Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Social > medici
A   A   A

Cum evalueaza medicii de familie daca un pacient e suspect de COVID-19 si cat de pregatiti sunt pentru pandemie? Interviu

Cum evalueaza medicii de familie daca un pacient e suspect de COVID-19 si cat de pregatiti sunt pentru pandemie? Interviu
Procedura prin care un medic de familie poate identifica probabilele cazuri de COVID-19 are nevoie de o redefinire, odata ce Romania a intrat in etapa transmiterii comunitare, in care bolnavii nici nu au un istoric de calatorie in strainatate si nici nu au intrat in contact cu un caz confirmat.

L-am intrebat pe doctorul Gindrovel Dumitra, coordonator al Grupului de Vaccinologie din cadrul Societatii Nationale de Medicina a Familiei, cum arata lucrurile la nivelul medicului de familie, cel care ar trebui sa fie primul anuntat de pacientii care au simptome de COVID-19.

E mai mare presiunea pe medicii de familie, sunt prima veriga. Sunt medicii de familie pregatiti?

Problema pe care o avem noi in acest moment o constituie practic atitudinea pe care trebuie sa o avem in cazul in care pacientul se transforma dintr-un pacient cu o afectiune respiratorie acuta banala intr-un suspect de infectie COVID-19.
Si aici exista procedura stabilita de catre Centrul National de Control al Bolilor Transmisibile, care in acest moment stabileste ca pentru orice persoana care prezinta anumite simptome de afectiune acuta, oricare dintre urmatoarele: febra, tuse, dispnee si are o calatorie in ultimele 14 zile la nivel international sau a intrat in contact cu o persoana care a fost confirmata pozitiv sau este personal medical, in acel moment devine caz suspect.

Aceasta definitie de caz este oarecum destul de clara, dar, din pacate, nu surprinde ceea ce se intampla acum la nivel national, si anume aceasta transmitere comunitara si observam ce s-a intamplat la Spitalul Suceava si inteleg ca ar fi cazuri similare si la Arad si Caras-Severin. Deja in Romania exista o transmitere comunitara care noua, medicilor, ne creeaza anumite probleme.
Adica ne putem afla in fata unui caz COVID-19, care nu se incadreaza in definitia de caz, adica nu a avut o calatorie in strainatate si nu a fost in contact cu o persoana confirmata, si care poate sa ne scape. Mai mult decat atat, poate fi un pericol pentru noi, pentru personalul medical.

Ce face medicul de familie daca un pacient are simptome care ar putea indica prezenta SARS-CoV2?

Depinde. Daca se incadreaza in definitia de caz, in acel moment, il rog sa stea linistit acasa si sun la 112. O persoana care prezinta aceste simptome poate sa fie, fara discutie, caz de COVID-19, iar procedura in acest caz este foarte clara: suna la 112 si este deplasat la Spitalul de Boli Infectioase.

Aici sunt mai multe discutii. Chiar astazi am discutat cu o colega din Giurgiu, intr-un centru de permanenta s-a prezentat in cursul noptii o pacienta febrila si care venise in ultimele 14 zile dintr-o tara care era pe cod galben, colegul meu a procedat corect, izoland-o, aplicandu-i masurile necesare pentru febra si sunand la 112, numai ca ambulanta a dus-o la UPU Giurgiu, nu la Spitalul de Boli Infectioase.
Aici fac un apel, atat catre pacienti, cat si catre personalul medical: daca un pacient este suspect, merge la Boli Infectioase, nu la UPU.

Medicul de familie nu are mijloace prin care sa diferentieze o persoana suspecta ca prezinta COVID-19 de o gripa banala sau de o infectie respiratorie banala de sezon.

Si ce face in acest caz?

Il tratam, conform procedurii actuale, ca o persoana suspecta de infectie acuta a cailor respiratorii superioare, penumonie, bronsita, si il monitorizam.

Iar daca situatia sa se agraveaza - exista aceasta discutie: pacientul trebuie sa se auto-evalueze si sa revina la medic daca se agraveaza?

Exista anumite semne, pe care doctorul trebuie sa le aiba in vedere daca este in fata unui pacient sau daca vorbeste cu acesta prin telefon: mai intai, care este starea pacientului, semnele, dar si comorbiditatile: diabet zaharat, hipertensiune, alte afectiuni respiratorii (boala pulmonara obstructiva cronica sau astm bronsic) care pot sa constituie semne de alarma.
In acelasi timp, trebuie evaluata starea sa actuala: febra, de pilda - ma ajuta enorm daca pacientul are un termometru in casa. Daca nu are, incerc sa deduc alte semne: are frisoane, simte mainile, picioarele reci, rog un eventual apartinator de langa el sa puna mana si sa imi spuna cum simte.

Mai mult decat atat, se poate aplica un test - testul Ton, pun pacientul sa numere pana la 30. Daca face asta rapid, fara sa se intrerupa, inseamna ca nu are un anume grad de insuficienta respiratorie.

Ramane totusi o marja considerabila de risc.

Fara discutie, aceste instrumente prezinta un anumit grad de risc, dar cunoscandu-ne pacientii, ca medici de familie, putem sa interpretam anumite semne: daca acesta respira mai frecvent decat de obicei, de exemplu.
Eu pot sa pronunt una, doua fraze fara sa fac pauze de respiratie. Daca observ ca pacientul, la fiecare patru, cinci cuvinte are nevoie sa respire, din punctul meu de vedere este un indicator de gravitate.

A crescut numarul apelurilor la medicul de familie in aceasta perioada?

Da, categoric, numarul de apeluri este din ce in ce mai mare, pentru ca apeleaza atat pacientii care prezinta simptome respiratorii, cat si cei care prezinta alte semne, care au boli cronice si care vor sa evite sa se deplaseze la cabinet.

Problema noastra este ca exista o transmitere comunitara, dar, din cate stim pana acum, in afara de unele cazuri precum ce a fost la Suceava, nu avem o transmitere comunitara extinsa, in fiecare localitate.
Stim de cateva focare

Fara discutie si atunci, ca medic, trebuie sa evaluez si contextul epidemiologic: am multe cazuri confirmate in zona sau o aglomerare mai mare de cazuri in ultima perioada? Daca nu, s-ar putea sa nu fie vorba despre asta.

Sigur, daca primesc un numar mare de telefoane in aceeasi zi, in care oamenii imi spun ca au febra, incep sa-mi pun serioase intrebari, e evident ca se intampla ceva.

Cum stau lucrurile in rural si in urbanul mic? Stim ca medicii de familie sunt insuficienti, numarul de pacienti este mare, sunt oameni care s-au plans ca au sunat si nu le raspunde nimeni

Da, dar cum s-a intamplat chiar acum, nu v-am putut raspunde imediat pentru ca ma aflam in alta convorbire telefonica, cu o colega care avea aceleasi probleme si imi spunea cum este in localitatea in care se afla.
Lucrurile sunt delicate pentru medicii de familie in acest moment, exista o suprasolicitare, si nu la nivel de simptomatologie, ci de consiliere.

Oamenii, in special cei izolati la domiciliu, au nevoie de explicatii, pentru ca nu inteleg, de exemplu, de ce in momentul in care nu au niciun simptom sunt tinuti acasa. Ei spun: "Dom'le, dar nu intelegeti ca nu am nimic?" De fiecare data trebuie sa explicam, prin cuvinte multe, pe intelesul fiecarei persoane, de ce poate fi un pericol, chiar daca nu au niciun simptom, sa imprastie boala.

Aceste explicatii au doua obiective: ca oamenii sa inteleaga, iar cand inteleg, stau in casa nu de teama unei amenzi, iar pe de alta parte sa simta ca nu sunt singuri. Oamenii astia stau in izolare, orice problema pe care o au trebuie sa o comunice.
In localitatea in care sunt am norocul ca primarul sa fi dispus pentru aceasta activitate tot serviciul social si cel de situatii urgenta, nu mai putin de noua oameni, care lucreaza in paralel cu mine. Eu preiau ce e din sfera medicala, iar apelurile din sfera sociala sunt directionate catre dumnealor, unii de exemplu nu au lemne, unii au venit din Germania si nu au cu ce sa se incalzeasca, altii nu au apa, altii nu au mancare. Toate aceste aspecte trebuie rezolvate cu o echipa mult mai larga.

Lista celor veniti din strainatate ajunge si la medicul de familie?

Uneori da, alteori nu. La mine ajunge mai mult informatia. Din cele 52 de persoane din localitatea Sadova care sunt izolate la domiciliu, mai mult de jumatate m-au sunat: "Domnule doctor, m-am intors si stiu ca trebuie sa va sun".
Mai mult de jumatate, ceea ce inseamna ca informatia a ajuns la mine inainte de a sosi lista oficiala, care are un parcurs: dupa intrarea in tara prin frontiera terestra sau aeriana, se introduce de mana o fisa de catre personalul tehnic intr-un soft, iar procesarea si transmiterea dureaza de la Nadlac la Craiova.

Eu o primesc a doua zi, insa de multe ori stiu deja ca persoana a ajuns in localitate. Eu cu acesti oameni discut pentru a-i pregati, ii intreb mai intai de starea generala, daca sunt febrili sau au tuse.

Le explic ca daca apar semne sau simptome, indiferent ca este vorba de afectiuni respiratorii sau nu, sa nu sune la 112, sa nu plece de acasa, sa nu mearga la spital, la centru de permanenta sau la UPU la Craiova, ci sa ma apeleze pentru a vedea daca este cazul unei deplasari a serviciului de ambulanta in acea situatie.
Sigur ca sunt situatii in care si eu pot fi depasit. De aceea, asa cum am spus, am aceasta echipa la primarie si putem redirectiona sarcinile, daca eu nu pot raspunde, atunci preia apelul un asistent comunitar sau unul social.

Sunteti un caz fericit

Judetul Dolj are acoperire de 100% cu asistenti comunitari, dar sunt un caz fericit pentru ca acesti asistenti lucreaza cu mine in mod efectiv. Pe de o parte, este o munca comunitara, dar este vorba si de supravegherea sanatatii unei colectivitati. Daca pot fi cinic: genul acesta de activitate nu este contractata cu casa de asigurari.

Nimeni nu recunoastea aceasta activitate, este o componenta curiculara a specialitatii medicilor de familie, in acelasi timp, este o datorie, ceva ce intorci unei comunitati care de-a lungul timpului a fost alaturi de tine. Oamenii astia au optat sa fie pacientii mei.
Sunteti multumit de ceea ce ati primit de la autoritatile centrale: plan de tratament, medicamente care trebuie administrate unui pacient febril despre care nu stim daca are sau nu COVID-19? Stiti discutia din Franta, care a ajuns la nivel de OMS, daca trebuie sau nu administrat ibuprofen

Din punctul acesta de vedere, ma consider un pic autoritate. Am sansa sa fiu vicepresedintele Societatii Nationale a Medicilor de Familie si am incercat sa aduc toate aceste informatii colegilor. Noi avem aceasta datorie de a aduce bune practici.
In ceea ce priveste aceasta legatura intre mortalitate si administrarea unui antitermic sau a altuia, care intr-un final e dovedit ca nu e o afirmatie bazata pe dovezi, am incercat sa discernem noi insine.
Legat de autoritati, au metodologii care de cele mai multe ori sunt traduceri ale recomandarilor OMS sau adaptari ale diverselor recomandari. Ne ajuta aceste documente, dar eu cred ca lucrurile ar mai putea fi imbunatatite, in sensul ca multi colegi nu stiu exact cum ati intrebat dumneavoastra: Aveti un pacient cu febra, ce faceti?

Problema e ca recomandarile nu sunt intotdeauna potrivite pentru situatia din teren, exista situatii particulare care nu pot fi anticipate si aici apare rolul medicului de a lua decizii.

Cel mai bine e sa existe si linia deschisa cu autoritatile judetene care, din pacate, in acest moment functioneaza cu dificultate. Sunt unele judete unde e extrem de dificil sa apelezi la serviciul de epidemiologie, sunt judete care nu au decat un singur epidemiolog angajat, dar sunt si judete unde s-a stabilit o comunicare care uneori functioneaza, alteori nu.
Facebook ShareTweet
 Joi, 26 Martie 2020, ora 15:39
 Autor:Magda Jitareanu

 Articol citit de 8841 ori

Citeste si: