Societatea care nu invata

Autor: Ciprian Mihali - profesor
Luni, 07 Octombrie 2019, ora 20:30
11163 citiri

La un an de la referendumul urii si al manipularii, pe langa bucuria de a-l fi vazut invalidat, trebuie sa ne pastram un dram de luciditate. Cred ca e bine sa fim constienti ca absenta masiva de la referendum nu a fost expresia vreunei extinse tolerante si intelegeri din partea majoritatii, ci mai degraba a lenei de a lua pozitie.

"Lasa ca stiu eu", "ce treaba am eu", pot fi semne ale tolerantei numai daca suntem peste poate de naivi, pana la credulitate. In fond, ele descriu mai degraba doua atitudini care trebuie sa ne puna pe ganduri.

Prima este inapetenta pentru invatare. Lucrurile sunt asa cum sunt, iar in privinta lor ne formam cel mai adesea un set de certitudini banale si confortabile, evitand riscurile pe care le implica intrebarile, curiozitatea, cunoasterea.

Daca la nivel individual putem sa fim prinsi, in diferite momente ale vietii, in procese de invatare, tendinta dominanta la nivel colectiv este aceea de reconfortare in ignoranta, de egalizare in incultura lui "lasa ca stiu eu mai bine".

De aici si imposibilitatea de a produce dezbateri in diferitele locuri ale spatiului public. Ele sfarsesc repede, si de fiecare data, in invective si judecati categorice si, mai grav, acestea sunt reluate de fiecare data de la zero, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Ce vreau sa spun? Ca, de pilda, din dezbaterea care a precedat referendumul nimeni, de nicio parte, nu a invatat nimic. Daca maine sau peste trei ani tema va fi reluata, dezbaterea va arata fix la fel, fara punti noi de discutie, fara o mai buna cunoastere a pozitiilor opuse si, mai ales, desigur, fara o suficienta stapanire a propriilor argumente.

Adica ea se va purta tot in termenii apocalipsei pe care ar produce-o niste masuri pretins catastrofale, iar acuzatiile ar fi tot acelea de "fanatism", "progresism", "sexo-marxism", "bolsevism" etc.

O societate care nu este predispusa la invatare, care nu integreaza invatarea printre strategiile sale de infruntare a noului, a viitorului, este o societate condamnata sa reproduca neincetat aceleasi frici, sa-si considere ignoranta drept virtute si critica ei drept jignire ori discriminare.

O societate care nu invata este societatea care prefera idoli, staruri, simboluri, si nu profesori, critici sau oameni de stiinta. Intr-o asemenea societate, calauzele spirituale distribuie cu generozitate certitudini si descurajeaza indoiala, scepticismul, retinerea.

Societatea ostila la invatare mizeaza pe spaime si pe emotii, mai ales pe emotiile negative. Permanent complexata, ea isi cauta refugiul in maretia inchipuita a trecutului pentru a face din ea masura unui prezent decazut si a unui viitor amenintator.

Ca un peste in acvariu, omul crescut in societatea neinvatarii isi considera lovirea de peretele realitatii ca experienta din cauza careia trebuie sa se intoarca de unde a plecat si tot asa, la infinit.

"Ce treaba am eu?" e celalalt nume al dezangajarii. De la dezangajarea in invatare la cea practica este trecerea de la indiferenta la lipsa de solidaritate ori de empatie. A invata din experiente si din carti nu inseamna doar a-ti imbogati cunoasterea despre lume si a te deschide spre nou, ci si a-ti dovedi disponibilitatea de a-l primi pe celalalt, oricat de diferit si de necunoscut, in spatiul curiozitatilor si grijilor proprii. Inseamna a incepe sa te debarasezi de reflexul facil al etichetelor care sufoca azi din fasa orice discutie publica.

Nepasarea e latura practica a neinvatarii. Asa cum nu esti dispus sa afli ceva despre celalalt (pentru ca ti se pare ca stii totul), tot asa nu esti dispus sa faci ceva pentru el (pentru ca fie pretinzi ca ai facut deja prea mult, fie nu e treaba ta sa faci).

Nepasarea si pasivitatea nu sunt semne de toleranta, ci mai degraba solul fertil din care se nasc tot felul de intolerante si false activisme.

Daca invatarea este ceea ce ingaduie individului sa mearga inainte, solidaritatea este ceea ce face ca o societate intreaga sa mearga inainte. Un mers inainte pe care il numim progres. Progres al cunoasterii, al descoperirii lumii si al intelegerii de sine, mai ales al intelegerii propriilor limitari ca imbold al depasirii lor.

Pentru ca a-ti recunoaste limitele nu este inca un semn nici al cunoasterii, nici al inteligentei: de multe ori, oamenii fac din recunoasterea propriilor marginiri locul de unde pornesc asaltul agresiv impotriva celorlalti si al dialogului. "Da, asa sunt eu, asta sunt eu, nu-s asa de destept ca tine (neaparat tutuire), dar stiu eu mai bine etc. etc.", asa suna laitmotivul ignorantei si al ramasului pe loc.

Dar si progres colectiv prin solidaritate: progres prin reducerea violentei intre oameni, prin reducerea cruzimii si raului facut celorlalti, progres prin diminuarea indiferentei fata de cel atacat, ranit, bolnav, abandonat, violat, ori pur si simplu diferit; progres prin acceptarea mai senina a celui strain ca nefiind in primul rand un pericol, ci doar un necunoscut diferit de noi.

Acest progres este si el rodul invatarii, al invatarii in scoala si familie, dar si al invatarii informale, al tragerii de invataminte din experientele proprii sau cele colective, din cele ale generatiei noastre sau ale generatiei trecute.

Altfel, ignoranta in cunoastere si nepasarea in actiune ne mentin captivi intr-un cerc vicios si steril: neinvatand niciodata din greselile teoretice si practice, le repetam la infinit si ne intoarcem, epuizant, de fiecare data de unde am plecat, reluand aceleasi stereotipuri, despre "progresistii" care s-au vandut Occidentului (acel Occident care a inventat cunoasterea rationala, indoiala, metoda, progresul stiintific si tehnic, care a cultivat vreme de secole toleranta, drepturile si libertatile), dar chiar si asa, vanduti Occidentului raman cumva si in solda lui Stalin sau a lui Putin.

In fine, nu coerenta e importanta in aceste acuzatii, ci viteza ametitoare cu care se ajunge la ele.

De aceea, cred ca ne ramane intreaga noua, intelectualilor publici si profesorilor, datoria de a refuza ideologiile, oricat de seducatoare si aducatoare de popularitate ar fi, pentru a cultiva prin ce scriem simtul critic fata de orice adevar revelat si fata de orice dogma, pentru a incita oamenii sa iasa din suficienta propriilor bule si sa afle cum gandesc ceilalti; pentru a-i invata sa invete, nu pentru a-i seduce sa ne creada cu orice pret doar pe noi.

Avem indatorirea de a desteleni ogorul dialogului, pentru a smulge de pe el semnele de exclamare si majusculele, pentru a le inlocui cu semne de intrebare si cu spatii deschise.

Niciunul dintre noi nu stie totul si nu trebuie sa pretinda ca ar sti, iar suma intrebarilor noastre trebuie sa fie mai mare decat aceea a raspunsurilor. Altfel, cadem in impostura, in vedetism si devenim guru, tradandu-ne vocatia si facand rau celor din jur.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Ministrul Agriculturii le ia apărarea crescătorilor: "Eu nu cred că fermierii români vopsesc puii. Cel mai mare export de carne de pui în Franţa se face din România"
Ministrul Agriculturii le ia apărarea crescătorilor: "Eu nu cred că fermierii români vopsesc puii. Cel mai mare export de carne de pui în Franţa se face din România"
Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Florin Barbu a precizat că el nu crede că „fermierii români vopsesc puii”. Declarațiile vin în contextul în care fostul președinte al...
Cum a fentat Piedone licitațiile. Curtea de Conturi l-a luat la bani mărunți. Nereguli grave și la Direcția Pentru Protecția Copilului
Cum a fentat Piedone licitațiile. Curtea de Conturi l-a luat la bani mărunți. Nereguli grave și la Direcția Pentru Protecția Copilului
Curtea de Conturi a constat la ultimul audit, finalizat la începtutul lunii martie 2024, la Sectorul 5, pentru anul 2022, că instituția condusă de Popescu Piedone a divizat contracte de...
#dialog societate progres, #educatie invatare , #romani