Vor tara noastra, dar noi am fi putut fi ca ei, dintre ai lor?

Miercuri, 20 Iunie 2018, ora 11:35
12308 citiri
Vor tara noastra, dar noi am fi putut fi ca ei, dintre ai lor?
Foto: Arhiva Hepta.ro

"Astia sunt in stare de orice, vor merge pana la capat"; "Nimic nu ii opreste, nu au constiinta, trebuie sa se salveze si pentru asta demoleaza tot". Spunem toate astea in vreme ce ii privim familiar.

Ne-am obisnuit cu ei, le stim toti demonii, ii putem oricand recunoaste dupa gestul cu care zdrobesc cu calcaiul mucul de tigara sau legea sau demnitatea unei tari. Oare am fi putut fi ca ei, dintre ai lor?

"Sunt in stare de orice rau" si spunand asta ne mai adaptam un milimetru la lumea pe care si-au croit-o pe masura resentimentelor si nevoilor lor de a se pune la adapost de lege.

"Stiam ca vor ajunge aici, nu au nimic sfant", adaugam, adaugand totodata inca un centimetru in careul unde spatiul pe care il credeam aseptic, ferit de limbajul greu, de agramatisme si de cuvinte parvenite peste zi, se intersecteaza cu spatiul lor zgomotos, pentru ca numai zgomotul acopera suficient de bine spaima ca au fost vazuti atunci cand au comis faradelegile care i-au adus si ii tin la putere.

"Nu ma mira nimic, asa sunt ei, era firesc ca o vor face si pe asta" si admitand asta intram pana la genunchi in tara lor, calcand printre capcane puse acolo pentru ca picioarele noastre sa se sature si sa fuga indarat. "Asa sunt ei, asa au fost dintotdeauna, de cand l-au lasat pe Iliescu sa puna mana pe institutii, sa cheme minerii, sa ne inspaimante" si ajungand aici intram pana la gat in putreziciunea lor, unde sta ca legamant avertismentul lui Dan Voiculescu ca toti suntem turnatori, toti ne tranzactionam constiintele, toti ne vindem bucata cu bucata zidurile de iluzii.

Chiar nu ne mai socheaza nimic la ei? Chiar ne-am obisnuit cu raul, incat ii facem loc printre noi, invatand sa ne tinem respiratia sau sa mutam programul TV pe un film oarecare? Chiar am fi putut sa fim ca ei? Am fi putut sa trecem de-a valma prevederi legislative care, la limita, pun victima in fata violatorului inca o data, doar sa ne salvam un cont in banca sau un fotoliu de senator?

Cum a ajuns Varujan Vosganian dintre ai lor? Cum sa scrii atat de autentic Cartea soaptelor, o carte despre genocidul armenilor, pe care Romania nu il recunoaste, si apoi sa te dai cu mir si sa votezi sa se salveze Dragnea, dar sa se condamne tara?

Raspunsul la intrebarea asta, daca chiar am fi putut vreodata sa fim ca ei, dintre ai lor, e taios. In momentul in care nu ne mai socheaza raul, in secunda in care pentru ca ii stim rai, ne abandonam deziluziilor, tocmai in momentul acela lasam raul sa ne acopere vocile si privirile.

Andrew Solomon, psihologul american care a scris Anatomia unei depresii, mi-a spus recent, intr-un interviu tocmai despre frici si predispozitia de a te lasa subjugat de un regim autoritar, ca si-a promis lui insusi, dupa alegerea lui Donald Trump, ca isi va pastra vigilenta capacitatea de a se soca.

Pentru ca din momentul in care nimic din ceea ce face Trump incalcand reguli democratice nu il mai socheaza, din chiar acel moment inseamna ca s-a adaptat raului, ca l-a primit in spatiul lui cel mai personal si ca, la o adica, oricand acest rau ar putea pune stapanire si pe el.

"Astia sunt in stare de orice, chiar sa condamne victima, in locul agresorului" nu poate sa se incheie aici, fara ca noi sa fi devenit complici. "Cum se poate asa ceva? Cum poate omul, chiar si cel de la putere, sa fi abdicat de la umanitate si sa mearga animalic inainte, uitandu-se mereu indarat, sa nu devina prada?" e o intrebare socanta, o intrebare care ne restabileste umanitatea si care, odata pusa, ne garanteaza ca nu, nu am fi fost ca ei.

Noi nu am fi ajuns printre oamenii lui Liviu Dragnea, pentru ca raul, abuzul, faradelegea continua sa ne socheze.

Noi nu am fi ajuns ca Varujan Vosganian, pentru ca, odata ce am fi stiut despre masacrarea armenilor, ne-ar fi socat violenta asta dezumanizanta si, socandu-ne, ne-am fi dus viata in virtutea binelui.

Nu, noi nu am fi fost turnatori in comunism, pentru ca mlastina ne-ar fi socat atat de tare, incat niciun cont bancar nascut din ea nu ar fi reusit sa ne cumpere macar o seara de tihna.

Luni seara, dupa ce au urlat din toate spaimele ca trebuie sa se salveze colectiv, nu unul cate unul, Romania a parut ca incremeneste. Se auzeau curgand dinspre balcoane coloane sonore de Hollywood, paginile de carte se indoiau peste note de subsol. Nu mai voiam sa fim socati, sa ne miram, pentru ca asta ar fi insemnat sa ne lasam copiii dormind, cartile neterminate, disputele familiale neinseninate si sa ne opunem lor, in tara noastra.

Dar aici au vrut sa ne impinga: fie tara lor, fie a noastra.

Vezi Cine a votat modificarea Codului de Procedura Penala

Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Medicul Cătălin Cîrstoiu, candidatul alianţei PSD-PNL la Primăria Capitalei, a declarat vineri, 29 martie, despre viziunea sa cu privire la Bucureşti, că trebuie să ajungi să te simţi...
Cîrstoiu îi răsucește cuțitul în rană Gabrielei Firea: „Poate și eu aș fi trăit mai visceral ceea ce a simțit domnia sa”
Cîrstoiu îi răsucește cuțitul în rană Gabrielei Firea: „Poate și eu aș fi trăit mai visceral ceea ce a simțit domnia sa”
Candidatul alianţei PSD-PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Cîrstoiu, a declarat vineri, într-o întâlnire cu organizaţia PSD Sector 6, că vrea să îi mulţumească personal Gabrielei...
#PSD Coduri proteste , #PSD
Comentarii