Ruptura

Implinim in decembrie treizeci de ani de tranzitie. O perioada care stim cand a inceput, dar careia nu-i putem identifica un sfarsit, intr-atat de vie si difuza a ramas mostenirea comunismului. In aceste trei decenii s-au perindat pe scena publica aceleasi personaje, unele provenind din tenebrele activelor de partid, ale securitatii, ale comertului exterior, altele nascute din naclaiala fertila a primilor ani dupa 1990.

O indelunga si epuizanta continuitate in valori, practici, cuvinte. Aceiasi oameni, aceeasi disperare a imbogatirii cu orice pret, acelasi nationalism primitiv, aceeasi credinta de fatada, aceeasi utilizare a institutiilor publice ca locuri si ocazii de legat aliante, unele familiale, aceleasi fobii si aceleasi violente simbolice, aceleasi complicitati si aceleasi discursuri publice - o societate extenuata si facuta incapabila sa evolueze in ansamblul ei.

O societate care trece periodic prin aceleasi spaime si crize, lipsita de memoria crizelor anterioare si prefacandu-se ca le raspunde cu aceleasi instrumente, cu aceleasi solutii cu care le-a provocat. O societate nombrilista, isterica si blocata in orizontul ingust al momentului, fara aptitudini sa se proiecteze intr-o perspectiva de evolutie dincolo de o jumatate de ciclu electoral.

O societate in care unii dintre copiii si tinerii anilor 90 sunt azi baroni locali, analfabeti cu diplome cumparate, patroni imbogatiti din distrugerea economiei nationale - sau, dimpotriva, sunt oameni saraci si muti, aflati la marginea societatii, marii si numerosii infranti ai unei tranzitii fara capat. In sfarsit, o societate intoarsa spre trecut, sperand sa gaseasca acolo raspunsuri si solutii la tot ce vine din viitor.

Dupa treizeci de ani insa, cu toate rezistentele si fricile noastre, lumea din jurul nostru s-a schimbat fundamental. Mizele si provocarile lumii contemporane sunt cu totul altele decat in 1990. Societatea globala a cunoasterii a facut din aceasta cel mai pretios si mai volatil capital, a transformat informatia in cunoastere si cunoasterea in strategie. Lumea se schimba cu o viteza ametitoare, bataliile globale sunt cu totul altele decat bataliile de pe Dambovita. Iar asta ne asaza, desigur, intr-o inadecvare teribila.

Constatarea cea mai simpla pe care o putem face este ca actuala clasa politica, aceea care se afla in guvern, in institutii, in parlament, este incapabila sa raspunda provocarilor majore ale lumii in general, chiar ale societatii romanesti in particular.

Autoare a stagnarii si sursa a tuturor intarzierilor pe care le acuza aceasta tara, ea a mizat in permanenta pe ce e mai inapoiat si mai nesigur in mintile oamenilor, a exploatat cinic, in interes propriu, fricile si orgoliile marunte ale celor care flamanzi, corupti, mincinosi sau doar trisori, se mandresc totusi ca sunt romani si nu se lasa doborati de pericolele aduse din alte zari.

Orice fel de aranjamente, de aliante sau de intelegeri intre ei ar propune acesti barbati si aceste femei din politica romaneasca, noi stim de acum ca ei sunt sursa problemelor si nicidecum solutia lor. Noi stim ca perpetuandu-se la putere, ei doar vor putea sa prelungeasca indefinit agonia si inapoierea si nicidecum sa ne scoata din ele si sa ne duca spre un mod de viata colectiv comparabil cu tarile pe care, in secret, le invidiem profund.

Mai stim, in sfarsit, ca orice urma de inteligenta ar manifesta acesti oameni politici, ea nu este pusa in slujba binelui comun si, cu atat mai putin, ea nu se pozitioneaza creativ in fata marilor batalii care ne asteapta in urmatorul deceniu. Ratiunea politica, atata cat exista, diluata si dobandita la scoli proaste, este doar ratiunea supravietuirii cu orice pret, chiar cu pretul compromiterii sanselor de dezvoltare ale societatii si ale noastre, ale tuturor.

Aceasta clasa politica vetusta, dintotdeauna mioapa in viziunile ei, prafuita in discurs si imorala in alegerile ei, are o singura batalie de dus: cea a propriei supravietuiri. De aceea a eliminat dintre valorile sale onoarea si demnitatea, de aceea a abandonat cinstea si competenta, de aceea s-a debarasat de doctrine si valori, mizand totul pe instinctul de supravietuire.

De aceea e predispusa la orice fel de combinatii, cata vreme eu iti las locul tie si pe urma imi lasi tu, din nou, scaunul, ca asa facem de treizeci de ani si uite ce bine ne merge. E suficient sa intrati intr-un minister, intr-o institutie centrala sau locala si veti vedea aceleasi fete, veti auzi aceleasi discursuri si glume misogine sau xenofobe, veti avea de-a face cu aceleasi comportamente pe care le-ati intalnit si acum zece sau douazeci de ani si cu care, nu-i asa, suntem atat de familiarizati.

Si pentru ca nu are alta miza decat propria supravietuire la putere si bransarea la privilegii, la bogatiile simbolice si materiale ale acestei tari, aceasta clasa politica va face tot ce ii sta in putinta pentru a discredita orice incercare de ruptura in atitudini si discurs, orice reforma si orice tentativa de insanatosire sociala si institutionala.

Pentru ca vedem de cativa ani incoace o societate civila foarte activa, responsabila, si cateva partide compuse majoritar, dar nu exclusiv, din tineri educati in alt fel de medii culturale si profesionale. Identificam in interstitiile retelei dense ale coruptiei oameni, grupuri, asociatii, care se indarjesc sa faca altfel, sa construiasca spitale, sa ajute copii saraci, sa protejeze femei batute, sa curete gunoaiele de pe urma tuturor, sa propuna politici publice diferite de tot ce am vazut pana acum.

In jurul lor se agrega azi ultimele resurse si sperante de renastere ale acestei tari. Stim, odata cu ei, ca daca mai avem o sansa impreuna, inainte de a sucomba economic, social, demografic, educational sau altfel, aceasta sansa nu poate veni decat dintr-o ruptura radicala fata de trecutul apropiat. Stim ca aceasta societate are nevoie sa se infuzeze cu valori venind din viitor, nu cu frici si umilinte adunate din trecut. Stim ca schimbarea nu e generationala, ci de atitudine, de mentalitate, de angajament si de responsabilitate.

Tratati cand drept "neocomunisti", cand "fascisti", extremisti de stanga sau de dreapta, injurati si catalogati drept "vagabonzi", "sobolani" sau cu alte nume batjocoritoare, cu toate stigmatele pe care niste analfabeti le-au deprins in putinii lor ani de scolarizare - acesti oameni noi din societatea civila si aceia dintre ei care vor avea curajul sa intre in arena politica, spre deosebire de cei mai multi dintre noi, care ne luptam doar in gand sau prin like-uri discrete, acesti oameni noi sunt in acest moment singurul canal prin care comunicam cu un viitor posibil al tarii.

Da, oameni noi, nu pentru ca sunt toti tineri si nici pentru ca ar avea nostalgia altor epoci, cum li se reproseaza de aceia legati inca ombilical de acele epoci, ci oameni noi pentru ca gandesc altfel, simt altfel, vorbesc altfel, cred in alte valori si dau alt sens responsabilitatii si respectului. Pentru multi romani care traiesc in afara tarii, de pilda, aceste valori si credinte sunt experiente cotidiene. Pentru Romania ele sunt un cutremur, o revolutie. Fara de care vom ramane in multumirea noastra tampa ca e bine asa cum e si cand ne-a fi mai rau asa sa ne fie. Ca nu se poate sa nu fie cumva, chiar daca asa, cumva, ne ingropam viitorul.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Piedone vorbește despre un complot în favoarea lui Nicuşor Dan: ”Nu mă întoarce nimeni înapoi”

Cristian Popescu Piedone (PUSL), candidat la funcţia de primar al Capitalei, a infirmat, din nou, marţi, 23 aprilie, zvonurile referitoare la o posibilă retragerea a sa din cursa electorală şi...

Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei: ”Bucureștenii să nu mai fie forțați să aleagă răul cel mai mic"

Candidatul liberal la Primăria Capitalei, anunțat odată cu retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursă, vrea să propună „un model liberal de administrație”. Sebastian Burduja, liderul...