Povestea de film a Cenusaresei din Romania care a cucerit America: "Traiesc Romania ca pe o nevoie, o lipsa si o bucurie" Interviu

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Duminica, 20 Mai 2018, ora 11:00
33108 citiri
Povestea de film a Cenusaresei din Romania care a cucerit America: "Traiesc Romania ca pe o nevoie, o lipsa si o bucurie" Interviu

Isi spune "o corcitura cu sufletul in doua locuri", cu radacinile infipt adanc in Romania, de care nu suporta fara sufocare despartiri mai lungi de un an, si varfurile in elita academica a SUA, tara pe care "Cenusareasa" venita din Romania comunista a cucerit-o cu mintea sa brilianta si personalitatea sa magnetica.

Este profesor universitar la Indiana University, unde preda istoria Estului Europei si studii de gen, a scris 9 carti, a fost directoare a Institutului de Studii Rusesti si Est-Europene, a Departamentului de Studii de Gen, vice-decana a Programului de Studii Globale si Internationale, Presedinta a Asociatiei Americane de Studii Slavice si Est-Europene.

Dar dincolo de tituri sta povestea unei femei puternice si implinite, care a infruntat si a razbit in toate incercarile, de la Revolutia din '89 sub gloante, pana la ostoirea discriminarii la care au supus-o americanii.

Ziare.com va face cunostinta cu Maria Bucur-Deckard.

Cu radacinile intr-un sat transilvanean si cu varfurile in lumea academica americana, ca sa citez din prezentarea care v-a fost facuta la ceremonia in care ati primit, luna aceasta, titlul Doctor honoris causa al SNSPA. Unde in Ardeal?

La Apateu, langa Oradea, acolo de unde era bunica mea, care insa cand era fatuca a plecat de acolo la Oradea si apoi la Bucuresti. Eu m-am nascut la Caritas. Dar cum parintii mei lucrau la Slobozia, pe mine pana la 6 ani m-a crescut bunica.

Povestile ei se invarteau in jurul satului, mergeam la ea in sat vara. Asta a facut parte din copilaria mea in mod organic. Chiar daca am fost o persoana urbana, intodeauna mi-a fost dor de padure si de un sat, de aceea acum traiesc intr-o padure.

Cum ati ajuns in SUA?

Tata a fugit in 1983. A mers in Bulgaria, de acolo ilegal in Turcia, apoi in Grecia unde a obtinut viza pentru SUA. L-au sponsorizat niste prieteni ai nostri din America. Mama, fratele meu si cu mine am plecat cu reintregirea familiei in 1985. Aveam 17 ani.

Doctor Honoris Causa al SNSPA, alaturi de tata si de ambasadorul SUA, Hans Klemm

Prima data am revenit in Romania in 1987 dupa ce a murit bunicul meu. Impreuna cu fratele meu si cu prietena lui am venit sa petrecem Craciunul cu bunica. Lucram cu Amnesty International la Georgetown, participasem la niste proteste impotriva regimului de la Bucuresti si "baietii" infiltrati acolo stiau.

Ca o proasta am adus cu mine niste exemplare ale Declaratiei universale a drepturilor omului, nu mi se parea o problema. Mi s-a facut perchezitie corporala dura, dar am avut noroc cu prietena fratelui meu, o americanca foarte tare si putin nebuna, care a inceput sa faca scandal ca tatal ei e important si va alerta guvernul american. Pana la urma ne-au lasat.

Dar nu v-ati intimidat si revolutia din '89 v-a prins aici. Cum asa?

Aveam un prieten cu care intretineam o relatie epistolara de amor. Pe atunci se scriau scrisori, le mai am prin pod. Eram in Georgetown, faceam anul la Londra si am vrut sa-i fac o surpriza. Cu niste emotii dupa experienta trecuta, m-am suit in tren fix in noaptea in care a inceput revolutia la Timisoara. Nu stiam ce se intampla.

Am ajuns la Curtici unde ne-au scos din tren. Deja ma gandeam pe cine sa sun si la ce inchisoare o sa ajung. Dar nu m-au scos doar pe mine, ci pe toti cei care nu erau cetateni romani rezidenti in Romania. Eram unguri, francezi, romani, nemti, tot ce vrei. N-au luat pasapoartele si ne-au dus pe un hol.

Dupa 10 ore ne-au dat pasapoartele si cu armele in coaste, la propriu, ne-au fortat sa ne urcam intr-un tren catre Budapesta. Dar eu nu mai aveam decat 10 dolari la mine, pentru ca stiam ca la Bucuresti aveam bani la CEC si in apartamentul bunicii, si un bilet luat cu TAROM de la Bucuresti la Londra. Cum ajung eu la Londra de la Budapesta in conditiile acestea?

M-au ajutat cu bani niste studenti francezi si pe 21 asteptam sa ma urc in Orient Expres catre Praga, cand in spatele meu am auzit o fata vorbind in engleza cu accent romanesc despre ce se intampla la Bucuresti: studentii demonstreaza, au aparut tancurile pe strazi. Tien an Men, mi-am zis.

M-am intors catre ei, era un jurnalist american si o studenta unguroaica plecata din Romania. El voia sa ajunga in Romania si avea nevoie de traducator, iar eu aveam nevoie sa ajung in Romania pentru ca trebuia sa stiu ce se intampla acolo. Si atunci i-am propus sa imi plateasca drumul si mancarea pana la Bucuresti in schimbul traducerii.

Pe 22 decembrie cand a inceput cu adevarat debandada cu teroristii, o jurnalista de la El Pais a gasit o masina, probabil ultima disponibila, si ne-am suit cu totii in ea. Spanioloaica si traducatorul ei ungur, americanul si eu, romano-americana. Doar eu stiam sa conduc o masina cu cutie de viteza manuala, stiam romana si engleza si aveam si viza de intrare in tara. Ei nu aveau.

Cand am ajuns la granita, ungurii ne-au spus ca ideea sa mergem in Romania nu e buna. "Eu am o rezervare la Intercontinental Bucuresti maine si trebuie sa ajung" a spus spanioloaica. OK!

Romanii ne-au tinut, nu se misca nimic. Dupa un timp i-am intrebat pe ceilalti trei: aveti niste dolari la voi ca sa ma duc sa vorbesc cu ofiterul?

M-am dus la ofiter, in biroul lui fusese scos portretul lui Ceausescu, i-am spus ca pentru bani nu imi trebuie chitanta, ci stamplia. Si in 15 minute am rezolvat tot. Asa am intrat in tara.

Mergeam noaptea si auzeam la radio ce se intampla in Piata Universitatii. Deja eram traumatizata, cand ma gandeam ca ard cartile din Biblioteca Centrala Universitara, nu stiam ce se intampla cu oamenii.

Treceam pe langa sate unde oamenii stateau la 2 noaptea pe intruneric la poarta, infricosati, ca niste stafii, parca nu eram pe pamant, ci in subterane. Am vazut cum se duceau vehicule militare catre Arad, am ajuns la Sibiu unde se tragea.

V-a fost frica?

Ingrozitor de frica. Niste oameni au iesit in fata masinii: "sunteti intr-un Golf alb cu numere de Budapesta, aratati ca niste teroristi si unde mergeti se trage. Nu mergeti!". Spanioloaica: "Eu am rezervare".

Nu era nicio masina pe strada in Sibiu, am apasat pedala cat am putut, zburau gloantele deasupra noastra. Cea mai groaznica experienta pe care am trait-o. Apoi era sa fac masina praf pe Valea Oltului din cauza oboselii. O nebunie usor gratuita.

Dar pe 23 decembrie pe la pranz eram la Bucuresti si am ajuns pana la piata Sf Gheorghe.

Nu la Intercontinetal, la rezervare?

Nu. Americanul a dat telefon la ambasada SUA sa intrebe cum e. Ambasadorul de sub masa: "Va pun telefonul sa auziti gloantele". Si ne-a cerut sa mergem cat mai departe. Am lasat masina acolo, ne-am dus cu tramvaiul pana la prietenul meu. In tramvai, suprarealism, oamenii compostau biletele ca intr-o zi obisnuita.

Cu mintea de istoric de acum si experienta de atunci, a fost revolutie sau lovitura de stat?

In sens politic a fost o lovitura de stat. Clar. Dar a fost o revolutie in sensul trezirii din frica aceea profunda si al renasterii sperantei. O revolutie a sufletului si a mintii. In sufletul oamenilor traumatizati a renascut speranta.

O revolutie emotionala mai mult?

Da. Si din ea s-au faurit incet mici cercuri de oameni care gandesc diferit. Revolutia de mentalitate nu se produce peste noapte. Dureaza mult. Dar pentru acest proces trebuie sa existe o trecere de la un mental la altul.

Dar politic?

A fost o schimbare foarte inceata. Pentru mine schimbarea mai profunda a venit cand s-a putut vorbi despre statul de drept, adica atunci cand au inceput discutiile serioase despre integrarea in NATO. Au fost obligati guvernantii sa isi asume institutii obligatorii, vrand, nevrand, fara sa creada neaparat in ele, dar le-au facut. Si din urma a venit o generatie tanara, crescuta fara trauma comunismului.

Cat ati ramas aici in iarna lui '89?

Pana pe 12 februarie 1990, am prins primul minting din Piata Victoriei. Am vazut ce s-a intamplat. Eram euforici, tineri, dar atunci am inteles ca treaba e cu mult mai complicata.

Adica?

Erau acolo oameni in regula, dar au venit si oameni beti si care ori fusesera instigati, ori platiti sa se ia la bataie cu lumea. Cate sticle de alcool erau acolo....Cateva sute de persoane aveau din intamplare sticle de vodka la ele? Am vazut asta cu ochii mei.

Deci a fost clar o provocare, ceea ce acum se stie. Si mi-am dat seama ca treaba merge altfel si ca in spatele fatadei se ascunde ceva necunoscut, adica masinatiunile securistilor cu FSN care au generat guverne corupte, ceea ce continua.

Deci v-ati intors in SUA cu un gust amar?

L-am avut de cand am vazut executia lui Ceasescu. Eu n-am trait momentul cu euforie. A fost o usurare superficiala, ca si cum as fi scos un cui din cap, dar gaura a ramas si sangereaza. Iar felul in care a decurs asa-zisul proces mi-a aratat clar inscenarea. Din asa ceva nu poate iesi dreptate si nu poti intemeia statul de drept pe o inscenare.

De ce au facut asa?

Nu conteaza de ce. Conteaza ce nu a fost si ce tip de exemplu s-a dat prin acest act fundamental. Cei doi au fost delegitimati, dar nu si ce era in spatele lor. Nici nu s-a discutat.

N-am avut procesul comunismului.

Exact. Si cei din spate au pretins ca s-a facut dreptate. A fost un moment grotesc si umilitor pentru toti romanii. Da, ei au fost monstri, dar pe monstri nu-i tratezi ca un monstru. Esti mai presus. Statul de drept asta inseamna: reguli prin care se face dreptate. Acest tip de gandire nu era in Romania atunci.

Acum este?

Da, dar nu la toata lumea, pe alocuri.

Si nu vi se pare ca tendinta este de regres?

Din pacate asa e. Guvernul are o lipsa profunda de respect pentru tot ce inseamna statul de drept, trateaza legile si Constitutia ca si cum ar fi ograda lor in care mai sapa, mai ingroapa, mai rearanjeaza. Ei se reprezinta doar pe ei insisi.

Acum doi ani nu era asa, aveam sperante cand a venit guvernul Ciolos, desi stiam ca ei si-au asumat guvernarea doar temporar. Speram sa dea un alt ton si votantii vor incepe sa vada treaba altfel. Din pacate nu a fost asa.

Pentru ca nu s-a facut translatia in politica a acelui nou ton?

Asa este. De acord. Eu cu cine votez, frate?! Oamenii nu merg la vot pentru ca oferta e foarte proasta si nu au incredere in ce poate face omul politic. Cartea pe care am facut-o cu Mihaela (Miroiu - n.red.) merge pe intrebari de genul: cum vedeti oamenii politici?, ce calitati ar trebui sa aiba?, mai participati la vot?. Am intevievat 101 femei intre care doar doua cu functii de reprezentare in procesul politic.

Cele mai multe spun ca au votat pentru este un drept si o responsabilitate a lor, dar, pe e alta parte, nu mai au cu cine sa voteze si de aceea nu se mai duc.

Jocul politic este complex, scump si fara garantii, iar cand se ajunge la nivelul de coruptie la care s-a ajuns, te intrebi de ce sa-ti pui pielea la bataie pentru asa ceva. Le-am intrebat daca si-ar incuraja copiii sa intre in politica: "sunt prea frumosi si destepti ca sa se bage in miezeria asta".

De asta nu se poate ajunge la o solutie care sa ne scoata din problema institutionala fundamentala. Daca lumea nu participa, democratia colapseaza. Ma intreb unde ar trebui sa se ajunga pentru ca lumea sa se trezeasca.

Istoria a fost prima iubire?

Nu, la Bucuresti am facut scoala de muzica - vioara.

La Georgetown eram la scoala de diplomatie. Dar stiam ca nu pot sa fac diplomatie pentru ca veneam dintr-o tara comunista. Cand faceai aplicatie la Departamantul de Stat, nu puteai accesa Foreign Service decat daca aveai dosar corespunzator, adica nu aveai trecut comunist.

Dar am avut acolo profesori extraordinari de istorie, am invatat ca intelegerea trecutului e cheia interpretarii prezentului. Asa ca am decis sa fac istorie si m-a acceptat la doctorat la Illinois profesorul Keith Hitchins. Un om de o rara generozitate, mi-a spus la dispozitie toata biblioteca lui, adica vreo 60 de mii de volume. El a fost primul fullbrighter in Romania, de unde a trimis prin posta diplomatica multe carti rare cumparate de la oameni care aveau nevoie de bani.

M-a angajat ca asistenta de cercetare ca sa-i cataloghez biblioteca timp de 3 ani. Am gasit inclusiv o revista de eugenie care aparea in Romania lunar in perioada interbelica, de unde mi-a venit ideea tezei de doctorat. Un subiect despre care nu se scrisese nimic pana atunci. A fost un pionierat absolut.

Prof. Hitchins mi-a dat mereu voie sa ma duc in directia in care doream eu, nu m-a fortat niciodata, iar tipul acesta de relatie cu discipolii mi l-am asumat si eu.

Cum de n-ati ramas la Illinois?

In timp ce terminam doctoratul s-a eliberat un post in Bloomington, Indiana, cotat ca cel mai bun din tara in acel moment pe istoria sud-estului Europei.

Aveam scris doar un capitol din teza. L-am trimis la Bloomington si le-am spus ca daca mai vor, le mai trimit. Si intre timp am scris in draci, am fost de o eficienta extraordinara. Mi-au cerut sa mai trimit, am trimis si al doilea capitol si l-am scris si pe al treilea. Din aproape in aproape am obtinut postul.

Sotul meu e din Bloomington, si l-am intrebat: "Dragul meu, vrei sa te intorci acasa?" "Sigur!"

V-ati simtit vreodata discriminata in SUA pentru ca sunteti femeie si/sau romanca?

(rade- n.red.) In permanenta. Cand eram la liceu si facultate eram Cenusareasa venita intr-o tara comunista, care nu stia engleza foarte bine si totusi a intrat la o facultate buna. "Nu avem incredere ea".

Eu am inteles ca intru intr-o societate de emigranti si credeam ca toti ar trebui sa fim egali. Daca nu s-a intamplat asta solutia mea a fost sa devin eu cea care ii educa pe altii sa gandeasca altfel. Nu ma incrancenez, ci devin un alt model decat sunteti voi.

La protest pentru Rosia Montana in Bloomington

Si v-ati integrat?

Da. Dar sa te integrezi ca feminista chiar in SUA inseamna sa nu mai iei in serios toate prostiile misogine din jurul tau. Cand eram in Romania nu am simtit nevoia sa fiu feminista, eram mica, nu am simtit pe pielea mea discriminarea nici acasa, nici la scoala. Cand am ajuns in SUA la facultate am inceput sa vad ca oamenii ma trateaza diferit decat pe baieti.

Si mi-am asumat feminismul incepand cu doctoratul, deci la intrarea in mediul academic american. Istoria estului european pana la generatia mea a fost dominata de barbati care faceau in general istorie poltica si militara. Boring!

Feminismul meu a crescut din ambitia sa-i conving pe seniori ca tipul meu de demers e istorie culturala si sociala cu perspectiva feminsita, ca are rolul lui si e chiar necesar.

Si ati avut sansa unui sot care v-a inteles?

Da. Pe Dan l-am cunoscut cand imi faceam doctoratul, e muzician, dragoste aproape la prima vedere. Noi doi avem un parteneriat in tot ce facem. Avem pasiuni paralele, complementare, ne place sa facem ceea ce facem si fiecare isi petece mult timp din zi cu asta fara a suferi de lipsa atentiei celuilalt pentru ca stim ca la sfarsitul zilei ne intalnim unde trebuie si impartasim ce am trait in ziua aceea.

Si de copii cine se ocupa? Aveti doi baieti.

Da, muzicieni. Amandoi ne ocupam.

Impreuna cu cei doi baieti

Dan mi-a spus de la inceput ca nu va veni in Romania cu mine. Asta inseamna ca el s-a ocupat de copii si luni in sir cand eram aici. In 2009 am stat vreo 3 luni, de exemplu. Si acum trei saptamani el sta cu baietii. Nu cred ca puteam ajunge intr-o relatie cu un barbat fara sa fie feminist.

Casa de muzicieni

Dar puteati avea nesansa sa nu-l gasiti.

Mi-a luat destul de mult pana l-am gasit.

Ce vor feministele, doamna? Sa ia locul barbatilor, sa-i trimita la cratita?

Vor sa fie considerate oameni, nu un fel de apendice al barbatului, vioara a doua, cea care ajuta, dar nu e partenera. Femeile vor parteneriat, aceleasi drepturi, aceeasi consideratie, respect profesional si pentru nevoile lor.

Nu e vorba de egalitate pentru ca nu e vorba despre o competitie. E vorba despre a lua persoana comprehensiv si de a aprecia calitatile ei, de a-i intelege nevoile la nivel emotional asa cum sunt ele.

Traim intr-o lume in care, cu mici exceptii, definitia valorilor universale vine dintr-o experienta masculina. Toate institutiile, in special cele religioase, au la baza ideea ca tot ceea ce e universal spiritual, intelectual, moral e masculin.

Religia e misogina?

Absolut.

Sunteti atee?

Sunt agnostica. Eu cred ca frumusetea care exista in lume are ceva transcedental in ea. Ce inseamna asta nu stiu, nu imi asum ca voi afla vreodata si e bine sa fii umil in fata acestei frumuseti. In rest, regula de aur e sa nu faci altuia ce nu vrei sa ti se faca tie.

De ce secolul XX este al femeilor? Asa ati scris.

Pentru ca, in sfarsit, paradigmele invechite incep sa iasa.

Si in Romania?

Da. Din punct de vedere istoric, pentru mine secolul femeilor inseamna schimbarea fundamentala a componentei comunitatilor care decid valorile si nevoile umanitatii. Femeile au drept de vot, putere economica, adica pot lucra in afara casei, pot semna contracte, pot avea cont in banca, toate s-au intamplat in Romania dupa 1932.

Cand se intampla aceasta deschidere nu mai poti sa inchizi cutia. Si societatea devine mai bogata prin faptul ca noi suntem participante integral la procesele de cunoastere, negociere politica, dezvoltare economica.

S-a schimbat si ce inseamna familia. Chiar daca se incearca a se merge inapoi.

Unii spun ca s-a schimbat in rau.

In bine, cu siguranta. E o prostie sa spui ca daca femeile lucreaza, copii nu sunt educati. S-au schimbat paradigmele in general. De ce nu spunem ca nu sunt educati copiii pentru ca barbatii nu stau acasa?

Dna Dancila da o lovitura feminismului din Romania?

Feminismul nu ofera solutii la toate problemele sociale, ci o baza de a gandi altfel problematica sociala si politica. Nu fiecare femeie reprezinta toate femeile si nici fiecare barbat nu reprezinta toti barbatii.

Daca ma uit la premiera Romaniei vad o persoana cu un IQ dubios, fara calificari de baza. Genul ei este un detaliu nesemnificativ in comparatie cu alte aspecte. Pentru mine faptul ca in fruntea guvernului e o femeie este irelevant.

In SUA, faptul ca Obama este un feminist, un partener al sotiei, e mult mai important decat ca Hillary Clinton e feminista.

Ati votat-o pe Hillary?

Doar in finala pentru ca ma uitam la alternativa. In prima faza l-am votat pe Barnie Sanders, tot un feminist. Vedeam in Hillary o persoana care, desi foarte capabila, era compromisa fundamental prin relatia cu Bill Clinton, un pradator sexual. Ea e coruptibila si din cauza acestor compromisuri. Ar fi trebuit sa-si determine singura drumul politic, dar a depins continuu de el si s-a vulnerabilizat singura.

A urmat o cariea fulminanta in SUA, cu multe titluri, multe carti, ati creat o scoala. Cum se face ca ati facut parte la un moment dat din CNATDCU, adica organismul care se ocupa cu doctoratele si plagiatele la Bucuresti?

Colegul meu Bogdan Murgescu m-a contactat in timpul mandatului de ministru al lui Mircea Dumitru in guvernul Ciolos. N-a fost usor sa accept, nu am mult timp liber si intalnirile la CNATDCU aveau loc la ora 10 dimineata, adica 3 noaptea la mine.

Intram pe skype la 3 noaptea in discutii infocate despre plagiatul lui Ponta sau al lui Oprea. Sau cazul Kovesi. Am fost si in comisia generala si in comisia de istorie.

De ce ati acceptat totusi?

Standardele americane sunt excelente si am o experienta de 20 de ani in acel invatamant, am trecut prin destule teze doctorale si destule comisii. Iar ca feminista voiam sa fiu sigura ca pot corecta eventuale misoginisme.

S-a lucrat serios in CNATDCU?

O vreme da. Au fost cazuri si cazuri. Cazul Ponta a fost clar de la inceput. Cazul Opea a fost dezastru de la inceput, a fost facut de doua ori din motive de neonestitate a comisiei care trebuia sa evalueze teza. Nu pot da detalii pentru am obligatii de confidentialitate.

La istorie cred ca am citit vreo 25 de teze cat am stat acolo si nu pot spune ca era vreuna excelenta. Foarte mutle copy-paste-uri, un fel de referate care nu-si asumau nicio pozitionare teoretica si nicio noutate. Multe teze de la Targoviste, de la Craiova. Prolifereaza institutii de doi bani unde au dreptul la doctorat oameni care nu ar trebui sa-l aiba.

Au existat presiuni politice?

Nu. Am remarcat mai degraba un conservatorism intelectual care poate sa vina si dintr-un sentiment de neperformanta din partea unora.

Calitatea proasta a tezelor v-a facut sa va retrageti?

Am renuntat cand Iohannis l-a pus premier pe Tudose, pentru ca acolo e vorba despre un plagiat sinistru. Daca acolo s-a ajuns, mi-a ajuns si mie. O persoana care fura intelectual e o persoana in care nu poti sa ai incredere. Daca o pui intr-o pozitie de putere validezi implicit acest furt. Asta faceam si eu daca ramaneam la CNATDCU.

Ce sunteti de fapt, romanca sau americanca?

Da! (rade- n.red.) . Am trait pana la 17 ani in Romania, pana la 34 de ani am fost romano-americanca, iar de atunci pana acum, cand am 49 de ani, americano-romanca. Deci o corcitura cu sufletul in doua locuri.

Va considerati o dezradacinata?

Nu, pentru ca am nevoia psihica, emotionala si chiar intelectuala de a ma intoarce in Romania cel putin o data pe an. Daca nu, bateriile mi se descarca la propriu. Ceva imi lipseste fundamental, aerul de aici, oamenii, limba pe care nu o vorbesc la Bloomington.

Intr-o gradina din Bucuresti

Traiesc Romania si ca pe o nevoie, si ca pe o lipsa, si ca pe o bucurie cand revin.

Dar m-am atasat foarte mult de locul unde traiesc si m-am reinradacinat intr-o cultura si o familie deosebita. Am avut un noroc extraordinar cu familia sotului, americani.

Soacra mea e de o frumusete exterioara si in special interioara deosebita. Am doua cumnate care si-au adus sotii in Bloomington, bunica lui Dan a trait pana la aproape 102 ani, copii mei au avut sansa sa mearga la strabunica in fiecare duminica. Cand se intalnim la Thanksgiving suntem vreo 30 de persoane, cel mai frumos balamuc din lume.

De Craciun, cu familia

Ce inseamna acasa pentru Maria Bucur-Deckard?

Acolo unde sunt copiii si sotul meu, o comunitate stransa de drag si dor care nu are geografie.

Cîrstoiu îi răsucește cuțitul în rană Gabrielei Firea: „Poate și eu aș fi trăit mai visceral ceea ce a simțit domnia sa”
Cîrstoiu îi răsucește cuțitul în rană Gabrielei Firea: „Poate și eu aș fi trăit mai visceral ceea ce a simțit domnia sa”
Candidatul alianţei PSD-PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Cîrstoiu, a declarat vineri, într-o întâlnire cu organizaţia PSD Sector 6, că vrea să îi mulţumească personal Gabrielei...
AUR trimite un fost Secretar General al Guvernului să candideze pentru șefia unuia dintre cele mai sărace județe din România
AUR trimite un fost Secretar General al Guvernului să candideze pentru șefia unuia dintre cele mai sărace județe din România
Sorin Chelmu, fost Secretar Generla al Guvernul României, va candida la funcția de președintel al Consiliului Județean Vaslui. Originar din județul Vaslui, Chelmu și-a prezentat...
#Maria Bucur Deckard profesoara Bloomington, #profesoara romanca America , #stiri sociale