Despre cuvinte, oameni si nume. Si despre stigmatizarea lor

Nu doar cuvantul Anschluss isca recriminari, stigmatizari, furii, cruciade si vindicte. Ca si lungi explicatii filologice, istorice, politice. Si antisemitismul e un subiect inepuizabil. Iar evreu poate fi oricine.

Dupa aruncarea in aer a civilizatiei, de catre Hitler si ai lui, cuvantul Anschluss a devenit, treptat, odios, intrucat a amintit fatal de operatiunea unificarii germano-austriece sub zvastica, operata cu forta de nazisti, dar nu impotriva vointei majoritatii popoarelor cu pricina.

La stigmatizari de cuvinte si de oameni, evreii, victimele lor prin exclenta, se pricep de regula destul de bine. A lor a inceput cu mult inainte de divortul de religia-fiica a crestinismului, mult inainte de distrugerea Templului de la Ierusalim, mult inainte chiar de cucerirea Pamantului Fagaduintei. Si, din pacate, continua ca si cum Holocaustul savarsit de Hitler in numele germanilor si de aliatii lui in numele popoarelor si credintelor lor n-ar fi avut loc.

Pana si cuvantul evreu a ajuns la un moment dat, in Romania ceausista bunaoara, sa fie atat de stigmatizat incat nu era voie de mentionat. Nu se pronunta nici in discursurile oficiale ale nomenclaturistilor si nici macar la TVR, in subtitrarea filmelor cu si despre evrei. Sau asasinii lor antisemiti.

Dar ce e evreul pentru antisemit?

Dupa cum s-a reliefat in prestigioasa revista Commentary, pentru antisemit, "evreul e tot ce uraste el mai mult". E el capitalist? Atunci dusmanul iudeu e sigur comunist. E comunist iudeofobul? Atunci evreul devine finantist si capitalist. E de culoare si ii detesta pe rasistii si suprematistii albi? Atunci iudeul se transforma intr-un soi de "super-alb".

Cosmopolit si dezradacinat pentru iudeofobul sovin, evreul se preface lesne intr-un nationalist sinistru pentru progresistul globalist.

Manevra metamorfozarii in dusmanul paradigmatic functioneaza, fireste, ireprosabil, o vreme, si cu orice alti demonizabili. Nu in ultimul rand cu cei care, asa cum au facut evreii multa vreme, accepta sa-si asume rolul victimei.

De ce functioneaza antisemitismul un timp?

Pentru ca ofera si idiotului si genialului o solutie idiotic de simpla, doar aparent geniala, in fapt stupida, falsa si sinucigasa, de explicare a unei lumi complexe, de justificare a esecurilor si frustrarilor proprii si mai si furnizeaza, la pachet, sperantele viitoarei distopii.

Promisunea ca lucrurile sa intre in cea mai buna ordine de indata ce se elimina din scena evreii le livreaza antisemitilor ingredientul cheie pentru alimentarea celor mai desarte nadejdi. Precipitatul lor, invariabil, dupa cum ne invata o istorie multimilenara si, nu in ultimul rand, secolul 20, va fi naufragiul politic, dezastrul, catastrofa.

Iata, de pilda, cataclismul care a naruit atat de profund si temeinic sperantele nationale ale unui popor precum cel german, in numele caruia s-au comis indicibile crime antisemite in masa, incat sa-i scoata din cap Germaniei, pe decenii, varii cuvinte din familia celor patriotice.

De pilda cuvantul "patriotism", cel recent laudat si contrapus "nationalismului" de catre presedintele Frantei, Emmanuel Macron, dar practic inexistent in discursul public german. Unde nu se prea face sa fii patriot.

Sau cel de "Reichskristallnacht", redand edulcorant grozavia pogromului antievreiesc la scara nationala, declansat de nazisti in noiembrie 1938. In fine, cuvantul "Anschluss", anexare, alipire, masiv incriminat, decenii la rand, de stanga si extrema stanga, desi are 25 de sensuri diferite si, spre deosebire de Reichskristallnacht, e net mai greu de substituit.

Spre a-i salva celelalte utilizari, s-a impus in practica politica germana scrierea versiunii cuvantului anatemizat in ghilimele: "Anschluss". Doar aceasta versiune aminteste de samavolnicia nazista din 1938.

Diversiunea nationalista marca Dragnea

Ca terenul ramane foarte minat, a reiesit, zilele trecute, din vehementa indicatoare de ample inadecvari la propria istorie cu care s-a purtat in Romania si in relatiile romano-germane disputa cu privire la expresia Anschluss, nefericit utilizata de agentia de stiri DPA cu referire la Marea Unire.

Scandalul n-a fost insa atat prea lejera reflectare istorico-filologica a chestiunii, de catre un ziarist prea putin constient de potentialul de capcane ale unui limbaj excesiv de incarcat de crimele trecutului.

Si de asumarea lui inadecvata. Mult mai revoltatoare, insa, mi se pare tendentiozitatea exagerarii ei, stigmatizarea acestei reflectari insuficiente. Cu totul scandaloasa e manipularea si instrumentalizarea controverselor romano-maghiare de catre oficialii regimului Dragnea, intru lansarea unei diversiuni nationaliste, indreptate impotriva nemtilor si, implicit, in contra interfetei celei mai lesne demonizabile, pe moment, in Romania pesedizata.

E vorba de presedintele Iohannis, seful nominal al unui stat condus, de facto, de Liviu Dragnea.

Seful nominal? What's in a name? "Un nume ce-i? Un trandafir, oricum / Ii spui, exala-acelasi scump parfum!" exclama Julieta in piesa marelui dramaturg englez. Daca asa a fost in epoca elizabetana, putem fi siguri ca in Europa secolului XXI nu mai e demult asa.

Nimic nu e mai versatil, mai cameleonic, mai inselator mirositor, mai aprig ori, dupa caz, mai subtil defaimator decat discursul urii antisemite.

Ba e social si se indreapta impotriva camatarului si capitalistului, daca nu in contra comunistului, ba e rasial si se indreapta impotriva semitului, ba e politic si pacifist si transforma in tinta sionismul si hotararea reinfiintatului stat al evreilor de a se apara de un nou genocid.

Nu intamplator se da si se va da intodeauna eliberator (social, politic, rasial, verbal) cand, de fapt, e dimpotriva.

E inrobitor in timp ce se afiseaza ca izbavitor. Asa s-a prezentat in epoca precursorilor germani ai lui Hitler, intre care Duhring, sau Marr, ca si in "La France Juive" a lui Edouard Drumont.

In centrul delirului sau antisemitismul va plasa invariabil, sugestiv sau explicit, halucinatia infierbantata a unei lumi chipurile mai bune, mai libere si mai drepte, daca se inlatura din ea evreul. Dar la periferia consecintelor constructiilor lui ideologice lui se iteste pretutindeni spectrul hidos al totalitarismului. Si al genocidului.

Intrucat in cauza e, insa, intotdeauna "celalalt", prin a carui stigmatizare ne disculpam si ne justificam propriile neajunsuri, e clar ca antisemitismul nu-i priveste catusi de putin doar pe antisemiti.

Sau pe evrei, intre care destui antisemiti se urasc pe sine astfel, incat isi detesta la sange propria comunitate, religie sau tara. Eradicarea lui priveste lumea intreaga. Si mai cu seama lumea libera, a carei contestare nu se poate lipsi de varii isme. Intre care figureaza nu doar nazismul, comunismul, islamismul. Ci si orice forma de antisemitism, ultranationalism si fundamentalism.

Petre M.Iancu

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...

Condiția pusă de Geoană pentru a reveni în politică: ”Am să o fac cu toată inima”

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a declarat că nu se află în căutarea unui alt job internaţional după o poziţie atât de importantă la NATO. El a precizat că,...