Iuliu Maniu si Consiliul Dirigent - lectia care ne-ar putea fi de mare ajutor astazi

Autor: Ion Andrei Gherasim - presedinte executiv la Fundatia Corneliu Coposu
Joi, 01 August 2019, ora 08:32
8430 citiri

In cuvantarea sa din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, Iuliu Maniu atragea atentia multimii ca "vrednicia neamurilor se judeca dupa temeinicia hotararilor ce le iau, dupa masura de inaltare sufleteasca cu care se alatura la aceste hotarari si dupa staruinta cu care se silesc a infaptui hotararile luate".

Aceste cuvinte, la un veac distanta, sunt la fel de adevarate si pline de semnificatie. Prin ele se releva inca o data clarviziunea marelui om de stat care a fost Maniu. El constientiza ca odata infaptuita Unirea, partea cea mai grea abia incepe. Hotararile luate pe Platoul Romanilor trebuiau puse in practica. Extenuat din pricina muncii neintrerupte ca presedinte al Consiliului Dirigent, Maniu avea mare nevoie de un colectiv de patrioti in care sa aiba deplina incredere ca sunt devotati cauzei romanesti, care sa fie mai presus de orice banuiala.

"Multiplele si grelele afaceri" ale integrarii Transilvaniei in noul stat Romania il copleseau. Cu toate astea, isi pastra credinta in Dumnezeu si lucra cu sarg. Nimic nu era lesne de construit la scurt timp dupa Unire, iar Maniu stia, fusese constient de acest lucru din capul locului.

Ca este asa aflam si din ultimele fraze ale discursului sau de pe 1 decembrie 1918: "Trebuie sa tinem apoi seama de greutatile unei traditii la Unire. De aceea, Marele Sfat National a hotarat ca pana la intrunirea Constituantei sa se dea tinuturilor noastre o autonomie provizorie, ca aceasta tranzitie sa se faca fara greutati, caci nu in doua-trei zile se poate face o perfecta unitate in organizatia administrativa si judiciara. Va rugam sa primiti unanim proiectul nostru de Rezolutie. Acest proiect arata cararea pe care, mergand inainte, ne vom putea atinge idealul si sa punem temelia unei Romanii Mari si unite, care in veci una sa fie, si in ea sa se infaptuiasca spiritul desavarsitei democratii si dreptatea sociala".

Dar aceasta nu era o treaba de o zi-doua, de o luna-doua si apoi fiecare isi vede de ale lui. Nu. Era vorba de un timp nedeterminat in care romanii trebuie sa fie mai uniti ca niciodata, sa faca zid in jurul celui care conduce si sa puna umarul la o munca epuizanta, fara ganduri de capatuiala, fara a jigni sentimentele minoritarilor, care au continuat sa traiasca in Ardeal, fara jafuri si dezordine.

In deplina intelegere si cu forte unite, romanii trebuiau sa construiasca pe temelia unirii un stat democratic: schimband tot ce era de schimbat in felul in care functionasera lucrurile pana atunci, avand puterea sa recunoasca raul si sa-l indrepte, infaptuind cea mai mare si mai adanca schimbare din istoria poporului roman.

La 1 Decembrie 1918, romanii transilvaneni au pus "temeiurile unui alt timp". Trebuiau sa se dovedeasca demni de opera infaptuita si sa o consolideze, fiindca fostii stapani pe asta mizau: ca se vor certa intre ei, vor interveni adversitati si orgolii, iar ei vor folosi cu succes dictonul "divide et impera". Istoria a dovedit ca i-au subestimat pe romani.

Dumnezeu ii daruise cu omul providential, care cu un calm rar pentru acele timpuri, a stabilit prioritatile, a facut planul de bataie, a strans in jurul lui oameni cinstiti pana la sfintenie, s-a bazat pe multimi, care nu te lasa la greu daca simt ca au in frunte un om mai presus de orice banuiala. Aceasta a fost prioritatea numarul unu.

La Alba Iulia s-a decis, la sugestia lui Iuliu Maniu, ca administrarea Transilvaniei sa se faca de catre un organism special pana la convocarea unei Constituante a Romaniei intregite. Astfel, s-a format Marele Sfat National compus din 250 de membri. Potrivit punctului IX al Rezolutiei de la Alba-Iulia, Marele Sfat National "avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le afla necesare in interesul natiunii".

Rolul sau a fost al unui "parlament provizoriu", iar forta executiva a acestuia era reprezentata de Consiliul Dirigent, "supremul for al natiunii romane din Ardeal" - cuvantul Ardeal fiind numirea colectiva a intregului teritoriu romanesc din fostul imperiu austro-ungar.

Consiliul Dirigent al Ardealului, numit de Marele Sfat National in data de 2 decembrie 1918, a avut menirea de a duce la indeplinire hotararile Adunarii Nationale: "Consiliul Dirigent va prelua si va dirigui viata de stat, va ingriji serviciile publice si in acest scop va fi in drept de a ordona si a lua toate masurile pe care le va gasi necesare". Decretul lege semnat de Regele Ferdinand I sublinia ca folositoare activitatea acestuia pana la definitiva organizare a Romaniei Unite. Asadar, era vorba de o autonomie provizorie, limitata in timp, Consiliul Dirigent urmand sa functioneze pana la unificarea legislativa si administrativ-institutionala.

Decretele Consiliului Dirigent aveau caracterul de lege si erau obligatorii. Ordonantele emise reprezentau o emanatie a puterii executive a sefului de resort. Cu exceptia legilor care aveau sa fie adoptate, cele emise inainte de 18 octombrie 1918 au ramas in vigoare.

La data de 2 decembrie 1918, Iuliu Maniu este ales presedintele Consiliului Dirigent, organul executiv ce urma sa conduca Transilvania pana la unirea completa, in toate planurile, cu Romania. Adica, din acea zi, pana la unificarea completa si desfiintarea Consiliului Dirigent, Maniu este conducatorul Ardealului.

Zorii unei etape noi din istoria Romaniei Maniu le incepe cu aceasta cuvantare: "Atunci cand am decretat Unirea, am decretat-o neconditionat, si nerezervand drepturi speciale provinciale, pentru ca am fost si sunt de credinta nestramutata ca Romania intregita trebuie sa fie una in corpurile legiuitoare, trebuie sa fie una in guvernamantul sau, trebuie sa fie una in sufletul sau, in gandirea sa si in toate institutiile publice de stat".

Cat de frumos si de limpede a spus intr-o singura fraza tot ceea ce urmau sa faca ardelenii daca voiau ca unirea sa dainuie! Erau de facut trei pasi: sa hotarasca, sa realizeze "inaltarea sufleteasca" si sa puna in practica hotararile luate.

Pe 1 decembrie se facuse primul pas: intr-o singura zi, intr-o atmosfera magnifica. Usor doar in aparenta, daca facem abstractie de sangele varsat pentru acel prim pas. Urmau ceilalti doi pasi, pentru care nu trebuia sa curga sange, ci rauri sau poate fluvii de intelepciune, bunatate si daruire. Marea maiestrie si cheia succeselor pe care Maniu le-a inregistrat constau exact in acest lucru.

El a stiut cum sa mobilizeze, cum sa insufleteasca, cum sa porneasca cu hotarare la drum avand alaturi intreaga natiune, ca un singur om, capabila si dispusa la jertfa, pentru implinirea idealului sfant. Acesta este miracolul infaptuit de Maniu. A realizat coeziunea unei intregi natiuni, careia i s-au alaturat din proprie vointa si nationalitatile conlocuitoare carora Maniu a reusit sa le insufle ideea in care credea cu toata fiinta sa ca "romanii nu doresc sa se transforme din asupriti, in asupritori".

Avand garantia ca drepturile lor nu vor fi cu nimic stirbite, ungurii, sasii, secuii, evreii si celelalte minoritati au pasit increzatori in "barca"lui Maniu. Asa se face ca, mana in mana, ardelenii alaturi de toate etniile se astern la munca in frunte cu "craiutul" lor, IULIU MANIU.

Caracterizarea pe care i-a facut-o titanul culturii romane, Nicolae Iorga, isi merita fiecare litera: "..e unul dintre aceia pe care-i poti lauda - ce lucru rar!- nu numai pentru tot ce a facut, ci pentru tot ceea ce, cu siguranta, va face (...) In Ardeal a stiut oricine ca, daca e vorba de a afla fara gres care e drumul cel drept, n-aveau decat sa se uite pe unde merge Iuliu Maniu!"..."fiindca pe drumurile de el deschise va umbla neamul" completeaza marele jurnalist, Nicolae Carandino.

Iuliu Maniu a fost mai presus de un politician - a fost un om de stat. Pe el il recomandau faptele, nu vorbele. Nu trecusera decat cateva luni de la isprava lui, care facuse inconjurul Europei. El, un simplu sublocotenent, restabilise ordinea in Viena cuprinsa de haos in timpul grevei politiei vieneze intr-un timp record! Este un model pentru clasa politica, pentru noi si pentru generatiile care vor veni.

Mai cerebral decat toti ceilalti unionisti, "Sfinxul de la Badacin "constientiza faptul ca procesul de unificare deplina a Transilvaniei cu Regatul Romaniei va parcurge un drum presarat cu diverse provocari: economice, administrative, politice, juridice si culturale. Conditiile interne si externe erau complexe. Pe langa pagubele lasate de Marele Razboi, provinciile care si-au exprimat dorinta de a se uni cu Romania prezentau particularitati datorate dezvoltarii politice anterioare.

Pentru a face fata tuturor acestor provocari era necesara o munca titanica, un spirit organizator de exceptie, colaboratori devotati pana la sacrificiu, cinstiti si inteligenti, in care sa aiba incredere deplina, sa fie patrioti pana la ultima fibra si dispusi sa-si sacrifice timpul pana la epuizare. Oamenii alesi sa faca parte din Consiliul Dirigent s-au dovedit a fi la inaltimea acestor cerinte.

Alegerea membrilor Consiliului Dirigent a cazut in sarcina "comisiunii de candidare" alcatuita din episcopul Miron Cristea, episcopul Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Aurel Lazar si Ioan Flueras. Consiliul Dirigent avea in componenta 15 membri (zece din partea Partidului National Roman, doi din partea Partidului Social Democrat si trei independenti) si era impartit in 12 resorturi (sau ministere) . Presedinte a fost desemnat Iuliu Maniu, iar vicepresedinti: Vasile Goldis, Alexandru Vaida Voevod, Stefan Cicio-Pop si Aurel Vlad.

Componenta Consiliului a fost urmatoarea: Iuliu Maniu - Resortul de Interne, Vasile Goldis - Resortul Instructiei publice si al cultelor; Alexandru Vaida Voevod - Resortul afacerilor externe si propaganda ziaristica; Stefan Cicio-Pop - Resortul de razboi si siguranta publica; Ioan Suciu - Resortul pentru organizarea si constituirea Constituantei; Aurel Vlad - Resortul finantelor; Aurel Lazar - Resortul justitiei; Emil Hatieganu- Resortul codificarii; Victor Bontescu - Resortul de agricultura si comert; Romul Boila- Resortul de comunicatii, lucrari publice, posta, telegraf si alimentare publica; Ioan Flueras - Resortul sanatatii si ocrotirii sociale; Iosif Jumanca - Resortul industriei. In calitate de membri ai Consiliului Dirigent, fara resort, au fost desemnati: Vasile Lucaciu, Valeriu Braniste si Octavian Goga.

Oamenii acestia sunt cele mai inalte exemple de civism, modele pentru oricare dintre noi, pentru modul cum s-au descurcat printr-o vointa de fier sa faca fata unor probleme deosebit de grele, cu care nu se mai confruntasera anterior, pentru care nu se pregatisera in mod special, dar constienti ca fara rezolvarea lor tot efortul natiunii de a se uni fusese zadarnic. Si au invins! Reusita muncii coordonata de Iuliu Maniu in perioada cat a condus Consiliul Dirigent poate fi "scoala care sa ne convinga ca istoria poate fi suma actiunilor noastre individuale, daca avem curajul sa ne-o asumam dupa ce am analizat-o cu propriul nostru cap, daca avem curajul sa o giram cu propriul nostru destin". (Ana Blandiana)

Conceptia pe care Iuliu Maniu voia s-o aseze la temelia noului stat roman in curs de formare era exprimata de el astfel: "Vrednicia nationala se judeca dupa intelepciunea, cumintenia si inaltarea sufleteasca cu care se aduc hotarari chemate sa croiasca soarta noastra. O conceptie superioara, crestina si democrata. Trei sunt virtutile care garanteaza climatul de pace pe care orice crestin si-l doreste: intelepciunea, cumintenia si bunatatea. Sunt indemnuri si principii de viata statala din care niciodata nu s-au nascut si nu se vor naste razboaie". (Pr. Cristian Borz- Badacin)

Politica lui Maniu a fost intotdeauna clara, bazata de cele patru principii deja cunoscute - morala crestina, patriotism luminat, democratie desavarsita si dreptate sociala. In frunte cu Maniu, calauziti de principiile enumerate, membrii Consiliului Dirigent se implica in greaua misiune pe care natiunea o asteapta de la ei. Cu o onestitate neegalata de atunci au dus treaba la bun sfarsit intr-un timp record. Ardelenii au avut atunci in frunte clasa intelectualilor, una de elita, numai oameni unul si unu, iar intelectualii au avut in frunte pe cel mai bun la acel moment, neegalat nici el de cei care i-au urmat, dar care ne va fi pururi model, Iuliu Maniu.

Prima actiune importanta a Consiliului a fost aceea de a comunica autoritatilor maghiare decizia de Unire a Transilvaniei cu Romania. Alexandru Vaida Voevod a trimis Rezolutia de la Alba Iulia guvernului de la Budapesta. Acesta a "condamnat cu asprime" hotararile de la Alba Iulia si a raspuns ca nu le va lua in considerare. Era treaba lor, Maniu si-a facut datoria si i-a anuntat. Boicotul administratiei maghiare a fost puternic, de lunga durata, tenace si incarcat de ura, dar s-a lovit de un zid inespugnabil: natiunea romana mai unita ca niciodata si hotarata sa-si consolideze maretul act infaptuit cu sute de mii de jertfe romanesti.

Primul act juridic adoptat de Consiliul Dirigent a fost Decretul I, din 24 ianuarie 1919. Acesta viza modul de aplicare al legilor, functionarea serviciilor publice. In domeniul administratiei publice s-a introdus limba romana, ca limba oficiala. In acele comitate in care natiunile conlocuitoare reprezentau a cincea parte din populatie cetatenii minoritari puteau utiliza limba proprie in administratie si invatamant.

Dreptul constitutional maghiar a fost inlocuit cu cel roman. S-a desfiintat Comisia de examinare pentru magistrati si avocati cu resedinta in Targu-Mures si s-a instituit, in locul acesteia, in mod provizoriu, o Comisie de examinare la Cluj. Pentru judecatorii, procurorii, notarii publici si avocatii care nu cunosteau limba romana s-a stabilit un rastimp de 6-12 luni in care sa invete limba oficiala. La Bucuresti, la Curtea de Casatie si Justitie, au fost organizate trei sectii transilvanene, iar Secretariatul General din cadrul Comisiei Regionale de Unificare si Descarcare de la Cluj avea in competenta rezolvarea problemelor ce tineau de Transilvania.

Fiindca Maniu a avut mari batai de cap cu administratia maghiara care boicota bunul mers al treburilor din Transilvania, le-a cerut functionarilor unguri sa depuna juramant de credinta fata de Consiliul National Roman. Intelectualitatea maghiara nu credea ca desprinderea Transilvaniei de Ungaria este realizabila si se atarna de orice posibilitate pentru a reveni la situatia dinainte de razboi. De aceea boicotau totul.

In aceasta situatie, Maniu concediaza pe toti functionarii unguri care nu acceptau sa presteze juramantul si isi depuneau singuri demisia. Inlocuirea lor era insa o mare problema. Un serviciu intelectual nu poate presta oricine, oricat de doritor ar fi sa o faca. Un functionar nu poate fi pregatit la repezeala.

Solutia la care Maniu a recurs pentru rezolvarea acestei delicate probleme a fost sa-i inlocuiasca pe functionarii unguri cu intelectuali romani care au inteles sa-si abandoneze un timp vechile meserii si sa indeplineasca voluntar activitati de notari, secretari, primari si ce mai presupune aparatul administrativ. Atunci s-a inregistrat voluntariatul a 420 de preoti, a 180 de medici, a 600 de avocati romani care au preluat functiile din administratie ramase vacante, jertfind interesul propriu, interesului general, national. Acesta da succes, care ne umple de mandrie si bucurie ca apartinem unui neam capabil de astfel de fapte eroice.

Exista o lipsa de elita conducatoare de valoarea celei de acum 100 de ani

In contrast cu ceea ce a realizat Maniu atunci, avem situatia de dupa revolutia din 1989, cand o mana de profitori au speculat degringolada de dupa fuga lui Ceausescu si si-au insusit cu nerusinare si tupeu, 80% din economia Romaniei, munca unui popor intreg de o jumatate de secol.

Dupa incheierea activitatii Consiliului Dirigent n-a fost dovedit nici-un caz de imbogatit peste noapte, pe cand dupa 1989 au aparut mii de "baroni" care s-au instalat cu nerusinare in posturile cheie ale politicii si ale economiei romanesti si au dus la distrugere tot ceea ce fusese cladit cu sudoare, chin si sacrificii de poporul muncitor, dar lipsit de noroc in mijlocul caruia traim acum.

Consider ca decaderea morala de acum este urmarea fireasca a lipsei elitei conducatoare de valoarea celei de acum 100 de ani, care putea duce in universalitate, cultura si economia romaneasca. Lipsiti de conducatori valorosi care sa fie adevarate modele, bajbaim de aproape 30 de ani, ne complacem in dispute sterile, ieftine, de cea mai josnica speta. Probabil vom avea nevoie de vreo trei generatii pentru a ne redresa si crea o elita curata, eroica, demna si cu sentimente adevarat patriotice precum cea sarbatorita anul trecut si anul acesta, remarcabila generatie a Unirii.

Cuvintele lui Maniu din 1918 sunt valabile in proportie de 100% si azi. Diferenta consta in faptul ca la el vorbele au devenit fapte, pe cand acum totul se rezuma la vorbe, vorbe si iarasi vorbe in care nimeni nu mai crede, deloc!.

Acele vorbe transpuse in practica sunau asa: " Este adanc inradacinata in noi convingerea ca numai un regim cu adevarat democratic ne poate intari tara si inalta neamul. Trebuie sa avem colaborarea organic a tuturor paturilor sociale si a tuturor cetatenilor in serviciul prosperitatii statului roman. Un stat modern indeosebi in vremuri agitate cum sunt cele de azi, pretinde mari sacrificii de la cetatenii sai. Aceste sacrificii le pot presta cetatenii numai atunci cand sunt in putinta de a-si dezvolta toate fortele lor creatoare, iar aceasta numai intr-o deplina libertate pot sa o faca. De aceea libertatile interne ale cetatenilor trebuie sa creasca in raport cu sfortarile externe ale statului. Nu se poate spera ca cetatenii fara drepturi si tinuti in intunerec sufletesc si in mizerie sociala sa devina stalpi siguri ai unui stat modern. Deplina libertate si egala impartasire in puterea de stat a cetatenilor este singura baza solida a dezvoltarii unui stat."

Adevarul si dreptatea trebuie sa iasa 100% la lumina

Consiliul Dirigent si-a incheiat activitatea inainte de a fi putut rezolva toate problemele pe care Iuliu Maniu le avea in programul sau. A fost decizia guvernantilor de la Bucuresti, respectiv a lui Alexandru Averescu, primul ministru de atunci. A fost o decizie gresita pentru ca ce nu terminase de facut Maniu neterminat a ramas! Iar pe romani, printre multe altele, i-a costat pierderea a doua treimi din Maramuresul istoric, pierdere de populatie romaneasca, de bogatii naturale si suflet romanesc.

Consiliul Dirigent a reprezentat in scurta lui existenta o structura politico-administrativa, cu caracter provizoriu. A servit nevoilor unui moment istoric concret, rolul fiind de a conduce destinele Transilvaniei in complexul proces de integrare in cadrul Romaniei intregite. La momentul desfiintarii sale, ziarul "Patria" sintetiza menirea acestui organism: "Scurta autonomie provizorie si instituirea Consiliului Dirigent a fost o masura de prevederi, intelepciune politica, o veriga absolut necesara in succesiunea lucrarilor menite a pregati calea spre inchegarea deplina a unitatii national-politice". (dr. Oana Habor)

Pentru ca natia noastra sa dainuiasca, sa fie demna si respectata in aceasta lume, care trece printr-o gramada de schimbari, trebuie sa nu uitam niciodata istoria adevarata si memoria noastra, pentru ca atata timp cat Adevarul si Dreptatea nu vor iesi 100% la lumina, nu putem avea pretentia ca le vom lasa tinerilor un adevarat exemplu de jertfa, de lupta si de sacrificiu, pentru un ideal si pentru o cauza sfanta, asa cum au facut-o marii oameni ai acestei natii, acum 100 de ani.

Ion Andrei Gherasim este presedinte executiv la Fundatia Corneliu Coposu. S-a nascut la Cluj pe 26 martie 1970. A facut studiile gimnaziale intre 1976-1984 la Scoala nr.15 din Cluj. Intre 1984-1988 a urmat liceul de filologie-istorie "Ady-Sincai"(actualmente Colegiul Gheorghe Sincai) din Cluj. La putin timp dupa evenimentele sangeroase de la sfarsitul anului 1989, mai precis pe 26 decembrie 1989, a devenit seful de cabinet si secretar personal al presedintelui PNTCD, Corneliu Coposu. Intre 1991-1995 a urmat Institut d'Etudes Politiques din Grenoble. S-a intors in tara definitiv in iunie 1995. Din iunie 1995 si pana pe 11 noiembrie 1995 a redevenit seful de cabinet al Seniorului Coposu, putandu-se spune ca a fost primul si ultimul lui sef de cabinet.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Florin Barbu a anunţat vineri, 29 martie, că împreună cu echipa de la instituţia pe care o conduce, pregăteşte un proiect legislativ care va...
Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Medicul Cătălin Cîrstoiu, candidatul alianţei PSD-PNL la Primăria Capitalei, a declarat vineri, 29 martie, despre viziunea sa cu privire la Bucureşti, că trebuie să ajungi să te simţi...
#Iuliu Maniu unire, #Iuliu Maniu Alba Iulia , #politica interna
Comentarii
Poza Rambo
Rambo
rank 5
O singura completare la toate cele spuse:
Poza iancugheorghe
iancugheorghe
rank 5