De la Columbeanu la DNA. Puterea exemplelor pozitive

Zilele trecute m-am intalnit cu mai multi fosti colegi de scoala generala si de liceu si am discutat despre adolescenta noastra si despre ce ne preocupa pe noi atunci.

Printre altele am vorbit si despre exemplele pozitive cu care am crescut si care ar fi exemplele pozitive cu care cresc copiii de astazi.

Cu totii am ajuns la concluzia ca suntem martorii unui paradox al arestarilor masive care sunt percepute diferit in spatiul public.

Personal, fac parte din generatia in care fetele inca erau insufletite de imboldul gimnasticii si de exemplul Nadiei Comaneci. Cand eram copil, parintii cei mai ambitiosi isi trimiteau fetele la centrul de gimnastica de la Onesti, de exemplu.

Baietii, pe de alta parte, il aveau ca idol fie pe parohul satului, care era bland si ne dadea bomboane, fie pe Gheorghe Hagi, care impreuna cu toata echipa nationala de fotbal a Romaniei isi vopsise parul in blond la Campionatul din Franta in 1998.

In timpul adolescentei, se pare ca idolii variaza foarte mult de la an la an sau de la semestru la semestru si sunt foarte mult influentati de catre profesorii nostri preferati sau de catre mediul in care suntem expusi.

De curand am aflat ca, in clasa in care preda sotia unui amic, elevii au incetat sa mai spuna ca vor sa ajunga ca Monica Columbeanu si o prefera mai degraba pe Simona Halep. Ca sa nu mai zic ca, atunci cand joaca nationala de handbal a Romaniei, multi copii au ochii atintiti spre Neagu si vor sa devina ca ea.

Aceste exemple arata ca sportul este o forta extraordinara de determinare a copiilor si de confirmare a principiului ca munca aduce cu sine rezultate si recunoastere.

Cred ca spatiul public din Romania, comparat cu ceea era acum 8 ani de exemplu, s-a curatat mult de non-modele, iar promovarea adolescentelor care se casatoresc cu seniori transformand mariajul lor in telenovele online s-a diminuat oarecum. Poate ca aceste situatii totusi exista in continuare, dar nu mai au parte de aceeasi mediatizare, fie pentru ca romanul nu mai gusta asa ceva, fie pentru ca aceste 'vedete' vor mai multa intimitate sau pentru ca s-a ajuns la o minima maturitate jurnalistica.

Unul dintre cele mai surprinzatoare exemple ale copiilor de acum vine din partea unui cuplu de amici care are un baiat de 10 ani. Emanuel este baiatul unor intelectuali din provincie, care sunt preocupati de mersul tarii si al orasului, care discuta politica si implicare civica la cina. Parintii lui Emanuel nu se sfiesc sa comenteze in prezenta acestuia despre propriile dezamagiri din administratie si trafic.

De asemenea, nici nu sunt retinuti in a-si arata entuziasmul atunci cand Justitia isi face treaba in Romania si camerele TV sunt atintite spre cazurile a sute de oameni cu interese ascunse, care ar trebui sa dea socoteala procurorilor DNA.

Aceasta situatie din casa unor persoane cu simt civic a dus la atitudini total neasteptate din partea copilului. Intr-o zi Emanuel a venit de la scoala, a aruncat ghiozdanul cat colo, s-a asezat in fotoliu si a spus ca el vrea sa se faca procuror DNA. Parintii se uita la el si raman cu gura cascata. De unde si pana unde s-o fi gandit baiatul lor la o asemenea cariera, cand copiii de varsta lui se joaca pe calculator si inca se mai uita la desene animate?

Atitudinea parintilor de sustinere a unei institutii care functioneaza bine, mesajele pozitive din media legate de activitatea procurorilor unei institutii huiduite de anumiti concetateni au dus la crearea unor asemenea idealuri.

Transferul de valori din limbajul de basm al copiilor in validarea binelui in spatiul public, dar si transferarea capitalului de imagine catre procurorii DNA deveniti Robin Huzi moderni cu cravata si sacou au creat minuni in capul unui copil de zece ani. Binele invinge raul, iar spiritele justitiare de langa noi confisca averea celor care au dobandit-o pe nedrept - nu indeajuns totusi.

Exemplul lui Emanuel care a ajuns la varsta priceperii in ultimii 4-5 ani este ceva extraordinar pentru Romania. Si nu cred ca este un exemplu izolat.

Cele relatate mai sus pot face obiectul unui sudiu de caz cu implicatii diverse. In primul rand, vorbim despre o institutie publica care este validata de catre persoane care folosesc ca mijloc de evaluare elemente emotionale si de incredere care nu pot fi tradate - anume copiii.

Este pusa in discutie de asemenea si corelatia dintre institutie si reprezentantul ei, in acest caz binomul de incredere 'DNA' respectiv 'procuror' este greu de separat. Nu este de ignorat si faptul ca sentimentele baiatului sunt datorate perceptiei directe asupra institutiei, dar sunt bazate si pe perceptia de incredere pe care parintii o au fata de institutie.

O alta informatie pe care o deducem din cazul Emanuel este ca avem nevoie de cel putin 10-15 ani (vechiul PNA a fost infiintat in 2002) pana cand perceptia publica pozitiva asupra unei anumite profesii este convertita in exemple pe care copiii vor sa le urmeze.

Da, sistemul judiciar are multe de imbunatatit, dar la momentul actual DNA beneficiaza de increderea a 60% de romani, cu 50% mai mult decat increderea in Parlamentul Romaniei.

Pe de alta parte, trebuie sa fie clar faptul ca DNA este doar o mica rotita intr-un mecanism care are nevoie de foarte multe reforme. Ca si multe alte institutii din Romania.

Analizand toate institutiile care trebuie reformate in Romania si toate profesiile care ar trebui sa isi recapete demnitatea, Parlamentul Romaniei si majoritatea politicianilor romani reprezinta plamanii bolnavi ai unui corp care sufera.

Ca sa putem trata o problema, mai intai trebuie sa o acceptam, sa analizam obstacolele care impiedica remedierea si apoi sa gasim solutii. Daca DNA s-a infiintat acum 14 ani printr-o ordonanta de urgenta, nu acelasi lucru l-am putea face si cu actuala clasa politica ce trebuie reformata.

Pentru ca peste 15 ani copiii nostri sa spuna ca vor sa devina politicieni, trebuie ca acum sa punem o piatra la temelia acestei constructii.

Definitia termenului de politician a fost deturnata de catre un anumit grup care a generat actuala definitie peiorativa din DEX. Toti cei care se implica acum in arena politica trebuie sa aiba alte ambitii decat cea de a deveni politicieni. O ambitie legitima ar fi cea de a schimba actuala definitie a cuvantului politician.

Termenul limita pentru acest proiect de schimbare de definitie a cuvantului politician poate fi anul 2031, adica exact peste 15 ani. Va fi interesant de vazut daca, privind inapoi, acest proces va fi fost inceput in 2016 sau daca nu cumva dureaza deja de ceva vreme, dar noi inca nu-l simtim.

Iulian Bulai este specialist in diplomatie culturala, iar din 2015 este membru al Fundatiei CAESAR.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu vrea reducerea atribuțiilor primarului general: Dependența edililor de sector nu trebuie să fie atât de mare VIDEO

Premierul Marcel Ciolacu a declarat miercuri că este nevoie de o lege specială a Capitalei şi că "este evident" că dependenţa primarilor de sector "nu trebuie să fie atât de mare de...

Grindeanu, avertisment pentru Piedone: ”Votanţii de stânga, într-o proporţie covârşitoare, merg către candidatul nostru”

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat, miercuri, 24 aprilie, că soluţia pe care PSD a adoptat-o, de a candida Gabriela Firea, le dă o anumită siguranţă că votanţii de...