La 26 de ani, navigator sef al fregatei Regele Ferdinand Interviu despre "onoare si patrie"

La 26 de ani, Stefana Farcas este navigatorul sef al fregatei Regele Ferdinand, nava amiral a Fortelor Navale din Romania. Un colos de 148 de metri si aproape 5.000 de tone este manevrat pe mare si "parcat" in porturile lumii de o tanara frumoasa, desteapta si careia ii tremura vocea de emotie atunci cand vorbeste despre tara ei.

Cpt. Stefana Farcas a absolvit Academia Navala ca sef de promotie si in ultimii ani a participat la gruparile navale permanente ale NATO, in misiuni reale de supraveghere a traficului naval si de combatere a activitatilor ilegale pe mare, cum ar fi Operatia SEA GUARDIAN din Mediterana (2017, 2018).

Intr-un interviu acordat Ziare.com cu ocazia sarbatoririi celor 100 de ani de la Marea Unire, Stefana Farcas ne vorbeste despre bucuria de a lucra in echipa fregatei, despre intrajutorare si respect reciproc, despre dorul de casa care te napadeste ori de cate ori esti plecat departe de cei dragi, dar si despre mandria pe care o simti atunci cand intr-un colt de lume vezi fluturand tricolorul tarii tale.

Spuneti-ne mai intai de ce ati ales o cariera militara, o cariera care presupune atatea privatiuni si riscuri?

Primul contact cu viata militara a fost la varsta de 14 ani, cand am ales sa urmez Colegiul Militar Liceal Stefan cel Mare din Campulung Moldovenesc. Nu pot spune ca stiam cu adevarat ce inseamna viata unui militar, la varsta aceea eram mai mult fascinata de uniforma, de respectul si increderea pe care le simteam atunci cand vedeam un militar la televizor sau pe Internet, pentru ca eu nu am pe nimeni din familie in armata. Apoi, cand am ajuns sa cunosc, putin cate putin, specificul vietii de militar, am mers mai departe, in cadrul Fortelor Navale.

Am ales cariera militara deoarece este un mediu exceptional pentru a te dezvolta, plin de dinamism, de profesionalism. Esti inconjurat mereu de persoane care stiu ceea ce fac, persoane pe care te poti baza si alaturi de care poti creste din toate punctele de vedere.

Cum ati ajuns navigator pe fregata Regele Ferdinand?

In 2010 am intrat la Academia Navala si in 2014 am absolvit ca sef de promotie, ceea ce mi-a asigurat o functie la bordul fregatei Regele Ferdinand.

Fregata Regele Ferdinand este nava amiral a Fortelor Navale, o nava exceptionala din toate punctele de vedere, incepand cu echipajul, asa ca este destul de greu sa ajungi sa lucrezi la bordul ei.

Am fost extraordinar de emotionata in prima zi de munca deoarece, chiar daca invatasem foarte mult si imi doream sa ajung la bordul fregatei, ma intrebam daca o sa reusesc sa ma adaptez si sa ma ridic la nivelul de profesionalism pe care stiam ca il au cei din echipaj. A fost un moment exceptional! M-am simtit mai emotionata ca in prima zi de scoala.

Si va spun cu mana pe inima: la bordul Fregatei Regele Ferdinand am intalnit o adevarata familie, oameni de la care am avut extraordinar de multe de invatat si care m-au ajutat, usor, usor sa ma integrez.

Cu ce va ocupati, mai exact?

Functia in sine este "Comandant grup de lupta navigatie si observare", dar foarte putini dintre din cei mediul civil (oamenii care nu au contact cu viata militara sau cu fortele navale) stiu ce inseamna asta. Chiar si mama, cand i-am spus la inceput, intelegea destul de greu despre ce e vorba, asa ca incercam sa ii spun: "Stii, mama, cum sunt soferii pentru masini? Pleci din punctul asta si o duci in punctul acela sau unde ai tu treaba. Asa fac si eu cu nava'. Manevrez nava sa ajungem unde avem nevoie".

Putem spune ca toti colegii se bazeaza foarte mult pe ceea ce faceti, este un post cheie?

Fiecare functie este importanta si noi depindem unii de ceilalti la bordul navei. Este vorba, efectiv, despre o echipa si daca nu functionam ca echipa nu putem sa ne asiguram misiunea cu succes. E important oricine, de la cel care asigura functionarea motoarelor, la bucatarii care ne asigura masa, pana la echipa de comanda. Fiecare are un rol extraordinar de important.

Intr-adevar, la navigatie este o responsabilitate foarte mare deoarece raspundem atat de siguranta navigatiei, asta insemnand si nava in sine, cat si de viata militarilor care sunt la bord. Nava are un echipaj de 240 de militari la iesirile pe mare si impreuna reusim sa facem o echipa extraordinar de buna.

Care sunt principalele trei calitati pe care ar trebui sa le aiba un bun ofiter de marina?

O sa va raspund din punctul meu de vedere, probabil ca raspunsul difera de la persoana la persoana. Eu cred ca este foarte important sa fii o persoana careia ii place extraordinar de mult sa lucreze in echipa, pentru ca pe o nava nu poti sa lucrezi singur. Oricat de bun ai fi tu pe un anumit domeniu, daca nu poti sa lucrezi in echipa, nu poti sa obtii rezultate bune si sa ai succes.

Apoi, trebuie sa ai o anumita flexibilitate, deoarece pe mare lucrurile sunt intr-o continua schimbare, chiar daca ne planificam totul, mereu apar lucruri neprevazute. Conditiile meteorologice sunt uneori foarte rele si schimba de multe ori planurile initiale, actiunile in sine. Trebuie sa fii o persoana foarte flexibila, care se adapteaza cu usurinta la noile conditii aparute.

Iar in al treilea rand, trebuie sa iti placa ceea ce faci. Eu cred ca daca nu iti place cu adevarat ceea ce faci e destul de greu sa reusesti.

Puteti sa ne povestiti un moment special din activitatea dvs, un moment placut, pe care l-ati povestit cu drag si familiei?

Au fost foarte multe astfel de momente, dar cel care mi-a venit primul in minte acum, cand m-ati intrebat, e de cand am absolvit Academia Navala. Eram la bordul fregatei de vreo 4 luni si intra nava in port, iar comandantul navei m-a intrebat daca sunt pregatita si vreau sa fac manevra de acostare, "parcarea" navei, pe intelesul tuturor, intr-un loc foarte restrans. Am avut niste emotii extraordinare, va dati seama. Imi tremurau picioarele ingrozitor, dar a fost un moment senzational.

Va antrenati si pentru situatii neprevazute? Am citit undeva ca echipajul fregatei a capturat pirati la un moment dat.

Fregata Regele Ferdinand este singura nava din Fortele Navale care a dus misiuni de lupta reale dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Este vorba despre Unified Protector (2011), de impunere a embargoului asupra Libiei, si de operatiunea antipiraterie Atalanta (2012), cand au fost capturati 9 suspecti de piraterie.

Dar noi ne antrenam continuu pentru un anumit tip de sarcini, care se refera, in general, la siguranta maritima. Si ea inglobeaza extraordinar de multe lucruri, de la lupta antipiraterie, la asigurarea liberei navigatii pentru navele comerciale si navele de mici dimensiuni, acordarea asistentei in caz de ajutor pentru cautare si salvare pe mare, plus antrenamentele pe mediile de lupta. Cu alte cuvinte, chiar daca avem sau nu anul acesta participare la o misiune care are ca si specific, sa spunem, lupta impotriva terorismului sau a pirateriei, noi oricum ne antrenam si pentru acest pachet de sarcini.

Care ar putea fi cea mai grea misiune, o misiune foarte dificila, care ar putea solicita fregata la maximum?

Toate pericolele despre care v-am vorbit apar neprevazut. Oricand iesim pe mare poate sa apara unul dintre ele, iar noi suntem pregatiti pentru a actiona in cazul tuturor. Cel mai greu e atunci cand vorbim despre vieti puse in pericol, despre salvarea vietii pe mare.

V-ati gandit vreodata ca v-ati putea da viata pentru tara?

Orice militar atunci cand a depus juramantul si-a luat un anumit angajament si si-a asumat o anumita responsabilitate. Sunt sigura ca nimeni nu isi doreste asa ceva, dar e un lucru luat in calcul si pe care ni l-am asumat.

Cum colaborati cu colegii din tarile NATO cu care desfasurati misiuni comune?

Toate excercitiile si operatiile pe care le desfasuram sunt in colaborare cu fortele NATO. Incepand din 2016 cred ca au fost circa 15 exercitii multinationale si 2 Sea Guardian. Ca sa va faceti o idee: este vorba despre 100 si un pic de zile pe mare in fiecare an, deci cam o treime din an suntem plecati.

Este foarte important sa lucram cu partenerii NATO, in primul rand pentru a ne antrena impreuna, pentru a putea colabora unii cu altii si a intari interoperabilitatea intre fortele navale.

Pe de alta parte, eu cred ca este foarte important (si mie imi da un sentiment de implinire) sa vad printre toate navele sau in diferite zone ale lumii (ca e vorba despre Marea Mediterana sau Marea Neagra, sau atunci cand am fost cu nava in Oceanul Indian) sa vad acolo, la catarg, arborat pavilionul Romaniei (ii tremura usor vocea, n.red.).

E un sentiment de mandrie sa stim ca e si Romania prezenta acolo.

Cum va intelegeti cu colegii din celelalte tari, care vorbesc alte limbi, au alte traditii? Se vede acest lucru in timpul misiunilor?

Toti suntem parteneri egali, cu totii avem acelasi scop la exercitiile sau operatiile la care participam, si toate se desfasoare dupa anumite standarde NATO. Ca suntem din Marea Britanie, din Canada, din Germania, din Spania, din Turcia sau Grecia (cam acestea sunt tarile cu care avem de cele mai multe ori exercitii), cu totii avem un standard (manuale, limbaj, tactica) comun cu care lucram. Pentru un astfel de scop se inlatura putin si bariera lingvistica, dar si diferentele culturale.

Insa, bineinteles ca ele exista si se vad la atelierele de lucru sau atunci cand ne intalnim in cadru neoficial, in rest, totul e la fel pentru toata lumea.

E dificil sa stai pe mare atatea luni, departe de familie? Cat de greu e dorul de casa?

Dor ne este mereu pentru ca, va dati seama, suntem plecati pe mare cam 100 de zile pe an. Ne bucuram si pentru cele doua zile pe care le avem la dispozitie cand intram intr-un port si reusim sa ajungem la semnal, deoarece pe mare in afara apelor teritoriale nu avem semnal si, oricum, nici telefoanele nu le avem la noi. Asa ca ne bucuram pentru cele doua zile pe care le avem la dispozitie cand intram intr-un port strain pentru refacerea capacitatii de lupta si reusim sa ii auzim pe cei dragi.

Cu atat mai mult ne bucuram atunci cand, la incheierea unei misiuni cu succes, ne intoarcem in portul Constanta si, de obicei, ii vedem ca ne asteapta pe dana. Ne simtim si mandri ca ne-am incheiat misiunea cu succes, suntem mandri de noi, mandri ca am reusit sa aducem nava acasa in siguranta, ca ne-am intors cu totii bine si foarte bucurosi ca ii vedem pe cei dragi.

La final, o intrebare clasica: De ce iubiti Romania?

Iubesc Romania pentru ca este locul unde m-am nascut, unde am crescut, este locul in care am invatat ce stiu, de la a face primii pasi pana la ceea ce sunt acum. Cu bune, cu rele, aceasta e tara in care m-am nascut si sunt mandra sa fiu romanca. Si sper sa fac cat mai multa cinste tarii mele.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...