Omul care repara inimi, despre lupta cu moartea sub 12 kg de plumb si diagnosticul mai grav decat cancerul. "Iubim cu creierul, dar simtim cu inima". Interviu

Este medic primar cardiolog, profesor universitar si doctor in medicina, prorector al UMF Carol Davila, membru al Academiei de Stiinte Medicale si, de anul trecut, cel mai tanar membru corespondent al Academiei Romaniei.

Din 2016 a devenit Fellow of the Royal College of Physicians din Marea Britanie si cu fiecare pas in cariera intrebarile nu s-au imputinat, ci s-au inmultit, indoielile la fel, iar intalnirea cu moartea a devenit tot mai greu de suportat.

Uneori, nu stie ce s-a intamplat, de ce a pierdut un pacient, uneori, plange cand il pierde, asa cum uneori a intalnit miracolul divin acolo unde medicina si-a epuizat argumentele.

Cu contractul de vis pe masa, la o semnatura distanta de izbavirea profesionala, a refuzat si a revenit in tara, pentru ca voia sa conteze mai mult decat o rotita intr-un mecanism oricat de bine uns.

Ziare.com va face cunostinta cu prof. Dragos Vinereanu, omul care repara inimi.

Acasa, la Curtea de Arges, copilul Dragos se juca cu masinutele visand sa devina cardiolog?

A vrut sa fie medic, fiindca a fost singura optiune care i s-a dat, cu doi parinti medici, crescand practic intr-un spital, vazand si auzind medicina de dimineata pana seara. Tata zicea: nu te-am obligat sa te faci doctor. Da, dar am vazut altceva?

Cand eram in anul II, tata a facut infarct si atunci probabil s-a produs un declic in mintea mea: trebuie sa invat, sa am grija de tata! In anul VI, in 1990, am cochetat si cu ginecologia. Incepusem sa lucrez cu echipa de ginecologi de la Spitalul Grivita si mi-a placut "atmosfera" de acolo.

Si ce, cine v-a tras inapoi?

Parintele meu spiritual, profesorul Gherasim: "Dragos, tu esti pentru cardiologie, vino la mine in clinica!". M-am dus si am mai plecat doar pentru stagiile de pregatire in strainatate.

Si daca ar fi sa o luati de la capat?

As face tot cardiologie. E specialitatea mea de suflet. Imi place sa vad pacienti, imi place sa fac cercetare, m-am implicat in toate aspectele cardiologiei clinice, interventionale si non-interventionale.

Ati facut multe stagii in strainatate, mai ales in anii '90 in UK. De ce n-ati ramas acolo?

Am plecat pentru prima data in 1995 cu o bursa europeana in UK, unde mi-am terminat specializarea in cardiologia interventionala si am simtit pentru prima oara gustul cercetarii clinice si experimentale. Pana in 2010 am plecat de nenumarate ori in UK. In 2010 am fost ultima data, ca profesor invitat, un fel de incununare a colaborarii cu Universitatea din Cardiff.

In 1998 si ulterior in 2002, mi s-a pus pe masa contractul de sef de laborator de ecocardiografie la un spital renumit din Londra. Am refuzat. Si nu regret. As fi fost doar o rotita intr-un mecanism care mergea la fel de bine si fara mine.

Si aici nu merge fara dumneavoastra?

Aici am putut avea un rol cu mult mai important. Am plecat in UK impreuna cu un coleg de la Coltea. Cu acelasi avion. Eu m-am intors, el nu. E medic primar foarte bun intr-unul dintre cele mai importante spitale din Tara Galilor, are o familie frumoasa, isi permite aproape orice din punct de vedere financiar. Dar nu are o cariera academica si recunoasterea internationala pe care le-ar fi meritat.

Eu, in Bucuresti, am creat o clinica de cardiologie moderna, in care se fac toate procedurile la nivel european, am creat o echipa cu care ma mandresc, am creat generatii de cardiologi pe care i-am stimulat sa faca si cercetare. Am mai multe satisfactii, cred, decat daca as fi ramas in UK.

Si cati dintre cei pe care i-ati format au ramas in tara?

In primul rand, important e sa aiba optiunea, adica sa ajunga sa li se ofere niste slujbe tentante. E foarte important sa poti sa alegi, asa cum am putut eu sa aleg.

Din echipa academica si de cercetare au plecat doi colegi, in Germania si in UK. Dintre rezidenti au plecat probabil peste o treime.

De ce?

Pentru salarii mai bune, pentru conditii mai bune, pentru dotari mai bune. In plus, pentru anumite proceduri, curba de invatare e mult mai rapida.

Nu pleaca si pentru a scapa de "feudele" din spitalele clinice din Romania, unde profesorul e un fel de feudal cu favoritii lui, pe diferite criterii, in timp ce restul nu fac mai nimic ani de zile, mai ales in specialitatile chirurgicale?

Nu stiu cum e la altii. Noi avem ramura de cardiologie interventionala, care se apropie de chirurgie, si am incercat sa aducem oameni spre aceasta zona. In urma cu 5 ani, eram 60 de cardiologi inteventionisti in toata tara, aproape ca am triplat acest numar, cu un program special de pregatire.

E o specialitate pe care poti sa o faci doar pana la o anumita varsta, dupa care e timpul sa faci un pas in spate si sa lasi locul celor mai tineri. Dar ca sa poti face asta, trebuie sa-i pregatesti inainte.

De ce trebuie sa te retragi?

E o munca sustinuta in stres, stai in radiatii, iti mananci din sanatate cu fiecare procedura pe care o faci si cu fiecare pacient pe care il salvezi. Sunt studii care arata riscul cu mult mai mare al cardiologilor interventionisti de a face cancer.

Pe baieti in general reusesti sa-i convingi, dupa ce vad ce palpitanta e cardiologia interventionala. Pacientul vine aproape mort si dupa 2 zile e ca un om nou. Dar pentru o femeie care nu a avut copii e greu sa ia decizia sa lucreze in radiatii. Eu, unul, n-as lasa-o, daca ar fi ruda cu mine.

In plus, lucrezi cu 12 kg de plumb pe tine, atat cantareste sortul care te protejeaza partial de radiatii. Daca e o fata care are vreo 50 de kg, cand isi pune sortul pe ea cade din picioare.

Si nu v-a acuzat nicio fata ca o discriminati?

A fost la un moment dat ideea ca baietii intra in sala si fetele fac ecografie. Le-am spus ca nu e asa, ca daca fetele isi asuma ce e de asumat si vor sa vina in sala sunt binevenite. Si o parte dintre ele au venit de a doua zi.

Profesorul Danaila spune ca genetic femeia nu e facuta pentru performanta in medicina.

Asta e chestie de cultura, nu de genetica. Femeile au, genetic, o manualitate mai buna decat barbatii si se descurca foarte bine in sala.

Exista specializari medicale dedicate doar barbatilor?

Greu de spus. Femeile fac bine ceea ce e meticulos si necesita rabdare, de la chirurgie plastica la oftalmologie. In cardiologie, in Romania sunt din ce in ce mai multe femei cardiolog care fac electrofiziologie, o supraspecializare care necesita rabdare, atentie, manualitate.

In general, barbatilor le place ceea ce merge repede si e spectaculos, cum ar fi de exemplu procedurile interventionale din infarctul miocardic acut.

Din statistici, bolile cardiovasculare sunt un ucigas mai feroce decat cancerul, cel putin in Romania, dar, paradoxal, mai putin temut.

Asa e. In Romania, patologia cardiovasculara e vinovata pentru 2/3 din decese. Cancerul pentru 18%. Dar cancerul este incomparabil mai mediatizat.

A fost creata spaima: ai cancer, esti deja mort! E fals. In ziua de azi, majoritatea formelor de cancer se pot trata. Dar nimeni nu se sperie de insuficienta cardiaca, desi durata medie de viata a pacientului nu trece de 4-5 ani, sub speranta de viata din cazul cancerului.

Chiar daca e tratata?

Din pacate, da. Pentru ca tratamentul e cam acelasi de 20 de ani. A aparut un medicament nou, cu rezultate bune, dar e foarte scump, incercam sa gasim o metoda de compensare. Exista si unele dispozitive noi, dar sunt indicate doar pentru o minoritate de pacienti, care indeplineste anumite criterii. Iar trasplanturile de inima sunt inca foarte putine.

Teama de cancer nu este si indusa pentru ca in industria farmaceutica s-a investit enorm in terapiile oncologice?

Aveti perfecta dreptate. E o teama intretinuta de campaniile de promovare ale industriei care investeste foarte mult in cancer. Programul CNAS pentru cancer este de 10 ori mai mare decat bugetele pentru bolile cardiovasculare. Dar nu e o chestiune romaneasca. Totul e influentat de marile concerne farmaceutice din Europa si SUA, care investesc mult mai mult in cancer decat in bolile cardiovasculare.

La nivel de Societate Romana de Cardiologie incercam sa "zgaltaim" un pic presa si autoritatile din domeniul sanatatii, pentru a capata mai mult ajutor pentru a implementa noi linii terapeutice si noi proceduri. Si vrem sa lucram la preventie, care pana acum a fost zero. Incercam sa punem pe picioare un program de screening si preventie a bolilor cardiovasculare.

Care sunt factorii de risc?

Hipertensiunea, colesterolul crescut, diabetul zaharat, boli la care Romania e pe primele locuri in Europa.

Stresul?

Da, dar stresul nu e masurabil. Cand e mare, cand e mic? Tensiunea, colesterolul, glicemia sunt masurabile. Stresul cum il masuram?

Dupa ce am auzit ce spune "popa", sa vedem ce face "popa". Fumati?

Nu. N-am fumat niciodata. Nu prea mananc nici grasimi, mama asa gatea.

Sport faceti?

In ultima vreme, da. Dar din cauza unei patologii de coloana pentru ca nu vreau sa ajung la operatie.

Si cum ramane cu cele 30 de minute zilnic de miscare?

Pe astea le fac alergand prin spital, si de la spital la facultate si academie...

Ce simte un medic cand afla ca un alt medic a facut infarct in garda, la numai 38 de ani?

E foarte greu. Pe sotia lui o stiu, e cardiolog. Viata medicilor e foarte grea. La noi in spital e ceva mai bine, ca avem mai multe linii de garda. Dar de doua ori pe saptamana, luni si joi, primim infarctele din aproape toata jumatatea de sud a tarii. E infernal, trebuie sa fii foarte rapid, cu mintea limpede. Vin 15-20 de infarcte, suna telefonul non-stop.

Se poate trai ca medic in conditii decente fara sa accepti plati informale?

Daca faci si altceva. Eu sunt un caz fericit, pentru ca am putut sa fac cercetare, sa am contracte cu SUA, cu Canada, granturi de cercetare din care traim si eu, si echipa mea. Pentru multi, o alternativa e practica privata. Am si eu practica privata, dar destul de putin, pentru ca nu am timp.

Deci, ca sa va raspund la intrebare, poti doar daca esti intr-un spital important, faci cercetare si practica privata.

Majorarea salariala scoate medicii la lumina sau dimpotriva, e o mare pacaleala?

Sa o vedem intai pe "fluturas". Trebuie vazut cum se vor aplica sporurile. Avem cardiologia interventionala, oamenii acestia stau in radiatii, in stres, e normal sa aiba niste sporuri corespunzatoare cu riscurile si complexitatea muncii lor.

Nici pana acum sporurile pentru cardiologii interventionisti nu erau unde ar fi trebuit, comparativ cu medicii din sectiile de ATI sau de anatomo-patologie, unde sporurile erau corecte. In ultima forma a legislatiei privind sporurile pe care am vazut-o, am fost incadrati in zona de sporuri "mici", desi noi am cerut 50-70%.

Dupa un anumit nivel, devii imun la suferinta?

Nu, suferi pentru fiecare pacient si te intrebi daca ai facut tot ce se putea, daca mai era ceva ce ti-a scapat.

Va mai puneti la indoiala si dupa atata timp?

Oh, da! Mai ales atunci cand e vorba de oameni tineri, de 20, de 30 de ani, pe care i-am pierdut fara sa stiu exact ce s-a intamplat si daca as fi putut sa fac ceva in plus.

Nu stiti ce s-a intamplat?

Da, se intampla. Bolile de inima se schimba si nu doar infarctul, care nu mai e o exceptie la tineri. Asa cum s-au schimbat gripele si virozele, s-au schimbat si miocarditele, care sunt infectii ale inimii. Uneori, mai ales la tineri, merg fulminant, oamenii mor in 48 de ore si noi nu stim de ce.

Uneori, apar dupa sarcina si e ingrozitor pentru ca moare o mama care nici nu a apucat sa-si vada copilul nou-nascut.

Aveti vreun caz care va bantuie?

A fost o femeie care de-abia nascuse gemeni. A murit in cateva zile, fara sa putem sa o salvam. A plans toata clinica, parca era cineva din familie.

Familia nu v-a acuzat?

Nu. Au inteles ca facusem tot ce se putea face. Asta e medicina. Esecurile fac parte din ea.

Si cum te protejezi totusi emotional ca medic?

Incercand sa uiti. Vine alt caz si te gandesti la cel nou.

Sterilizarea emotionala e o forma de protectie? Pacientii acuza dezumanizarea medicilor.

Probabil ca se poate intampla in specialitatile chirurgicale, care sunt cu mult mai tehnice. In general, medicina a devenit foarte tehnica si de multe ori, probabil, ne comportam ca mecanicul de la service care schimba ambreiajul, uleiul, strange surubul, dar nu mangaie masina pe cap.

Dar asta se intampla peste tot in lume. Anul trecut, am stat 4 luni in SUA si e la fel. Medicul isi face treaba din punct de vedere tehnic, dar nu mai avem timp sa stam de vorba cu pacientul cat statea mentorul meu, profesorul Gherasim. Acum suntem obligati la un compromis intre partea tehnica si cea de comunicare.

Moartea a devenit o banalitate?

Nu. Dimpotriva. Devine tot mai dramatica si o percepi tot mai acut, fiindca ajungi la un nivel la care consideri ca nu ar mai trebui sa pierzi pacienti. Si, totusi, ii pierzi. Ti-e ciuda pe tine, iti faci reprosuri, te intrebi unde e problema. E mai usor cand esti mai "flower power".

Pe de alta parte, ajungi sa te bucuri cu mult mai mult si mai intens de ce iti da Dumnezeu si treci mai usor peste problemele uzuale pentru ca ai vazut moartea, ai vazut si viata.

Credeti in Dumnezeu?

Da.

Ii cereti ajutorul?

Da. Chiar zilele trecute am avut niste cazuri complicate de inlocuire a valvelor aortice printr-o procedura speciala la pacienti cu risc mare de complicatii si m-am rugat sa mearga bine. Din fericire, a mers.

Ati experimentat miracolul? Pacienti pe care ii socoteati fara speranta, dar care au scapat inexplicabil medical?

Da, se intampla. Pana la urma, ajutorul vine. Ca in "povestea" straveche cu omul si Dumnezeu care merg pe nisip si la un moment dat nu se mai vede decat o pereche de urme. "De ce m-ai lasat, Doamne, in momentele cele mai critice si nu-ti mai vad urmele?" intreaba omul. Iar Dumnezeu ii raspunde: "Pentru ca te purtam in spate". Cam asa si in medicina.

Miracolul poate veni si de la pacient, din lupta lui?

Foarte mult. Chiar in cazurile de saptamana trecuta. Unul dintre pacienti suferise un accident vascular cerebral, are gura stramba, dar cu ea zambea mereu, era optimist. A mers perfect, fara nicio complicatie, e deja acasa.

Celalalt, fost mare sportiv al Romaniei, suparat tot timpul pe viata, incruntat, a facut o patologie de coloana chiar inainte de inteventie, a mers bine si el, dar cu multe probleme perioperatorii si postoperatorii. E inca in spital.

Exista oameni, in general in varsta, pe care ii vezi ca abandoneaza, nu mai vor. E greu sa explici asta familiei.

Si ce face medicul cand un pacient a abandonat? Abandoneaza si el?

Noi nu putem abandona, chiar daca luptam fara dorinta pacientului. E obligatia noastra.

Te poti imbolnavi de inima rea?

Da. Stresul negativ. Dar culmea e ca emotiile puternice pozitive sunt la fel de periculoase. Orice stres, pozitiv sau negativ, descarca in organism cotecolamine care biciuiesc arterele si inima.

Am un prieten care profeseaza demult in Statele Unite si a vrut sa-i faca o surpriza tatalui de ziua lui si sa vina pe neasteptate. Si i-am spus: Nu! O sa-i faci o surpriza de o sa cada lat. Te rog eu mult, sugereaza-i sau lasa-ma sa-i sugerez eu ca ai putea veni. Din fericire, m-a ascultat.

Sunteti cel mai tanar membru corespondent al Academiei Romane. De ce v-ati dorit si asta? Un pic de vanitate?

Nu. Cred ca e locul cel mai bun in care te poti exprima atat ca cercetator, cat si ca persoana academica. Academia Romana este una dintre structurile cele mai stabile ale acestei tari.

Am avut norocul sa am o performanta stiintifica buna. Am lucrat cu colective puternice din UK, SUA, Canada, am fost implicat in proiecte mari de cercetare. Sunt romanul care a publicat ca prim autor in "Lancet", al doilea jurnal de medicina din lume. Am patru articole publicate in New England Journal of Medicine, cel mai important jurnal de medicina din lume, in cadrul unor colective internationale.

Am un indice Hirsch (prin care se analizeaza cercetarea), care mi-ar permite sa fiu profesor la universitatile cele mai importante din SUA. Si am platit aceasta performanta cu multe nopti pierdute si multa munca. Asa ca am zis ca am argumentele pentru a fi membru al Academiei Romane.

Mai exista elita academica autentica in Romania? Dupa atatea scandaluri de plagiat, de impostura, nimeni nu mai stie ce e aur si ce e doar poleiala.

Da, exista elite. Exista oameni de elita. Dar nu trebuie sa judecam la gramada. Sigur ca exista inca oameni cu concepte mai vechi, din alte generatii, care trag lucrurile inapoi, dar cred ca mergem spre linia europeana, mondiala.

In ultimii ani, promovarea universitara se face dupa criterii mai stricte decat in alte tari europene, intrarea in Academia Romana se face dupa criterii stricte, care tin de performanta stiintifica si profesionala. Pe masura ce se schimba generatiile, lucrurile vor fi tot mai bune.

Daca sita universitara e atat de fina, de ce nu avem universitati in topurile mondiale?

UMF Carol Davila e pe locul 1000-1200 in lume, ceea ce nu e rau concurand cu universitatile din SUA, Marea Britanie, Canada si Asia, si in Top 500 Europa.

Pe locul 499?

Intre 470 si 490. Variaza de la an la an. Dar suntem acolo. Si productia stiintifica a universitatii e din ce in ce mai citata.

Medic, cercetator, profesor, prorector, academician, fara a mai pune la socoteala si functiile administrative. Ce ati sacrificat pentru toate acestea?

Timpul pentru a trai o viata normala. Dar nu poti sa faci cariera altfel.

Familia?

Am petrecut mai putin timp cu ea, dar mai intens. In ultimii ani, incerc sa ma dedic fiului meu, sa fiu cat mai aproape de el, e in clasa a XII-a.

Va face medicina? Mama doctor, tata doctor, nici el nu a vazut altceva.

Nu. A decis ca e totusi prea mult a 3-a generatie de medici in familie. Nu vrea sa lipseasca de dimineata pana seara si sa se ocupe atat de putin de copil (rade - n.red.). Va studia "computing science si management" in UK. I se potriveste, are o minte organizata, de matematician.

De ce nu in Romania, nu ziceati ca la noi invatamantul e performant?

Ma refeream la medicina. Cine vrea sa studieze "management" si sa faca o performanta din asta trebuie sa o faca pentru o anumita perioada in UK sau in SUA.

Iubim cu inima sau cu creierul?

Iubim cu creierul, dar simtim cu inima.

Eșec în instanță pentru Cătălin Cherecheș. Primarul fugar a încercat să obțină anularea condamnării pentru luare de mită

Curtea de Apel Cluj a decis joi, 18 aprilie, că fostul primar din Baia Mare Cătălin Cherecheș rămâne în închisoare. Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată contestaţia în care...

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...