anchetare magistrati, #independenta Justitie , #justitie