Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Stiri > jurnalist extradare Turcia
A   A   A

Cazul Demirkaya, jurnalist turc refugiat la Bucuresti, si statul roman

Cazul Demirkaya, jurnalist turc refugiat la Bucuresti, si statul roman
Foto: Hepta.ro
Stau si dardai. Dar nu de frig. E cald aici, in camera. Si-n vestul Europei. Crivatul din Rusia vine. Iar cel politic si din Turcia, dar si, mai nou, din Romania erdoganizata. In cauza e soarta unui om. Si mult mai mult.

In cauza e soarta unui ziarist turc refugiat in Romania care-si asteapta, la 14 decembrie, verdictul, deocamdata amanat, la cererea de extradare avansata Bucurestilor de regimul tiranului de la Ankara.

Cu sufletul la gura astept, la randul meu, decizia judecatorului roman. Care priveste nu doar soarta lui Kamil Demirkaya de la ziarul opozitiei turce, Zaman Romania. Ci si valorile europene, democratia, statul de drept, destinul libertatii romanesti.

Caci ma intreb: autoritatile romane, liderii PSD-isti, asa-zisii liberali din ALDE, ministerul de externe din pepinierea securisto-ceausista, ministrul justitiei, Toader Tudorel, mai-marii ziarismului vandut de la televiziuni arondate ori site-urile securisto-legionare: ei oare unde sunt? Ce fac oare, cand nu aplica lovituri justitiei si prestigiului extern al tarii ori semne baloase de afectiune stapanului lor infractor?
Cazul ar fi de competenta instantelor, a declarat, sec, Tudorel Toader. Ei bine, ministrul zis al justitiei minte prin omisiune. Cazul e si de compententa societatii romanesti, a presei si clasei ei politice.

Fiindca jurnalistul Kamil Demirkaya a fost ridicat recent de acasa, in baza unui mandat de arestare emis, cum scrie RFI, la "ordinul lui Recep Tyyip Erdogan". Or, o lume intreaga stie sau ar trebui sa stie ca acest presedinte a transformat Turcia dintr-o democratie cu probleme, intr-o tiranie aproape perfecta si dintr-un stat laic, intr-unul puternic islamizat.

Toata lumea stie sau ar trebui sa stie ca Erdogan si-a inceput lucrarea demolarii democratiei prin arestarea ori demiterea a nenumarati politisti si magistrati. Si ca a continuat-o prin nivelarea presei si o teribila vanatoare de vrajitoare dupa puciul esuat din 2016, o haituiala care a transformat o parte substantiala a cetatenilor turci intr-o masa de detinuti politici si de muritori de foame, proscrisi in propria lor patrie.
Toata lumea stie ca Erdogan se foloseste de acuza de terorism nesabuit vehiculata spre a-si prigoni adversarii politici pe care-i grupeaza, arbitrar, cu sau fara dovezi, in gulenisti ori independentisti kurzi. Cu o invinuire probabil imaginara de terorism gulenist pare a se confrunta si Kamil Demirkaya. Un ziarist care, o data repatriat impotriva vointei sale de solicitant de azil in Romania, ar impartasi soarta altor 170 de jurnalisti intemnitati in Turcia. Tara cu mai multi gazetari-detinuti de constiinta decat oricare in lume. Si cu o justitie care nu mai functioneaza demult.

Toata lumea stie, pe cale de consecinta, ca Turcia n-are ce sa caute in NATO, daca alianta este, asa cum pretinde, nu doar un simplu pact defensiv, ci si o comunitate de valori.
E bine ca politia romana s-a purtat corect cu ziaristul arestat si ca familia sa are incredere in justitia romaneasca. Dar e revoltator ca autoritatile de la Bucuresti n-au prevenit din capul locului samavolnicia recluderii lui. Sa vrea ele s-o ia pe urma celor moldovene, care au scuipat pe idealurile libertatii si pe prestigiul national, cedand cererilor trucesti de extradare a unor refugiati gulenisti? Asa celebram mult invocatul Centenar? Calcand in picioare valorile democratiei, prin aruncarea in gura lupului a unor oameni care n-au cum sa se astepte in patrie la un proces corect si la o judecata onesta, la respectarea drepturilor lor si la un tratament demn?

Autoritatile de la Bucuresti nu sunt la prima nefacuta in acest domeniu. In mai 2017 l-au oprit la aeroport pe un baschetbalist din NBA, prigonit si el de regimul Erdogan. Or, oficialii regimului Dragnea nu traiesc pe luna. Au si ei acces la statistici. Ele demonstreaza ca Turcia a fost condamnata cel mai frecvent, in ultimii ani, de CEDO, pentru incalcari flagrante ale drepturilor omului. A comis mai multe, intr-un rastimp relativ scurt, decat toate celelalte state membre din 1959 incoace, dupa cum reliefa Sedat Ergin in ziarul turc Hurriyet! Si violarile cele mai numeroase le-a savarsit in domeniul justitiei, in speta al dreptului la un proces cinstit, precum si incalcand dreptul oamenilor la libertate, securitate si proprietate.
Or, daca lucrurile sunt asa de clare, iar o extradare a ziaristului turc refugiat in Romania ar echivala cu o barbarie, de ce oare stau si dardai?

Pentru ca increderea mea in regimul Dragnea si in capacitatea lui de a nu se putiniza si erdoganiza tinde spre zero.


Petre M. Iancu
Facebook ShareTweetGoogle Share
 Joi, 06 Decembrie 2018, ora 17:46

 Articol citit de 2635 ori

Citeste si: