Partidul lui Liviu Dragnea e intr-o situatie vulnerabila in Parlament, nevoit sa retraga de la vot proiecte importante, pentru ca majoritatea e serios clatinata sau, dupa caz, la mana UDMR.
Nici Opozitia nu sta insa mai bine, cu o motiune de cenzura anuntata, dar neclara chiar si pentru partidele care o compun si care asteapta inca o idee pentru un nou prim-ministru.
Si nu pentru ca Ludovic Orban nu si-ar dori functia pentru sine, in numele unui PNL care, dupa cateva incercari timide de a se debarasa de bagajul uselist, l-a readus in prim-plan chiar pe Crin Antonescu.
Si nici pentru ca USR nu ar avea, in partid, resurse umane mult mai competente decat prim-ministrul Viorica Dancila, cea care si-ar dori ca Guvernul sa promulge o ordonanta de urgenta, dar probabil ca aceasta nesocotire lingvistica este cea mai inocenta eroare intelectuala a acestui al treilea premier PSD, din ultimii doi ani.
Si nici pentru ca nu ar fi suficienti social-democrati gata sa isi abandoneze liderul care vrea unanimitate in partid, daca cineva negociaza cu ei.
Si, atunci, de ce nu a reusit inca Opozitia sa capitalizeze criza interna a PSD, dublata de o criza de legitimitate atat in ochii partenerilor din Parlament - cazul UDMR -, cat si in cei ai partenerilor externi - Grupul Socialistilor Europeni, pentru care Liviu Dragnea este indezirabil?
O prima explicatie este aceea a eterogenitatii de cultura politica a acestei Opozitii parlamentare. In primul rand, vorbim despre cateva alaturari paradoxale:
Or, USR s-a pozitionat din capul locului - si asa a si obtinut legitimitatea prin vot - ca alternativa nu la PSD, ci la vechea ordine politica, cea desprinsa din FSN. Tocmai de aceea, alaturarea cu PNL si PMP este atent dozata de liderul Dan Barna, care are o intuitie buna, din punct de vedere al marketingului politic: orice faci, nu pierde din vedere electoratul fidel, cel care iti sustine principiile, valorile, ideologia, mai mult decat deciziile de conjunctura si calcul politic.
Asa cum este ea in ecuatia parlamentara, Opozitia a incercat o prima actiune politica comun asumata: demiterea lui Liviu Dragnea de la sefia Camerei Deputatilor.
O actiune esuata nu atat ca initiativa, cat mai ales din perspectiva comunicarii ei publice. Ne amintim ca, mai intai, Eugen Tomac a fost acela care a anuntat ca Liviu Dragnea este demis, dupa care liderul USR, Dan Barna, a nuantat: Dragnea a fost demis factual. Tot de facto insa, Liviu Dragnea este si prim-ministrul Romaniei.
Politic, cele trei partide care au jucat in acest act al demiterii lui Dragnea au facut ceea ce trebuie sa faca o Opozitie. Au esuat, insa, pentru ca nu au stiut sa spuna povestea fricii lui Liviu Dragnea, absent de la sedinta, dar lasandu-l pe Florin Iordache sa se lege de scaun, alegand un mesaj pueril, al invingatorului fie si pentru o secunda.
"Mihaela, dragostea mea" e o tentatie greu de potolit, are legatura cu o anumita patologie a puterii si aduce, pe termen mediu si lung, numai deservicii.
Miercuri, PNL, USR si PMP au anuntat totusi ca motiunea de cenzura ramane. Vineri se depune, saptamana viitoare se citeste si apoi se voteaza. E de remarcat, totusi, ca PNL a insarcinat-o pe Raluca Turcan cu acest mesaj, dupa ce, cu o zi inainte, Ludovic Orban a lansat mai multe sageti catre USR si catre Victor Ponta, posesorul partidului Pro Romania.
Ce nu au prezentat inca cele trei partide este chiar oferta politica alternativa.
E, totusi, un loc comun faptul ca PSD a compromis institutiile statului, a periclitat statutul european al Romaniei si a inscris tara pe orbita iliberalismului, fara a avea in spate alta ideologie decat aceea a salvarii de inchisoare a liderului PSD si a altor cativa din preajma partidului de la putere. In mod oportunist, Dragnea s-a lipit de aceasta eticheta a iliberalismului, una extrem de toxica, dar pe care presedintele PSD nu are, totusi, cultura politica necesara pentru a o intelege.
Comparatia cu Viktor Orban, iliberalul de la Budapesta, se opreste la suprafata.
(Da, exista grade si ierarhii chiar si in rau, si una e raul facut cu miza mica, personala, in numele caruia sacrifici bugetul, cultura si educatia unei tari, iar cu totul altceva e miza ideologica, cu consecinte, sigur, deloc optimiste pentru democratie).
Ce ofera Opozitia in locul guvernarii PSD? Ce prim-ministru are in perspectiva, pentru a repara dezastrele pe care Viorica Dancila, si inaintea ei Mihai Tudose si Sorin Grindeanu, le-au facut institutiilor statului si cetatenilor?
Ludovic Orban vede aceasta functie pentru sine, facand apel la autoritatea de partid istoric, partid mare, a PNL-ului, adica tocmai opusul mesajului central al USR.
PSD a reusit, desi, am mai spus-o, neiubit si nerespectat de oameni, sa castige alegerile, nu prin el insusi, ci prin absenta celorlalti.
Liviu Dragnea pierde, de asta-data de jure, daca are cine sa castige, cam asta e premisa fara de care Viorica Dancila, Lia Olguta Vasilescu, Carmen Dan, Serban Nicolae, Codrin Stefanescu vor alcatui in continuare "elita politica" a Romaniei la "Centenar".
Iar aceasta echipa care trece "stacheta" mediocritatii de la unul la altul (daca v-a scapat, l-am citat pe noul ministru al Culturii, al carui nume e nesemnificativ, ca in orice partid de sorginte stalinista) este cel mai prost scenariu de tara, in pofida tuturor asigurarilor externe ca Romania este, inca, recuperabila.
Asa cum s-a vazut, orice progres real - chiar si cel din lupta anticoruptie, chiar si cel din sistemul de sanatate - depinde de decizia politica. Altminteri, este reversibil si e suficient sa recititi stirea nou-nascutilor infectati in maternitate.
... Vezi tot