Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
A   A   A

Vladimir Tismaneanu: Exista o "teama de libertate", pluteste in aer un fel de oboseala. Nu este de mirare ca Dragnea a triumfat, intr-un spectacol de un imens penibil Interviu

Vladimir Tismaneanu: Exista o "teama de libertate", pluteste in aer un fel de oboseala. Nu este de mirare ca Dragnea a triumfat, intr-un spectacol de un imens penibil Interviu
Foto: Hepta.ro
Umanitatea are un bagaj al amintirii catastrofelor care nu dispare peste noapte si tocmai acest bagaj o va feri sa abandoneze modelul democratic liberal, chiar daca acesta e pus greu la incercare zilele acestea de Viktor Orban in Ungaria, de victoria unui partid anti-sistem in Italia ori de Liviu Dragnea, in Romania, unde liderul PSD tocmai a triumfat, "intr-un spectacol de un imens penibil si si-a plasat creatiile in pozitii-cheie".

Ungaria se pregateste de alegeri, iar favorit ramane Viktor Orban, cel care a utilizat pentru prima oara un termen deja consacrat, cel de "democratie iliberala", pentru a descrie un sistem al puterii in care Opozitia nu reprezinta niciodata "poporul".

In Italia, scrutinul a adus in prim-plan victoria unui partid anti-sistem, adept al democratiei directe online, care a devenit o varianta si mai rea in ochii Bruxelles-ului decat o dreapta reunita in jurul lui Berlusconi, detinator al unei condamnari in justitie.
La Bucuresti, PSD a iesit dintr-un Congres rasunator, in care Liviu Dragnea a fost reales fara sa isi fi pus functia in joc.

Despre ascensiunea populismului si a regimurilor politice cu tendinte autoritare, mai ales in acest spatiu ex-sovietic, iesit dintr-o experienta totalitara crunta acum trei decenii, am vorbit cu politologul Vladimir Tismaneanu.

Liviu Dragnea a spus, zilele acestea, ca Romania nu este in situatia Poloniei si, astfel, nu risca activarea articolului 7. Sunt aici mai multe grile de lectura: e Romania intr-o situatie mai buna decat cea a Poloniei in aceasta relatie cu Uniunea Europeana sau "altfelitatea" Romaniei ascunde si alte aspecte?

Liviu Dragnea poate sa afirme ce are chef, dar situatia Romaniei in UE si NATO este direct legata de perceptia, in opinia mea justificata, ca exista un abis intre cei care sustin valorile euro-atlantice si care pretind ca le sustin, dar, in fapt, le dispretuiesc si le torpileaza.
Atacul impotriva justitiei independente, tentativa sistematica de a aservi puterea judiciara intereselor unui partid cleptocratic nu sunt ignorate la Bruxelles. Dragnea si clica lui doresc sa lichideze separarea puterilor, ceea ce inseamna agonia si chiar decesul statului de drept.

Odata cu Ungaria lui Viktor Orban a intrat deja in uz formula de "democratie iliberala". Ce anume ascunde ea si cat e de corecta politic?

Viktor Orban a lansat acel concept acum cativa ani, privind cu admiratie si invidie spre Est, in primul rand, spre Rusia si China. Este un caz cat se poate de intristator de rinocerizare, de metamorfozare a unui personaj candva respectabil intr-un demagog sovin si, se va vedea, sunt convins, iresponsabil.
Democratia liberala este o mare cucerire a perioadei de dupa Al Doilea Razboi Mondial, simbolizeaza sinteza dintre principiile democratiei si cele ale liberalismului. Ceea ce propun Orban si admiratorii sai, inclusiv Stephen Bannon, este revenirea la statul etnocratic, in fond unul pseudo, ori de-a dreptul anti-democratic. Cat va mai dura acest regres al democratiilor liberale este greu de anticipat. Dar nu cred ca este unul ireversibil.

Asistam la aceste derapaje democratice tocmai in acest spatiu ex-comunist, care abia s-a scuturat, acum 28 de ani, de oroarea totalitara. Cum se explica ascensiunea acestor regimuri la putere?

Este vorba de ceea ce numesc barocul stalino-fascist, o combinatie de mitologii colectiviste, tribaliste, primordialiste, toate menite sa anuleze proiectul Luminilor.
Multi dintre noi am fost tentati, cumva prea devreme, sa scriem necrologul acestor miscari. Un mare sociolog, Ralf Dahrendorf, a scris candva ca liberalismul este "un proiect rece". Nu doreste si nu poate sa inspire pasiuni fierbinti. Dar este unica paradigma, aceea a liberalismului (conservator sau neconservator) care garanteaza salvarea drepturilor umane. Adaugati la aceste teme pe aceea a amanarii asumarii trecutului, a romantizarii autoritarismului interbelic si veti vedea similitudinile frapante dintre Romania, Polonia, Ungaria...

Sunt cateva temeri si in ceea ce priveste Italia, dupa un scrutin in care Berlusconi a parut in ochii Europei ca fiind varianta cea buna. Partidul care a obtinut cele mai multe voturi, M5S, este o miscare anti-sistem, adepta a democratiei directe, populiste. Aceasta e si intrebarea: cum anume se defineste populismul? Ce anume face dintr-un partid politic un partid populist?
Populismul, de care ma ocup de decenii, este un conglomerat prin definitie eclectic si eterogen. Nu cautati coerenta in proiectele populiste, este programatic absenta.

Populismul este o fantasma a salvarii, o himera soteriologica, intemeiata pe mit, magie, miracol, dar mai presus de orice, pe minciuna. Peronismul a fost si ramane populismul paradigmatic. Despre peronisti, Jorge Luis Borges a scris aceste cuvinte memorabile: "Ei nu sunt nici de stanga, nici de dreapta. Ei sunt incorigibili".

Cum sa ne explicam acest succes al liderilor anti-sistem, populisti? Farage in Marea Britanie, Donald Trump in Statele Unite, acum Italia. Este acesta un semn ca modelul democratic occidental si-a atins limitele?
Ma indoiesc. Nu cred in sfarsitul Istoriei, luptele de idei vor continua in deceniile si veacurile urmatoare, dar umanitatea are un bagaj al amintirii catastrofelor care nu dispare peste noapte. Dar, nu neg, exista o subrezire a ceea ce-as numi vointa de democratie. Erich Fromm a numit acest sindrom "teama de libertate". Pluteste in aer un fel de oboseala, o disperare vaga, pe care populistii au stiut intotdeauna cum sa o exploateze.

Ajungem iarasi la Romania. Anne Applebaum a scris pe Twitter, dupa protestele masive de la Bucuresti, ca Romania a reusit sa evite calea democratiei iliberale. A reusit?

Sunt prieten cu Anne, ii respect analizele. Dar, la acest capitol, as spune ca Romania a experimentat democratia iliberala imediat dupa prabusirea comunismului, intre 1990 si 1996. Ironic, a fost chiar o aventura politica protocronista! Ce era "democratia originala" a lui Iliescu decat una iliberala? Si, totusi, s-a iesit din ceea ce parea a fi o ineluctabila maledictiune.
Daca Polonia si Ungaria pun atatea probleme democratiei europene, cum se face totusi ca tot Romania pare oaia neagra? Ce inteleg occidentalii din ce se petrece in politica de la Bucuresti?

Cred ca inteleg destul de multe lucruri, intre care faptul ca se poarta o batalie intre cei care rezista autoritarismului cleptocratic si cei care il practica si il sustin.

Suntem in fata unui congres al PSD, in care practic miza este pe esantionul doi. Leadership-ul lui Dragnea nu este pus in joc, se aleg vicepresedintii. Va reusi Liviu Dragnea sa isi sporeasca si mai tare autoritatea in partid? Or, din contra, va duce partidul spre o zona de minorat?

Intrebarea este formulata inainte de acel congres. Dar, oricum, as fi raspuns astfel: Dragnea controleaza cadrele unui partid nascut din traditia totalitara bolsevica.
Stalin spunea ca puterea intr-un asemenea partid tine de capacitatea de a controla aparatul, cadrele. Nu este de mirare ca Dragnea a triumfat, intr-un spectacol de un imens penibil, ca a izbutit sa se sustraga oricarei critici si si-a plasat creatiile in pozitii-cheie.

Romania celebreaza, in acest an, un secol de la Marea Unire. Centenarul este folosit in discursul politic. Totusi, ce anume are de sarbatorit Romania la 100 ani si ce sa facem sa nu ratam esentialul in aceasta sarbatoare?

Eu as spune ca, fara Marea Unire, Romania n-ar fi mers pe drumul unui luminat constitutionalism democratic. Ori poate ar fi mers, dar mai incet si mai anevoios. Constitutia din 1923 a fost una a incluziunii, a pluralismului si a tolerantei...
Vladimir Tismaneanu, carte de vizita

Este politolog, profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland, din 1990. A studiat sociologia si si-a sustinut in 1980 doctoratul in filozofie la Universitatea din Bucuresti cu o teza despre teoria critica a Scolii de la Frankfurt. A parasit Romania in septembrie 1981 si a locuit un timp la Paris si la Caracas.

Din septembrie 1982 traieste in Statele Unite. Intre 1982 si 1990 a fost cercetator la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia. In anii 1985-1990 a predat stiinte politice la Universitatea Pennsylvania. In perioada martie-decembrie 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR. In 2007 a primit din partea Universitatii Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociatia Americana de Stiinte Politice i-a acordat certificatul pentru merite exceptionale in predarea stiintelor politice.
A publicat, printre altele: "Reinventarea politicului. Europa Rasariteana de la Stalin la Havel "(Free Press, 1992 si 1993; Polirom, 1997 si 2007); "Fantasmele salvarii. Democratie, nationalism si mit in Europa postcomunista" (Princeton University Press, 1998 si 2009; Polirom, 1999); "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc " (University of California Press, 2003; Polirom, 2005; in 2004, Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, ca lucrare exceptionala in domeniul istoriei Europei de Rasarit si Centrale); "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012).
Facebook ShareTweetGoogle Share
 Marti, 13 Martie 2018, ora 10:14
 Autor:Magda Gradinaru

 Articol citit de 7784 ori

Citeste si: