Despre speranta de moarte a militarilor Armatei Romaniei

Una dintre solutiile posibile pentru ca statul sa nu mai plateasca pensii militare de stat militarilor este ca militarii sa nu mai apuce pensia. Sa moara pe timpul cat sunt inca in activitate. Nu neaparat pe campul de lupta, ci mai ales din cauza de epuizare biologica.

Adica, daca asteptarea pentru durata medie de viata, in Romania, este de 69 de ani la barbati, ceea ce inseamna ca cei mai protejati vor trai mai mult si cei uzati mai putin decat aceasta varsta, atunci este de asteptat ca speranta medie de viata a personalului luptator din Armata Romaniei sa fie de 63 de ani.

De aici a iesit cel mai probabil si cifra aceasta de 63 de ani pentru varsta de pensionare cu pensie militara de stat, votata de comisia de resort a Senatului Romaniei, ca amendament la o propunere legislativa de modificare a legii pensiilor militare de stat si supusa aprobarii plenului Senatului, care o va da cel mai probabil prin tacere.

Cifra ce vine in sustinerea argumentului propagandistic ca statul plateste militarul din Armata Romaniei cam degeaba. Si atunci cand este in activitate, dar nu este trimis la razboi, si atunci cand nu mai este in activitate, dar continua sa fie militar, pana la sfarsitul vietii sale, primind pentru asta o pensie militara de stat.

Cum omul, militar sau nu, isi schimba caracteristicile biologice in fiecare etapa majora a vietii sale, si militarul este, din punct de vedere fizic, bun de trimis la razboi doar pana pe la 50 de ani, daca este ofiter, adica luptator de comanda si stat major, ori pana pe la 45 de ani, daca este luptator cu arma in mana.

Dupa care, militarul poate gasi ceva de lucru prin Armata, pana la varsta de pensionare cu pensie militara de stat. Care este in prezent de 55 de ani.

In acest moment al argumentului se releva cinismul senatorilor romani. Un asemenea cinism la adresa militarilor este rar imaginabil si nemaiintalnit nici prin alte parti, nici pe aici, dar in alte vremuri.

Adica, daca tot e sa stea degeaba, in sensul ca nu mai sunt buni de trimis la razboi, deoarece nu ii mai ajuta fizicul, ia sa nu ii mai scoatem la pensie pe militarii astia uzati, ci sa ii mai tinem inca vreo opt ani prin Armata, ca mai mult ca sigur vor muri in functii si nu le vom mai plati pensiile astea nesimtite!

Vom economisi astfel bani la bugetul de stat, pentru ca acum platim aceeasi functie de doua ori: integral pentru militarul care o ocupa si intr-un procent pentru pensionarul militar de stat care a ocupat-o inainte de iesirea la pensie.

Nu iti trebuie vreo inteligenta sclipitoare ca sa sesizezi intentia de bulversare a moralului militarilor activi si de rezerva, prin aceasta propunere legislativa, care are toate sansele sa devina lege.

Bulversare care nu se manifesta doar in baie, in fata oglinzii, cand se barbiereste dimineata batranul militar si se intreaba oare ce mai cauta el in Armata asta, care isi bate joc de el zi de zi, prin politicienii care o supervizeaza? Ci bulversare care se manifesta prin inlocuirea concentrarii pe pregatirea si indeplinirea misiunilor de aparare a patriei cu concentrarea pe ce tertipuri sa gaseasca militarul, pentru a putea supravietui perioadei active si sa mai si apuce pensia, pe care sa o "manance" cel putin pana la atingerea sperantei medii de viata, in Romania.

Asta, pentru cei aflati deja in pragul varstei de pensionare, inclusiv pentru cei ce se califica pentru pensie militara de stat anticipata. Pentru cei tineri e mai simplu. Ei isi vor cauta un alt loc de munca, din care sa iasa la pensie si sa mai si traiasca dupa aceea ani buni.

Ca doar nu or sa isi puna viata in pericol, prin imbatranire biologica, pentru senatorii romani. Iar cei si mai tineri, care ar fi vrut sa devina militari, se vor razgandi, desigur. Ori se vor gandi de doua ori.

Atentat la puterea militara a Romaniei

Poate am fost prea poetic, in sensul de folosire de metafore si alte forme de stil prin care se stimuleaza intelectul cititorului, astfel incat sa contribuie si el la completarea intelesului textului. Daca e asa, atunci sa o spun inca o data, scurt si direct.

Ceea ce a facut Comisia de Aparare a Senatului Romaniei, in sedinta publica, atunci cand a amendat o propunere legislativa facuta tot de ei, dupa ce primise acea propunere tot felul de avize si tot felul de exprimari de opinii pe ceea ce deja era prevazut, marind comisia varsta de pensionare militara de stat a militarilor in apropierea pragului sperantei medii de viata sau chiar dincolo de speranta medie de viata a militarilor, este un atentat la puterea militara a Romaniei. Putere militara care va fi slabita semnificativ, adica intr-un procent estimat de cel putin zece la suta, pe componenta sa umana.

In plus, prin aceasta atitudine a senatorilor, se reconfirma observatia generala ca politicienii romani, indiferent de culoarea lor politica, demonstreaza in permanenta ca au un program deliberat de umilire a Armatei Romaniei, purtatoarea de incredere a publicului national de trei ori mai mare decat pentru ei, pentru politicieni si partidele lor.

Nu avem niciun motiv sa credem altceva decat ca umilirea militarilor Armatei Romaniei si diminuarea puterii militare pe care acestia o produc sunt teme de program politic, care teme satisfac un obiectiv antinational in esenta, deoarece de bulversarea moralului militarilor si de diminuarea puterii militare profita exclusiv inamicii potentiali sau declarati ai natiei romane.

Conjunctural, traim momentul in care o mica parte a clasei politice, clasa politica atat de compromisa in relatia ei cu Armata Romaniei, da semne de seriozitate nationala si propune oameni si politici care sa serveasca intr-adevar interesul national.

Este vorba despre cei care au fost confirmati masiv ca speranta politica, la recentele alegeri europarlamentare. In Senatul Romaniei ei sunt deocamdata doar niste voci razlete. Dar care trebuie sa se faca auzite, daca au intr-adevar ceva de spus despre acest nou atac la adresa Romaniei, dus cu mijloace parlamentare.

Hari Bucur-Marcu are o experienta de decenii in mediul international, pe problematici legate de institutionalizarea domeniului apararii nationale, controlul democratic al sistemelor de securitate nationala, politici de securitate si de aparare nationala. Ofiter de aviatie si fost sef al Serviciului Strategii de Aparare la Statul Major General, detine titlul de doctor in stiinte militare, obtinut in 2001 la Academia de Inalte Studii Militare cu teza "Implicatii economice in planificarea apararii nationale a Romaniei". In perioada 1990 - 2003 a fost responsabil sau direct implicat in aspecte esentiale ale reformei Armatei Romaniei, cu deosebire in relatia cu NATO, si a lucrat nemijlocit in structurile Aliantei ca sef de sectie invatamant si instructie. A publicat carti si articole pe subiecte din domeniu, oferind expertiza internationala. Este cavaler al Ordinului National "Pentru merit", ca recunoastere a contributiei sale la integrarea Romaniei in NATO.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...