Frica si democratia in Romania si in Europa

Luni, 03 Iunie 2019, ora 16:38
4383 citiri
Frica si democratia in Romania si in Europa
Foto: Arhiva Pixabay

Cum se explica crizele politice, din care cea germana sau romaneasca par varietati ale aceleasi crize etice si a democratiei? La radacina ei e neincrederea hranita de frica iscata de succesul capitalist. Solutia e curaj.

O fi pazind frica bostanaria, dar in politica nu e neaparat un sfetnic bun, decat daca indeamna la apararea de extremism si dictatura, spaima care la romani a generat triumful opozitiei pro-europene, PNL/USR-PLUS.

Dar cine e un sfetnic bun? Succesul? S-avem pardon. Succesul adesea ameteste si semeteste. In plus, e mama buna a unei frici rele, iscand ori consolidand extremism.

Care nu e, adesea, decat expresia spaimei de a se pierde, prin schimbari incontrolabile, bunuri si castiguri pentru care s-a luptat indelung.

In fond, prea des victoriile li se urca politicienilor la cap. Prea frecvent politicianul care a triumfat isi pare siesi suficient si infailibil. Prea de multe ori biruintele rapide, usoare si neasteptate le rapesc politicienilor facultatea de a judeca, de a distinge intre prieteni si dusmani, intre critici binevoitori si obiectii utile, pe de o parte, si intre vrajmasi care stau sa le ia gatul la primul pas gresit si la prima eroare morala sau politica serioasa, pe de alta.

Dar frica de a pierde ce-au castigat nu e proprie doar politicienilor invingatori in alegeri sau lupta. Ci si electoratelor.

Alegerile europene au bulversat scena politica europeana, romaneasca si germana. Efectele scrutinului sunt inca incalculabile, pe termen lung. Sigur e ca, in Vest, au provocat o intarire a extremelor dreapta si stanga. Iar aceasta consolidare e consecinta marilor frici europene: frica de migratie si spaima de o schimbare climatica, a carei evitare e tratata de miscarea ecologista ca si cum, dimpreuna cu drepturile refugiatilor, ar fi un surogat de religie. Au ceva comun aceste frici?

Desigur. Comuna nu e doar sursa lor, o criza morala, religioasa si axiologica, producatoare de nihilism, ura de sine si fanatism, care a erupt pe fondul angoasei subiacente prosperitatii fara egal generate de societatile deschise, liberale, dotate cu economii de piata. Ci si rezultanta lor politica.

Germania e prada unei galopante degradari a democratiei

Cazul german ilustreaza pregnant si convingator toate acestea. Desi mai prospera decat oricand, Germania e prada unei galopante degradari a democratiei.

Ca sa-si asigure puterea, obtinuta in siajul reformelor de piata austere, introduse in Germania de liderul social-democrat Gerhard Schroder, reforme al caror succes economic a slabit, aparent paradoxal, miscarea social-democrata, sefa CDU, Merkel, a inceput sa faca sumedenie de compromisuri.

Si-a uitat si neglijat rapid baza electorala, burgheza si crestina, trecand in tabara progresista si corect politica a spectrului politic.

In aceasta zona a preluat fara jena tot mai multe pozitii social-democrate, vanand cu necurmat succes alegatorii de centru-stanga. In rastimp, partidul social-democrat, parasit initial de factiunea sa marxista, intra intr-o criza impartasita, in Europa apuseana, de toate miscarile si formatiunile socialiste, intre altele din cauza disparitiei bazei industriale, muncitoresti, a Batranului Continent.

Asa s-a iscat mare parte din degringolada istoricului partid german social-democrat, un SPD care, din grupare de mase care a dat cancelari celebri, ca Willy Brandt si Helmut Schmidt, si-a pierdut mai nou nu doar liderul si maretia, ci si busola si echilibrul dat de pozitionarea in centrul spectrului politic.

Ca a ajuns mai nou un grupuscul luptand cu insignifianta politica este din cauza ca, in urma succesivelor sale infrangeri, voturile SPD si partidul insusi s-au vazut preluate in mare masura de extrema stanga, marxista si ecologista.

Pentru acest segment centrul politic s-a deplasat decisiv spre stanga, dupa ce, in disperata cautare a aerului rarefiat de progresismul erei Merkel si de alianta tot mai fragila cu ea, liderii social-democrati s-au desprins de realitati, cantonandu-se, in raspar cu vointa electoratului, in progresism radical si administrarea, democratic tot mai putin legitima, a puterii.

Frica de alegator, efect firesc al lungului sir de esecuri electorale care au insotit SPD si CDU, data fiind ivirea in spatiul politic ramas vacant a disidentelor de dreapta, in deplasarea spre stanga si progresism exacerbat a unor partide odinioara de centru, a potentat neincrederea cetatenilor.

In ecou, a sporit si mefienta politicienilor fata de alegeri si rezultatul lor. La randul lor, aceste neincrederi de sus si de jos au amplificat criza democratiei, provocand, dupa criza financiara si cea a migratiei, o panica generalizata, numai buna sa-i determine pe multi sa-si doreasca solutii radicale si sa opteze, asadar, pentru partide extremiste si promisiunile lor simpliste, dar aparent dintr-o bucata.

In Vest, solidele traditii democratice au franat procesul degradarii sistemului, ajuns vizibil la ananghie initial prin votul pentru Brexit, favorizat de ratacirea morala care a generat scaparea de sub control a migratiei.

Reactia romanilor la frica de tiranie

In schimb, in Romania, criza a izbucnit acut in 2012 si a iscat reactii puternice, vadite in emotiile alegerilor din 2014 si 2019.

Votul pro-european si pro-democratic al romanilor se explica prin faptul ca, din 2012 incoace, la putere, cu exceptia unui interval scurt, s-au aflat conduceri antidemocratice cochetand cu tiranii, precum cea rusa si turca.

In consecinta, neincrederea fata de clasa politica s-a hranit, la romani, nu atat din frica de frustrari pe fondul unor evolutii complexe si greu de inteles ori stapanit, precum globalizarea si digitalizarea, cat din mefienta fireasca generata de cleptocratia pesedista, in tentativa ei de a refeudaliza Romania si de a o reorienta spre rasarit. Mai are, in aceste conditii, democratia vreo sansa?

Scrutinul european, care nu s-a soldat cu triumful irevocabil al eurofobiei, probeaza ca da. Capcana rezida insa in teama partidelor de centru de a se mai confrunta cu un electorat pus pe proteste. De aici, tendinta lor de a evita, ipocrit, revenirea la suveran si asumarea de alegeri anticipate.

Or, tocmai ipocrizia s-a vazut masiv amendata politic, in Europa, in ultimii ani. Nimic nu detesta alegatorii mai mult decat duplicitatea aroganta si jumatatile de masura.

Si de nimic nu le e mai dor oamenilor decat sa li se ostoiasca frica, prin oameni politici puternici, realisti, competenti, autentici, principiali, temerari si neduplicitari.

Depinde esentialmente de oamenii politici democrati sa manifeste curaj si sa nu lase "tatuci" sinistri, in genul unor Hitler sau Stalin, sa profite de acest dor.

Petre M. Iancu

România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
Nicușor Dan: ”Într-o țară civilizată, Ştefan Dumitraşcu și domnii Greblă şi Hopincă ar trebui să fie azi în pușcărie”
Nicușor Dan: ”Într-o țară civilizată, Ştefan Dumitraşcu și domnii Greblă şi Hopincă ar trebui să fie azi în pușcărie”
Primarul Capitalei, Nicuşor Dan, a enumerat joi, 28 martie, câteva persoane despre care consideră că „ar trebui să fie azi în puşcărie. „Eu am precizat azi în conferinţa de presă...
#criza politica Germania, #vot alegeri Romania frica PSD , #democratie
Comentarii