Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Social > religie
A   A   A

Coruptia la romani, mana in mana cu credinta Interviu cu Marius Vasileanu

Coruptia la romani, mana in mana cu credinta Interviu cu Marius Vasileanu
Romanii traiesc cu sentimentul ca daca furi de la stat nu e un pacat prea mare, perceptie accentuata dramatic de comunism, afirma Marius Vasileanu, profesor de istoria religiilor, subliniind totodata ca nici pastorii actuali nu sunt mai buni decat turma.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Marius Vasileanu vorbeste despre usurinta cu care se impletesc in societatea noastra coruptia si credinta, subliniind faptul ca majoritatea crestinilor se considera buni romani, spun ca isi iubesc tara, dar "'uita' ca una din formele de subminare a securitatii nationale - recent si aspru dovedita in Ucraina - este tocmai coruptia!".

Cei mai multi romani se declara credinciosi si se comporta ca atare, dar in acelasi timp Romania este considerata una dintre cele mai corupte tari din Uniunea Europeana. Coruptia presupune minciuna, inselaciune si hotie, iar furtul incalcarea uneia dintre cele 10 porunci. Cum e posibil sa fii si hot si credincios in acelasi timp?
Este un nonsens, evident. Sa nu ne imaginam insa ca lucrurile pot fi transate asa simplu. Istoria si antropologia religiilor ne demonstreaza ca exista in toate traditiile religioase autentice si hoti care... se inchina, isi aleg drept patroni anumiti zei, ba chiar sfinti!

In crestinism ne situam la nivelul traditiei populare, desigur. Bine, la limita, in religiile abrahamice (iudaism, crestinism, islam) a existat si o coruptie de ordin spiritual ca pacat fondator ceea ce a determinat caderea in lume...

Antropologic vorbind, este si mai interesant, voi porni de la o explicatie data de istoricul Neagu Djuvara care se refera la statul african Niger: acolo statul nu este perceput ca entitate. Dar aceasta se petrece si cu romanii cand e vorba de furt! Asadar, daca furi de la stat nu ar fi cine stie ce pacat, mentalitate pe care o intalnim si in alte spatii culturale, nu numai in estul european, nu numai la romani. Aceasta perceptie perdanta a existat si inainte, dar a fost dramatic accentuata de comunism.
Ca sa nu ne ascundem dupa deget, trebuie subliniat ca in ceea ce priveste ortodocsii, dar si celelalte culte semnificative numeric (catolici, greco-catolici, protestanti, neoprotestanti) din Romania, se poate constata o grava deriva de la exigentele dogmei. Una vorbim, alta fumam. Pentru unii este o fatalitate: pacatul este intrinsec lumii in care traim si se manifesta abrupt in multiple modalitati mai mult sau mai putin vizibile.

Cat de tare se implica Biserica in combaterea hotiei/coruptiei? Ar putea face mai mult? Ar fi necesara o campanie a BOR pe aceasta tema, in colaborare cu autoritatile statului? Daca preotii ar explica in comunitate gravitatea faptelor comise de un primar sau un parlamentar condamnat, oamenii nu l-ar mai vota? Am vazut cazuri de alesi adusi din inchisoare sa depuna juramantul.
Observ ca va limitati la Biserica Ortodoxa Romana (BOR), ceea ce nu este corect, fenomenul implica toate cultele recunoscute de stat. In anumite spatii - cultele neoprotestante, de pilda - pastorii au o putere de influenta semnificativa.

Evident ca este loc de mai bine. Dar cu clerul si ierarhii existenti astazi nu vad sanse prea mari - ma refer si la BOR, dar si la celelalte structuri oficiale ale altor culte. Sunt oare pastorii actuali mai buni decat turma? Nicidecum!

De ce nu se face mai mult? Fiindca lipseste asumarea profetica a rolului pe care-l au acesti oameni. Apoi, lipseste actualizarea, updatarea discursului la realitatea lumii in care traim. Paradoxal, profetii Vechiului Testament ori Sfintii Parinti - adesea invocati de crestinii majoritari - ai primelor veacuri de dupa Hristos erau uluitor de vii si de bine racordati la lumea in care ei traiau...
Culmea ironiei: majoritatea crestinilor, cu precadere cei foarte conservatori (nu zic fundamentalisti), se considera totodata buni romani, ba chiar nationalisti. Cu toate acestea, "uita" ca una din formele de subminare a securitatii nationale - recent si aspru dovedita in Ucraina - este tocmai coruptia!

Biserica se manifesta in multiple planuri: spiritual (duhovnicesc), teologic, dogmatic, eclesiologic, catehetic, liturgic etc. Se uita insa - prea adesea - ca Biserica reprezinta de-a lungul istoriei nu numai un izvor de modele morale si spirituale, nu numai o uriasa contributie la dezvoltarea artelor s.a.m.d., ci si un vector de securitate, si un vector de aparare. Asadar, este o fractura aici: sa pretinzi ca esti credincios si ca iti iubesti tara, dar sa accepti coruptia, care este calea cea mai sigura de diminuare a securitatii nationale.
In fine, Biserica a pierdut demult puterea de influenta de odinioara, iar puterea de influenta a unui trust media care vorbeste minut de minut doar despre crime, furturi, bani, politica ori sex aduce semnificative bruiaje unei educatii morale sanatoase. Un tanar necopt face din ce in ce mai greu diferenta dintre modelele culturale si spirituale reale versus oferta zilnica de "oameni de succes" livrati de media...

Multi politicieni sunt pictati pe zidurile bisericilor. E normal? De ce e acceptat acest lucru in cazul celor inca in viata? De exemplu, ce credeti ca gandeste un om care aude la slujba ca nu trebuie sa furi si sa minti, iar la iesire vede chipul lui Gigi Becali pictat pe zid?

Sa ne intelegem, acei oameni au fost zugraviti acolo fiindca sunt ctitori. Daca ne imaginam ca de-a lungul istoriei cei care au dat banii pentru construirea bisericilor, catedralelor, templelor au avut viata de ingeri, ne inselam. Majoritatea au procedat exact ca Becali ori alti potentati contemporani noua.
Gigi Becali - un personaj caraghios si, deopotriva, tragic - a facut nenumarate acte de caritate, inclusiv donatii pentru construirea ori renovarea unor biserici.

Pe de alta parte, au fost si exceptii: va amintesc ca, spre deosebire de alti ierarhi ortodocsi, mitropolitul Bartolomeu Anania a refuzat ofertele financiare ale personajului Gigi Becali si i-a livrat acestuia o lectie severa, indemnandu-l la smerenie. De ce nu s-a intamplat aceasta si cu alti ierarhi ramane un mister. Poate pentru ca Becali nu fusese dovedit inca in instanta ca hot, chiar daca avea un dosar pe rol, indelung amanat.

Sunt convins ca, cel putin la nivelul ierarhiei bisericesti, macar o parte din aceasta va fi mult mai reticenta cu astfel de personaje.
Poate fi cumparata cu bani iertarea divina? Ati observat ca unii incearca sa faca asta, daruind din banii furati saracilor sau construindu-le case?

Nu cunosc cazurile concrete la care va referiti. Daca faceti aluzie la acelasi G. Becali, sa nu cadem insa in extrema cealalta, diabolizandu-l. Ar fi de dorit ca toti cei care au castigat bani sa faca si acte de caritate. Decat deloc, mai bine ca au o asemenea tendinta.

Presa a scris ca inclusiv BOR este macinata de coruptie si sunt destule cazuri prezentate public. Cum comentati?

Da, si in randul preotilor si ierarhilor exista coruptie. Si in BOR, si in celelalte culte. Fiind majoritari, ortodocsii sunt mai vizibili, aceasta este singura diferenta.
Sunt de notorietate faptele ierarhului ortodox care pretinde a pastori la Constanta. Relatia sa de prietenie cu Mazare, stilul in care l-a sprijinit recent, taman cand primarul Constantei a ajuns, in sfarsit, sa fie anchetat, spune totul despre mafia locala in care sunt implicati si clericii alaturi de baronii locali.

Ca sa fim onesti, trebuie sa mai subliniem faptul ca, de la instalarea in functie a actualului patriarh, PF Daniel, lucrurile au luat o turnura pozitiva, cel putin in ariile de pastorire directa ale acestuia. In BOR, coruptia la nivelul invatamantului teologic, de pilda, a fost semnificativ diminuata, numirea pe posturile de preoti nu se mai face pe bani grei, precum inainte etc. Asadar, se poate.
Ce parere aveti despre cineva care este acuzat de fapte grave si multiple de coruptie, dar declara ca nu se teme de justitie, ci doar de Dumnezeu? Cum sa te temi de Dumnezeu, daca furi?

Ar trebui sa intrebati un psiholog ori un psihiatru - dincolo de telenovela, caci eu evit sa cad in capcana pe care chiar aceste personaje ne-o intind prin mediatizarea excesiva a propriei persoane, a propriului caz, in speranta persuadarii celor care-l vor judeca.

Este, cu siguranta, o ruptura. Dar noi ne furam singuri caciula acordand prea multa atentie unor astfel de cazuri.

Apoi, personal, nu prea cred in statisticile de la care pornim. Una este credinta in Dumnezeu - cu o infinita plaja de manifestare, de la cea autentica, pana la iluzie, mimare, joc de putere etc. -, alta este credinta in Biserica si alta este increderea acordata preotilor si ierarhilor. Bref: nu consider ca suntem atat de credinciosi pe cat arata statisticile.
O reala asumare a credintei crestine ar aduce in discutie si o atitudine mai ferma fata de jumatatile de masura. Va dau un singur exemplu: exista destul de multi preoti si ierarhi profesori universitari, ba unii sunt si decani - ati vazut pe vreunul care sa incrimineze public actele de coruptie si de plagiat din mediile universitare, incepand cu cel, de notorietate, al lui Victor Ponta?

Pe de alta parte, va propun sa nu confundam ierarhia vizibila cu cea invizibila. Liderii informali, duhovnicii, spre deosebire de cei formali, ierarhii Bisericii, sunt mult mai vii si transanti. Am avut sansa candva sa fiu aproape de marele duhovnic Pr. Ilie Cleopa (Manastirea Sihastria, Neamt), ba chiar sa fiu gazduit sub acelasi acoperis cu Sfintia Sa. L-am auzit personal intreband-o pe o femeie simpla care i-a cerut sa se roage pentru ca nepoata ei sa intre la facultate: "crezi ca daca eu o sa ma rog si ea nu invata, va intra?!"...
Facebook ShareTweet
 Marti, 20 Mai 2014, ora 15:14
 Autor:Camelia Badea

 Articol citit de 6164 ori

Citeste si: