Impotriva provincialismului

Autor: Ciprian Mihali - profesor
Marti, 11 Iunie 2019, ora 07:48
5842 citiri

Mai toate dezbaterile din spatiul public romanesc sunt de un provincialism disperant.

Ele nici nu sunt de fapt niste dezbateri, ci o suita de monologuri in care fiecare isi exhiba propriile certitudini cu care intra si cu care iese din "dezbatere".

La aceste certitudini se adauga prejudecatile si umorile, astfel incat ceea ce putea sa para la inceput promisiunea unei discutii devine o chibitare isterica in care toate lumea simte ca are dreptul la opinie, indiferent de tema, si toate opiniile pretind sa fie echivalente, indiferent de gradul de pregatire profesionala ori de cultura a participantilor.

Iar asta ne tine lipiti de prezent si de local, asa cum ramane o musca prinsa intr-o picatura de miere cleioasa.

Daca lansezi in discutie o tema arzatoare pentru societatea romaneasca, jumatate din comentatori vor blestema specificul national care ne obliga la inapoiere, iar ceilalti se vor lua pe sine ca referinte ultime si sursa sigura de adevar absolut, provenit evident din propria experienta; daca insa deschizi ochii spre lume si aduci in discutie o tema cu vocatie internationala (dezvoltare, ecologie, drepturi sociale, egalitate in drepturi, migratie), prima jumatate te va acuza de comunism, iar ceilalti te vor trage de maneca si te vor trimite unde ti-e locul, la cratita sau la spitalul de nebuni.

E suficient sa parcurgi unul din marile saptamanale europene ca sa-ti dai seama ca discutiile din Romania sunt atat de autosuficiente si atat de obsedate de propria lor mediocritate, incat nu e timp si nu e loc de a participa, macar din tribuna, daca nu si din arena, la comunicarea internationala in care se pun intrebari globale si se cauta raspunsuri la fel de globale. Dar noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem.

Dezbaterea despre migratie

Este cazul dezbaterii despre migratie, de pilda, redusa brutal la patimi rasiale ori religioase si rezolvata prin abordari violente, xenofobe. Este cazul dezbaterii despre poluare si incalzirea globala, care ne par niste mofturi occidentale, noi nu avem nici timp si nici chef de asa ceva, ca avem de numarat dezacordurile lui Grapini.

Este insa si cazul discutiilor despre modelele de dezvoltare economico-sociala pentru urmatoarele decenii, care pun in cauza, chiar si in rapoartele oficiale ale ONU si OCDE, inegalitatile si excluziunile provocate de modelele de crestere bazate exclusiv pe productivitate si pe cresterea statistica a PIB.

Iar lista temelor de importanta cruciala pentru omenire (dar absolut irelevante pentru romani) poate continua.

Toate acestea sunt provocari majore ale timpului nostru si sunt provocari care ne privesc pana si pe noi, demni locuitori al Gradinii Maicii Domnului. Faptul ca nu suntem pregatiti in niciun fel sa le tratam, nici politic, nici stiintific si academic, si cu atat mai putin la nivelul opiniei publice, ne situeaza printre tarile codase ale omenirii.

Dar nici macar acolo nu vom fi feriti de - ba chiar dimpotriva, vom fi si mai expusi la - efectele devastatoare ale crizelor care pot aparea din proasta gestiune nationala, regionala sau internationala a acestor provocari.

A gandi pentru un viitor mediu si lung, a imagina scenarii posibile in modele prospective alternative nu este nici utopism, nici comunism. Este panza de fond a oricarei politici responsabile in jurul careia trebuie agregate competentele si fortele vii ale societatii.

Care este Romania pe care ne-o dorim in 2030?

Dar cea din 2050? Cum ne imaginam mobilitatea umana in urmatoarele trei decenii, bunaoara raportul dintre romanii care pleaca din tara si strainii care vin sa se aseze in Romania?

Ce proiect pe zece sau douazeci de ani de combatere a defrisarilor, a eroziunii, a poluarii raurilor si lacurilor avem? Cum facem fata incalzirii globale si fenomenelor meteo extreme? Cum combatem saracia si cum reducem decalajele din dezvoltarea dezechilibrata a tarii?

Care este modelul educational cel mai adaptat societatii informationale si inteligentei artificiale? Cum vrem sa arate orasele noastre in viitor?

Pentru ca nu suntem capabili sa ne punem astfel de intrebari, pentru ca scena publica e ocupata de actori marunti, cu educatie precara si cu lecturi facute pe repede inainte, pentru ca prea multi dintre formatorii de opinie se hranesc din inventarea de greseli sau din scenarii imaginare, si nu din idei ori din strategii, spatiul public lasa impresia unei saracii zgomotoase si haotice.

Nu avem nimic de spus, dar nu se poate sa nu spunem ceva, asa ca mai bine spunem orice, fara nuante, decat sa tacem.

Sa dam la o parte valul ignorantei

Mediul academic, cu specialistii lui in economie, sociologie, mediu, arhitectura, arte, IT etc. etc. ar trebui sa poata lansa, la invitatia politicului sau mai ales in ciuda lui, astfel de dezbateri si sa faca efortul de a produce o vulgarizare de buna calitate a temelor si problemelor dezbatute.

E nevoie ca stiinta romaneasca, atat cata a ramas si asa de condamnata la subfinantare de catre o clasa politica iresponsabila, sa iasa din laboratoare si biblioteci si sa participe cu argumente si cuvinte potrivite, cu intrebari bune si cu variante de raspunsuri la marile interogatii care ne privesc pe noi, cei de azi, si pe cei care vin dupa noi.

E nevoie de cercetatori capabili sa puna in mainile unui public dornic de cunoastere, dar insuficient educat uneltele cu care sa participe la comunicarea publica: termeni, concepte, teorii, scheme, grafice, ipoteze, astfel incat sa poata fi eliminata aceasta metastaza a suficientei arogante si periculoase, care nu face decat sa intinda si mai mult peste societate valul ignorantei, al credulitatii si manipularii.

Nu pledez aici pentru un nou Iluminism, ci chem doar la responsabilitate sociala colegii din universitati si cercetatorii care trebuie sa fie mai prezenti printre oamenii de rand, reabilitand valoarea cunoasterii si a curiozitatii, pasiunea lecturii si rabdarea de a-l asculta pe celalalt. Si mai ales, mai ales, increderea ca mintile noastre educate pot construi un viitor mai bun.

Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Timpul trece mai repede, din cauza topirii gheții polare. Studiul care arată că încălzirea globală ar modifica rotaţia Pământului
Timpul trece mai repede, din cauza topirii gheții polare. Studiul care arată că încălzirea globală ar modifica rotaţia Pământului
Încălzirea globală are un impact nu doar asupra vremii, ci şi asupra trecerii timpului. Un studiu publicat miercuri în revista ştiinţifică Nature arată că topirea accelerată a gheţii...
Optimismul lui Rareș Bogdan pentru europarlamentare: „Obţinem 20 de mandate. SOS-ul doamnei Şoşoacă nu va intra în PE”
Optimismul lui Rareș Bogdan pentru europarlamentare: „Obţinem 20 de mandate. SOS-ul doamnei Şoşoacă nu va intra în PE”
Prim-vicepreşedintele PNL Rareş Bogdan a declarat vineri, 29 martie, că alianţa PSD-PNL poate lua la redistribuire 20 de mandate de europarlamentari. Europarlamentarul susține că AUR va...
#dezbateri publice, #incalzire globala, #responsabilitate sociala universitati , #romani