Oportunismul care ne omoara democratiile si infarctul libertatii

Un amplu oportunism discreditand profund si vestul si democratiile a acaparat elitele politice occidentale. Duplicitatea si ipocrizia ii afecteaza pe toti liderii importanti si asasineaza lent libertatea apuseana.

Presedintele american s-a vazut euforic elogiat in mediile romanesti, pentru ca, in contextul vizitei lui Klaus Iohannis la Casa Alba, a dat impresia ca ajuta Romania sa abandoneze ispita orientala, sino-ruso-turca, determinand guvernele pesediste din ultimii sase ani sa cocheteze cu tiraniile rasaritene.

Or, acelasi Donald Trump a facut-o de oaie, in prezenta lui Iohannis, afirmand stupizenia, instantaneu amendata de vesteuropeni, potrivit careia s-ar impune reinsertia Rusiei in grupul G7. Ca si cum Trump n-ar sti cine e Putin si ce face dictatorul de la Moscova cu Rusia. Si cu lumea larga.

Ca si cum liderul lumii libere n-ar intelege ca omologul sau rus a facut harcea parcea dreptul international, violand integritatea Ucrainei, din care, pe model stalinist, a smuls si a anexat ori imbarligat in sangeroase razboaie civile halci mari de teritorii.

Sa fi uitat el, subit, ca acelasi Putin, seful unui stat politienesc, e complicele activ al unui criminal in masa, care continua sa iste bai de sange, ca liderul sirian Assad? Sa n-aiba oare consilieri care sa-i explice miza unor sanctiuni?

Nu e prea greu de priceput ca, lasat nepedepsit, Putin lanseaza un persistent semnal, potrivit caruia nu conteaza ce crime abominabile comite un dictator. Va continua sa se bucure de toate avantajele familiei natiunilor civilizate, de vreme ce acestora din urma le lipseste in satul global suflul, taria, tenacitatea si claritatea morala necesare restabilirii dreptatii in lume.

Trump, care nu e la prima gafa politica externa, dar caruia in mod abject i se mai pune-n carca, politicianist, si un fals antisemitism, s-a vazut prompt si just amendat de Germania, Franta si Marea Britanie.

Pe buna dreptate s-au repezit puterile europene sa respinga neghioaba propunere americana a recooptarii Rusiei in grupul celor mai avansate economii. Dar ce sa vezi. Franta si Germania fusesera anterior tarile cele mai active in jenanta reprimire a impenitentei Rusii in Consiliul Europei, in care Moscova fusese pe drept marginalizata dupa anexarea Crimeii invadate de omuletii verzi ai lui Putin.

Cat de prooccidentali sunt, prin urmare, toti acesti lideri occidentali si organizatiile lor zburatoare?

Duplicitatea ilustrata de politica fata de Rusia nu e izolata.

De la Trump la Merkel si de la Macron la premieri ca Pedro Sanchez, nu prea exista presedinti ori sefi de guvern occidentali care sa nu exalte la orice ocazie "valorile" zise "europene", ale democratiei si statului de drept.

Daca nu e vorba de China comunista, de care mai toti (cu exceptia lui Trump in chestiunea Hong Kong-ului) se feresc ca dracul de tamaie, ca deh, imperiul santajeaza cu suprimarea de tranzactii manoase, putini sunt dregatorii apuseni care scapa vreun prilej de a se bate cu pumnii in piept.

Putini ezita sa avertizeze, incruntati, dictaturile. Ori sa exalte lacrimos memoria victimelor represiunii, ale antisemitismului, ale terorii si ale totalitarismelor. De pilda, mortii Holocaustului. Sau ai Inchizitiei.

Net mai greu le e, insa, cu practica. Si cu evreii vii. Vai de capul urmasilor celor sacrificati in numele Bisericii Catolice si-al evreului Iisus si siliti, in Spania sfarsitului de secol al XV-lea, sa ia cu sutele de mii calea pribegiei, daca au comis eroarea de a lua de bune fagaduielile oficialilor spanioli.

Prada unui puseu de generozitate cu mari beneficii de imagine, Spania contemporana recoltase cu niste ani in urma fierbinti elogii si aplauze la scena deschisa pentru decizia de a le reda cetatenia urmasilor rataciti pe toate meridianele ai evreilor expulzati samavolnic de regii catolici ai Spaniei medievale.

Mai nou, presa semnaleaza esecul lamentabil al proiectului de lege menit sa le refurnizeze sefarzilor nationalitatea care li se luase candva cu japca, dimpreuna cu averile lor imobile.

Dar proiectul menit "sa repare istorica nedreptate" e atat de impovarat si de grevat de obstacole birocratice, lingvistice, culturale si financiare, incat "repatrierea sefarzilor" poate fi cotata drept sinonimul unei intreprinderi nu mai putin absurde decat teatrul lui Eugen Ionescu.

Un acces de similara darnicie a avut si Germania postbelica. Pentru care, in virtutea asumarii infernalului trecut nazist, lupta impotriva antisemitismului care a dus la exterminarea a sase milioane de evrei si garantarea existentei statului evreu constituie, oficial, prioritati si ratiune de stat.

Republica Federala, care in numele omeniei a primit doar in 2015, fara vreo opreliste, un milion de refugiati si de migranti musulmani si alte sute de mii anual, de-atunci incoace, dispune de o Constitutie care le garanteaza repatrierea evreilor fugiti din Germania nazista.

Dar administratia, legile si birocratii contrazic legea fundamentala in asa un hal, incat cateva sute de descendenti ai israelitilor si ai urmasilor celor prigoniti in numele prezumtivei superioritati a rasei germane isi pot pune pofta in cui.

Multi au ramas cu buza umflata. Degeaba s-a gandit de pilda britanicul Stefan Feuchtwang sa scape de urmarile Brexit-ului prin obtinerea cetateniei germane. Avand un tata austriac si o mama nemtoaica i s-a tratat cererea cu refuz, intrucat pana in anii '50, cetatenia se transmitea pe linie paterna.

"Societatea germana", regreta si disidentul chinez Ai Wei Wei, care traieste la Berlin, "il foloseste pe el ca decoratie, menita sa ilustreze bunele ei intentii. Dar tace dibaci ori de cate ori e vorba sa sustina lupta pentru libertate a tinerilor din Hong Kong, ori sa protesteze la adresa opresiunii exercitate de regimul de la Beijing".

Din unghiul tiranilor, Vestul nu reprezinta decat o adunatura de profitori, dand din gura locvace spre a evoca drepturile omului, in timp ce-i intereseaza exclusiv capatuiala.

Rezultatul falimentului moral manifestat in fatarnicie, duplicitate si ipocrizie? Discreditarea totala. Dependenta politica de dictaturi si regimuri totalitare. Si infarctul libertatii.

Petre M.Iancu

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...