Madi Radulescu: O Romanie in care fiecare s-ar implica sa faca bine ar fi o Romanie mai moderna - Interviu

Istoria si cultura noastra ne-au facut sa perpetuam mitul eroului, al salvatorului, care sa ne scoata din situatia in care ne aflam si sa readuca gloria poporului. In consecinta, nu suntem obisnuiti sa ne implicam in rezolvarea problemelor din comunitatile in care traim, ci adesea asteptam pe cineva sa faca acest lucru in locul nostru. Inca privim de sus conducatorul, pe care il divinizam la inceput, apoi il criticam dur la prima eroare si ajungem ca, in final, sa ne multumim cu oricine si sa trecem cu vederea comportamente imorale (si uneori chiar ilegale). Iar in companii, situatia e adesea similara cu cea de pe scena politica si din societate, in general.

Insa in ultimii ani se observa o crestere a initiativelor umanitare si a spiritului civic, in special in marile orase. Ba chiar si lupta anticoruptie castiga tot mai multi adepti. Iar noile generatii, mai apropiate ca valori de societatile occidentale, au sansa sa schimbe mentalitatea si cutumele poporului roman.

Am stat de vorba cu Madi Radulescu, care are o experienta de 16 ani de training si coaching la nivel national si international din postura de Managing Partner al companiei MMM Consulting.

In ce masura mai cred romanii in mitul eroului, in ideea ca va veni cineva sa ne salveze din situatia in care ne aflam?

Nu pot face afirmatia ca doar romanii cred in mitul eroului. Poate nu e ceva specific noua. Insa dupa cum arata "vorbele" si "povestile" de campanie electorala sau cand se schimba vreun director prin companii, oamenii se uita cu speranta catre noul conducator, asteptand de la el tot ce nu au facut cei ce au precedat. Cred ca inainte de tendinta de a cauta eroi, avem tendinta de a ne resemna si de a porni pe premisa ca "oricum nu se poate, oricum nu se schimba nimic, oricum sunt toti la fel".

In politica, acest lucru este foarte vizibil, insa se intampla si in mediul de afaceri. Deci nu ne raportam doar la liderii societatii, ci la lideri, in general. In ambele situatii, la schimbarea concreta sau potentiala a unui conducator, auzim afirmatii de genul sa vina X ca are mana forte... ca un salvator, ca un erou. Inclin sa cred ca natia noastra crede mai mult ca exista eroi si mai putin in participare asumata si autentica, in felul in care poate lucra si colabora cu conducatorii sai. Crede in maini forte care vor face si desface in timp ce noi, ceilalti, asteptam cuminti sa ne lumineze cineva.

Daca ne uitam la studiile legate de dimensiunile culturilor nationale facute de celebrul sociolog Hofstede, se valideaza faptul ca distanta fata de putere (Power Distance) este foarte mare in Romania. Asta se traduce si prin faptul ca ne uitam cumva "in sus" catre conducatori, adica ii facem apriori "eroi" in mintea noastra, dar si prin faptul ca noi, cei care nu conducem, ne pozitionam automat mai jos.

Cum se explica tendinta unora de a critica, uneori pana la extrem, personajele publice (din viata publica si de pe scena politica) care pot fi modele pozitive sau agenti ai schimbarii, de fiecare data cand gresesc? De ce ne e greu sa acceptam ca un lider bun este, pana la urma om, si greseste? Si cum putem sa ne pastram o atitudine rationala fata de acestia?

Din ce spuneam mai devreme reiese imediat si tendinta de critica si comentarii, la ce vrei si ce nu vrei. Daca ai asteptari mari, la cea mai mica abatere de la acestea, omul este "executat" pur si simplu. Se ajunge usor la "toti sunt la fel", "nu se rezolva nimic" etc. E un cerc vicios al neasumarii care, desigur, genereaza un alt cerc vicios al celor care profita de asta.

Pe de o parte este de inteles... este mai usor sa identifici crapatura intr-un perete decat sa vezi peretele alb in toata splendoarea lui si sa iti imaginezi cum va arata cu tablourile minunate care ti se descriu, de multe ori destul de vag. Alteori, ti se descriu in comparatie cu cele care au fost date jos de pe pereti. E greu chiar si pentru oamenii cu abilitati de sinteza si de abstractizare bine dezvoltate. De aceea, un lider are nevoie de o viziune bine conturata, o viziune a lui, care sa-i poata fi atribuita. Daca liderul, care se vrea erou, de altfel, vine cu o viziune despre cum nu vrea sa faca lucrurile sau contrasteaza viziunea altora la nesfarsit, devine extrem de vulnerabil la critica. E intotdeauna un joc in doi.

Culmea este ca, in privinta greselilor liderilor, este o dualitate continua intre a accepta orice si a critica orice. Si acest spatiu este cel de care profita. Imaginati-va procesul... apare un lider nou. Ni-l dorim cu ardoare erou: curat, educat, cinstit, pe cal alb. Il idolatrizam, ii dam puteri si trasaturi pe care nu le are, ne oglindim in el toate aspiratile si nevoile noastre. La prima abatere sau disonanta intre asteptari si realitate, zbang! il desfiintam. Apoi, este cea de a doua bucla... un lider care nu mai este deloc erou, care chiar greseste, este mentinut la nivelul de erou si i se iarta si cele de neiertat.

Asumarea si verticalitatea se antreneaza la nivel personal si se modeleaza in scoala si in familie. Un grup, un popor care invata sa fie si se mentine vertical nu are nevoie de eroi, are nevoie de lideri care sa conduca la transformare, adaptare, la prosperitate.

Mi-e teama insa ca e greu sa judeci in alb si negru si sa facem noi, acum, afirmatii foarte dure aporpos de verticalitatea poporului in ansamblu. Ar fi profund incorect, nedocumentat, suparator. Istoricii, sociologii pot spune mai multe aici.

Cum vedeti dvs implicarea civica si umanitara a romanilor?

Ultimii ani arata ca acest tip de implicare a crescut. Dar asta in marile orase, unde nivelul mai crescut de educatie alimenteaza spiritul civic. Asta e imbucurator. Stiu tineri si adolescenti foarte implicati in "viata cetatii", fac actiuni de voluntariat legate de mediu, asistenta copiilor bolnavi, vizitandu-i la spital, facand curat in parcuri si paduri etc. In plus, in orasele mari, miscarile civice au gasit potential de dezvoltare pentru ca oamenii inteleg cum sunt afectati daca nu se implica.

In timp am vazut mobilizari extraordinare in Romania, pentru catastrofe, pentru colectarea de bani pentru cauze umanitare. Sunt peste tot. E nevoie sa le facem vizibile si sa ne bucuram de ele.

Cum facem sa reactivam puterea de a face bine in cei de langa noi?

Eu cred cu tarie in urmatoarea idee, pe care o exprim constant: putem reactiva puterea de a face bine in ceilalti prin modele personale, prin crearea unei mase critice. In companii e vizibil: daca avem multe modele personale, daca se creeaza un climat in care oamenii au grija de calitate, de timp, de respect, atunci aceste lucruri se raspandesc.

La nivel macro, adica in societate, e nevoie de activatori puternici. De exemplu, scoala. Primul model de rol este parintele. Al doilea este profesorul. Indiferent de materie. Cum sunt multi parinti care fie nu au constiinta civica cultivata, fie au o educatie modesta, fie sunt plecati in lumea larga pentru munca, scoala capata, dintr-o data, un rol mai pregnant. Copiii trebuie educati sa fie cetateni. E greu de crezut ca o vor face parintii care nu au fost educati sa fie cetateni pe vremea comunismului sau care nu au fost educati sa fie cetateni in ultimii 30 de ani.

Apoi, un alt rol important il joaca companiile. Aici lucrurile stau mai bine intr-o oarecare masura, caci sunt multe initiative pornite de mediul privat.

Pe urma, si presa trebuie sa se simplice prin a scrie despre toate aceste campanii, initiative, despre voluntari, despre oameni buni.

De ce oamenii care ajung sa faca bine la o scara mai mare sunt priviti ca niste exceptii?

Cred ca sunt multi oameni care fac bine. De obicei, acestia sunt si modesti. Cand ajunge cineva la ei sa ii faca cunoscuti par putini si par exceptii. Sunt si multi oameni rai, mediocri, egoisti. Si acestia sunt vizibili permanent. Asta ar fi un motiv. Al doilea motiv este legat de nevoia noastra de a admira, de a ne raporta la "eroi", ca de aici am plecat.

Ati vorbit anterior putin despre tineri. Cum evaluati impactul lor in schimbarea de mentalitate a poporului nostru si in extinderea spiritul civic si al intrajutorarii, in contextul in care aceste generatii au nevoie acuta de sens?

Am mare incredere in noua generatie din acest punct de vedere. Sigur, nu dau buzna din case sa mearga la vot, nu sunt pe deplin conectati la multe lucruri insa, este o generatie cu mult spirit al dreptatii, bine informata, fara dispozitia de a face si a accepta orice. Prin urmare, acesti tineri vor avea un impact important in felul in care societatea romaneasca va evolua. Daca ne uitam la afirmarea asociatiilor de elevi, la proiectele de voluntariat pe care acestia le fac, la conectarea lor cu ce se intampla in arena politica, cred ca sunt sperante.

Mentalitatea celor de varsta mea s-a format in perioada in care ni se spunea in casa "ai grija sa nu te auda cineva, ai grija cu cine vorbesti, mai bine lasa, taci si iti vezi de treaba ta ca sa nu ai greutati (la scoala, sa facultate, la serviciu). E greu de schimbat asa ceva. Trebuie sa treaca doua generatii... Tinerii care acum sunt la liceu sa la facultate au scapat de asta. Efectul se va vedea probabil in 6-8 ani.

In concluzie, cum ar arata o Romanie in care tot mai multi s-ar implica sa schimbe lucrurile in bine in comunitatea in care traiesc (sau, de ce nu, la o scara mai mare)? De ce este nevoie, cumva de o schimbare de mentalitate? Cum se poate face acest lucru?

Ar fi o Romanie mai moderna, mai rapida in calea ei catre dezvoltare. Ma gandesc ca nu trebuie sa idealizam nici culturile occidentale, nici companiile mari, cu prezenta globala. Oamenii nu sunt perfecti, nu sunt intotdeauna integri, nu sunt intotdeauna asumati si politicosi. Insa aceste societati sunt cert peste medie in ceea ce priveste calitatea sistemelor si a vietii cetatenilor. Si asta ne dorim. Nici acolo nu merg toti oamenii la vot, de exemplu, insa comunitatile mici sunt mult mai responsabile cu banii lor, mult mai pretentioase cu conducatorii lor. Nu vor eroi, vor buni administratori, vor manageri ai comunitatii lor.

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...