Parastas in Anul Centenarului: Vestea buna e ca va fi greu sa depasesti in impostura Guvernul Dancila. Cum ar fi insa cu Serban Nicolae premier? Interviu cu Radu Paraschivescu

Marti, 06 Noiembrie 2018, ora 11:35
20391 citiri
Parastas in Anul Centenarului: Vestea buna e ca va fi greu sa depasesti in impostura Guvernul Dancila. Cum ar fi insa cu Serban Nicolae premier? Interviu cu Radu Paraschivescu
Foto: Arhiva Ziare.com

Cu statisticile umpland frigiderele, in vreme ce din Romania oamenii pleaca de-a valma, guvernele Liviu Dragnea au parcurs jumatate de drum. Prilej pentru scriitorul Radu Paraschivescu sa organizeze, literar, un parastas al Romaniei ingenuncheate, dar in care si daca treci strada o faci in numele Anului Centenar, nu pentru a-ti lua o bucata de branza de la piata.

E poate cel mai amar si mai infrant ras al ultimelor trei decenii, pentru ca tara este captiva unor minciuni organizate la nivel inalt si, deocamdata, alternativa nu se vede prea clar.

Am ras cu totii la gafele Vioricai Dancila. Pana ne-am dat seama ca radem de noi, chiar daca tara ni se vinde frumos impachetata in minciuni si gogosi, cu statistici care dau sa cada din frigider, cu salarii care au crescut in jos si mai ales cu Anul Centenarului care sa justifice orice, dar mai ales sa dea amnistie si gratiere tuturor.

"Tuturor" se refera, fireste, la cei care au ajuns la ciolan si acum vor un os si mai mare, stiuta fiind reteta succesului: intri in politica, iei o functie mica, apoi una mai mare si, indata, camara se umple.

Si, totusi, Romania arata chiar mai deprimant de atat, spune Radu Paraschivescu in acest interviu acordat Ziare.com, incat iti vine iarasi sa razi de inadecvarile dintre om si functia lui. Orice om ii este teama, doar. Si poate e bine sa ne fie si noua teama ca, adaptandu-ne raului, ne viciem si noi sau cel putin ne tocim, cum o spune scriitorul, reflexele de constiinta.

Cartea Orice om ii este teama. Un partid, doi ani si trei premieri a aparut la Editura Humanitas, la jumatatea mandatului de putere al lui Liviu Dragnea.

Radu Paraschivescu, Orice om ii este teama. Ramane sa vedem pe parcursul dialogului nostru ce face din unii si din ceilalti teama aceasta care ii apartine Vioricai Dancila, prim-ministru al Romaniei din 29 ianuarie 2018. Sa incepem mai intai de la fond, pana sa ajungem la forma. De ce ii este teama doamnei Dancila?

Completarea este Orice om ii este teama de o plangere penala. Sigur, daca omul respectiv e nevinovat, nu ar trebui sa ii fie teama de plangerea penala, pentru ca in conditiile unei justitii firesti, care nu simte apasarea niciunui joc, problema se rezolva in instanta si omul isi recapata credibilitatea, prestigiul si toate celelalte.

Eu am folosit acest citat din doamna Dancila in titlu si am atras deja mici buclucuri. Bunaoara, rigoristi diversi, mai ales pe retelele de socializare, mi-au reprosat formula asta, aratandu-se contrariati ca un om care face Pastila de limba isi permite asemenea alunecari in spatiul propriei limbi.

Am incercat si au incercat si altii, fara succes, sa demonstram ca este un joc si ca jocurile de genul acesta nu se pun intre ghilimele. Exista situatii cand ghilimelele nu se recomanda. Bunaoara, stim cu totii cartea lui Radu Pavel Gheo, Romanii e destepti, dar nu cred ca Radu Pavel Gheo nu stie acordul. A aparut si am dat exemplu David Sedaris, Eu o sa vorbeste dragut candva. Si exista exemplul celebru al revistei DOR.

Sigur ca e un plan doi complice, spre un public avizat, spre un public irigat de umor, asa cum publicul meu este.

Dincolo de asta, titlul ascunde o masuratoare a distantei dintre promisiunile facute de PSD-ul care a castigat alegerile in decembrie 2016 si felul in care si le-a calcat in picioare. Am facut aceasta carte cam pe la jumatate de mandat, rugandu-ma fierbinte in ultimele zile ca Viorica Dancila sa ramana premier, fiindca altfel e compromis titlul.

Subtitlul cartii este Un partid, doi ani si trei premieri, un partid in doi timpi si trei miscari, cum ar veni. Cartea vorbeste despre mai multe forme de avariere si despre lupta pe care o da acest guvern cu propriul popor, despre manifestarile multiple in care guvernul acesta si oamenii din spatele lui incearca ingenunchierea propriei tari.

Am inceput cu aceasta intrebare, despre frica Vioricai Dancila, pentru ca uneori ai sentimentul ca de data asta a reusit, va duce discursul pana la capat si cumva, pe ultima suta de metri, esueaza si spune cate ceva. Trebuie sa simta multa presiune si frica, alta decat cea de un dosar penal, nu?

Categoric Viorica Dancila este captiva tracului, dar tracul acesta se rezolva fie prin lectii de vorbire in public, fie printr-o prezenta mai apasata la scoala - dar pentru asta e deja tarziu.

Or, felul in care vorbeste Viorica Dancila evoca celebrul banc cu Bula: il intreaba tatal daca e frumos la scoala si el spune "E frumos, dar se pierde cam mult timp intre recreatii". Cam asa e si in cazul Vioricai Dancila. Avem de-a face cu un om nesigur pe el, asta e clar, un om care inspira tot felul de sentimente. Sentimentul predilect, am constatat, este mila: "biata de ea". Eu nu inteleg. Nimeni nu o obliga sa ramana in postura de saltimbanc, in care noi sa tragem cu gloante de cauciuc.

Pe de alta parte, Viorica Dancila este, financiar vorbind, un om pe picioarele lui, un om cu doua mandate de europarlamentar, cu un cont bine garnisit, nimic nu ar obliga-o, nici macar fidelitatea fata de un sef, sa stea si sa incaseze. Din capul locului, varianta milei nu exista pentru mine, mie mi-e mult mai mila de noi.

Pe urma, exista alibiul emotiei, al temperamentului subrezit de tot felul de intamplari si al caracterului domniei sale, docil, pentru ca asa ne-a fost recomandata, ca o persoana docila, neconflictuala, de asta i s-a si spus Viorica Docila.

Ea este neconflictuala in majoritatea situatiilor, cu exceptia celor in care vine in contact cu limba romana. E adevarat - in apararea domniei sale - ca nu am vazut-o niciodata ratoindu-se, nu am vazut-o zborsindu-se, nu am vazut-o punand mana in sold, nu am vazut-o facand ce face Lia Olguta Vasilescu, de exemplu.

Dar povestea asta cu teama Vioricai Dancila de-a iesi in public este o teama nefireasca.

Totusi, in momentul in care asumi postura de premier, e limpede ca vei iesi in public si nu vei iesi doar in fata cumparatoarelor de rosii din Piata Progresul, iesi din tara, te intalnesti cu premieri, cu oameni care conduc structuri europene.

In momentul in care nu ai o comanda a discursului si nu esti perfect stapan pe cunostinte, riscurile sunt enorme si nu te privesc doar pe tine, Viorica Dancila.

Sigur, noi vorbim aici despre prim-ministrul Dancila.

Daca un prim-ministru confunda capitalele intre ele, uita in ce tara se afla, uita pe cine are invitat, il lasa fara sa i se cante imnul si ii spune Papei "Sfintia Voastra", deja te intrebi cum esti tu perceput afara. Oamenii care o vad pe Viorica Dancila ca premier vor spune: "Ea reprezinta crema, ea este proiectia unei forme de elita".

Pai daca Viorica Dancila reprezinta elita, cei de jos cum s-or fi prezentand? Surpriza e ca acestia, o parte dintre ei, se prezinta mult mai bine.

Ma gandesc ca tracul, emotia te fac sa uiti un cuvant, te fac sa nu iti gasesti un cuvant, sa te impotmolesti, sa o comiti gramatical, dar totusi e cale lunga pana la viciile de logica. Or, la Viorica Dancila avem de-a face cu viciul de logica.

De altfel, asta e o teorie veche si o idee la care eu tin: nu poti sa gandesti cristalin si sa te exprimi sleampat si nici invers. Sunt foarte rare cazurile in care exista disjunctia asta enorma intre felul cum gandesti si felul cum vorbesti.

Bine, dar astea-s cazuri neurologice deja.

Or, aici avem de-a face cu om nepregatit. Nu e singurul, ceea ce nu e o scuza, e o agravare. Este un om nepregatit, care conduce un guvern format din oameni nepregatiti. Nu toti, o buna parte dintre ei. Dovada concreta a acestei carente de pregatire o reprezinta felul in care ministrii sunt schimbati de la un minister la altul. Nu poti fi bun si la Cultura, si la Sanatate, si la Aparare, nu ai cum.

Acum, cand vorbim, ministru al Educatiei, sa ne amintim, este Rovana Plumb.

Rovana Plumb mi s-a parut picanta in postura de ministru al Mediului, sa ai ministru al Mediului pe cineva pe care il cheama Plumb e nastrusnic. Un ministru al Mediului care si-a inmatriculat masina in Bulgaria, sa nu uitam. Da, doamna Plumb este acum ministru interimar al Educatiei. A fost si la Fonduri Europene.

Ma gandesc la ce ati spus, ca Rovana Plumb, ca ministru al Mediului, si-a inmatriculat masina in Bulgaria. Aceasta inadecvare, e si o incapacitate de a vedea contradictiile, nu tin tot de carentele astea de cultura, de educatie?

Si de asta si de inca ceva: simtul ridicolului. Oamenii acestia sunt operati de simtul ridicolului, nu il au. Ganditi-va la alti oameni care sunt in PSD si care nu au absolut nicio sfiala sa apara pe scena si sa vorbeasca cu dezacorduri, sa inventeze cuvinte, sa se exprime ca fotbalistii - dar fotbalistii altceva trebuie sa faca, sa dea cu piciorul intr-o minge, pe cand un demnitar are altele de facut.

Daca te uiti totusi la traseul profesional al Vioricai Dancila, el e unul bun - doua mandate de europarlamentar. Ma gandesc ca e ca la copii, exista etape ale dezvoltarii cognitive, ale invatarii, nu poti sa treci brusc la cuvinte complicate: "a absolvi" si "a abroga", cum le-a incurcat ea in cazul declaratiei despre Juncker - a abroga despre o vina. Pare ca a ars niste etape.

Mai mult ca sigur ca asa s-a intamplat. Nu poti sa confunzi axarea cu anexarea. Doamna Dancila si cei ca dumneaei beneficiaza de atentia maxima a presei. Nici Emil Bobu nu era un orator, era un om ingramadit intelectual. Chivu Stoica, un bou! Televiziunea, presa nu erau insa calibrate pe discursul lor public.

Va dau dreptate. Ni se intampla si noua in redactie, cand incepe sedinta de guvern, sa o ascultam atenti pe Viorica Dancila, sa auzim in direct, sa spun asa, gafa. E ridicol ca asta sa fie asteptarea.

Si momentul vine repede. Inainte se pestrecea cam acelasi fenomen, agramatismul nu l-a inventat Viorica Dancila, nici Guvernul Tudose si nici Guvernul Grindeanu. Guvernul Constantin Dascalescu avea o gramada de agramati. Erau oameni care nu aveau notiuni elementare de cultura generala si erau ministi ai Culturii. Sa nu uitam ca Suzana Gadea, in anii '80, l-a chemat pe Mircea Eliade la cabinetul de partid. Habar nu avea ca Mircea Eliade nu mai e de zeci de ani in Romania.

Fenomene de genul acesta, oameni cu putina scoala si cu mult tractor sau cu multa ideologie au existat si pe vremuri. Acum, in momentul in care noi suntem lacomi de ridicolul politicienilor, pentru ca vedem aici si o forma de razbunare, lucrurile s-au schimbat: esti cernut, filat, filtrat, ti se descompune fiecare secventa de exprimare si evident ca la un moment dat clachezi.

Nici noi nu vorbim fara cusur, si in limbajul nostru se strecoara imperfectiuni, dar nu sunt gafe si nu sunt derapaje de domeniul grotescului.

Si ma gandesc ca una e sa gresesti cand vorbesti, in oralitate, si cu totul alta e sa scrii, intr-un comunicat al Guvernului, ca aceia care il critica pe Liviu Dragnea incalca grav Constitutia. Mi-a placut ca ati spus ca acel "grav" e intercalat din motive de forma.

Ascunde o cacofonie. Premierul nu stie ca e voie sa comiti cacofonii. E mult mai grav sa spui "ca si coleg" decat "ca coleg".

Sau ca, daca il critici pe Dragnea, incalci Constitutia.

Lucrurile astea nici Ceausescu nu le-a pus intr-un text scris. Nu exista in Constitutie ceva de genul acesta: critica inseamna incalcarea Constitutiei. Sigur, pe vremea lui Ceausescu, exercitiul critic era straveziu si se facea la colt de strada sau suflat.

Or, aici ai sentimentul unei inadecvari totale care, pe un om atat de biciuit de presa, atat de expus in toate greselile sale, l-ar face sa dea inapoi si sa spuna: "Imi pare rau, eu nu mai pot. Am sot, am copil, am si eu nervii mei, nu mai rezist". Dar nu, premierul sta si incaseaza, pentru ca rostul lui acolo e sa incaseze. El este mascota noastra, maimutica noastra de care noi radem si in felul acesta vedem mai putin din ce se intampla in spate. Sunt niste baieti care isi fac jocurile in continuare, care ne fac agenda si ne-o fac absolut detestabila, care ne disloca incet-incet de pe orbita occidentala si ne dau alt azimut, care e cu totul neplacut.

Cam asta se intampla, iar Viorica Dancila este prilejul nostru de gluma.

Vorbind despre inadecvare - folositi in acest volum exemplul unui deputat, Ciprian Nica, cu stupoarea lui ca vechea colaborare cu Securitatea poate sa aiba de-a face cu calitatea dumnealui de astazi, de deputat.

Intrebarea mea e daca aceasta stupoare este reala sau jucata, dar tind sa cred ca reala. Omul e chiar scandalizat: "Domnule, asta a fost demult, intre timp de ce sa nu pot eu sa fiu deputat?". Pai nu poti, pentru ca ai semnat o declaratie prin care, daca ai colaborat cu fosta Politie Politica, nu ai voie sa fii deputat. Aici intervine un alt lucru, relativizarea totala si bunul plac.

Bunul plac este, de fapt, una dintre cheile de citire a ceea ce se intampla in guvernul acesta si nu numai in guvernul ca atare, ci si in straturile de dedesubt. Bunul plac dicteaza. Nu intamplator unul dintre capitolele cartii mele se cheama "Pentru ca putem". Asta mi se pare sloganul perfect pentru ceea ce se intampla.

Exista o cultura a sfidarii si a abuzului, care este perfect exprimata in aceste trei cuvinte: "Pentru ca putem", cuvinte pe care Codrin Stefanescu le-a spus intr-un interviu live, la Adevarul. Spune chestia asta senin, sta rezemat, nici macar nu se apleaca in fata, spre reporter, ci din pozitia tolanita, spune asta.

Un moment de sinceritate. Victor Ponta a avut un astfel de moment, cand a spus, la fel de dezinvolt, ceva de felul: "Sistemul lor de fraudare a functionat mai bine".

Bine, Ponta are o colectie de astfel de ziceri. Nu uit sa mentionez de fiecare data ca tot de la Victor Ponta ne-a ramas formula: "Asta insa dupa ce vom prelua controlul politic asupra DNA". Afirmatia asta a fost facuta intr-o conferinta de presa, cu microfoane ale posturilor TV. Nu s-a intamplat nimic.

Sa-i fi jucat feste si propriul subconstient?

E posibil si vorbim despre un om cu un echipament intelectual diferit fata de cel al Vioricai Dancila.

Si cu un orgoliu intelectual diferit.

Orgoliu pe care, intr-un fel, si l-a sabotat in momentul in care a luat din cartea cuiva si a spus ca e cartea lui. Asta mi se pare singura forma jalnica de furt, furtul de idei, furtul de minte.

Victor Ponta este un paradox biped, pentru ca el incalca legi, dupa ce a absolvit o facultate care il invata cum sa respecte legea. A si fost sef al Corpului de Control al Guvernului Adrian Nastase. Dupa care a spus, cu ghilimele, "daca se va dovedi ca am plagiat, fireste ca imi voi da demisia", ceea ce nu s-a intamplat.

L-a avut alaturi pe Liviu Pop, care a desfiintat toate comisiile care au constatat plagiatul.

Si de Liviu Pop noi radem astazi, dar uitam ca el a intrat cu bocancii peste acel Consiliu de atestare a titlurilor universitare.

El a dizolvat o comisie care a constatat ca laptele e alb si a tot dizolvat comisii, pana cand a venit o alta comisie si a spus: "Da, laptele este portocaliu cu dungi verzi". Atunci comisia aceea a fost valabila. Asta e Liviu Pop, nu e numai "genunche".

Pornind de la Victor Ponta, care a inlocuit un adevar cu un pseudo-adevar, am ajuns la un guvern care inlocuieste, deturneaza tot limbajul, pe modelul lui Orwell. "Program de guvernare", de pilda.

"Program de guvernare" este una dintre sintagmele favorite ale Vioricai Dancila si langa ea se situeaza "Anul Centenarului". Asta este un alibi pe care l-am auzit formulat si de Liviu Plesoianu acum cateva zile: "Cum sa nu dam gratiere in Anul Centenarului? Sau amnistie? Doar e Anul Centenarului". E Anul Centenarului, poalele-n cap: Furati, baieti, bagati cutitul in oameni, devalizati. E Anul Centenarului si totul se iarta. A, dupa ce trece Centenarul, e altceva, vor fi atunci 101 ani de la Romania Mare, nu e simetric?

Revin la Victor Ponta. El mai are o forma de fuga de realitate, eu asa ii spun. In momentul in care i se reproseaza nefolosirea ghilimelelor, ne spune: "Pe vremea mea, nu se foloseau ghilimelele". De ce sa spui asa ceva? In anii '90 nu existau ghilimele? Dar cum se face ca ghilimelele existau pe vremea mea, eu fiind mai mare decat Victor Ponta? Existau si pe vremea lui Andrei Plesu.

Noi suntem pusi sa functionam in mecanismele astea ale minciunii si mecanismele astea, la un moment dat, ne vor afecta. Exista o doza de risc al contaminarii. Avem atatea gogosi care ni se servesc, auzim atatea minciuni, suntem pacaliti, dusi dupa dribbling in atatea feluri, incat la un moment dat mi-e sa nu incepem si noi sa ne purtam in orizontul acelorasi proiectii.

Repetata de atatea ori sintagma asta "stat paralel", ea intra in limbajul colectiv. Circula.

Oamenii care folosesc sintagma "statul paralel" nu ni se adreseaza noua, e clar. Nu vorbesc pentru Magda Gradinaru si Radu Paraschivescu. Nu vorbesc pentru Mircea Cartarescu. Ei vorbesc pentru o populatie dispusa sa creada orice.

Exista anumite niveluri de naivitate. Desi exista retele de socializare, desi exista zeci de posturi TV si de radio, desi exista agenti de veghe civica foarte buni, de tipul Va vedem din Sibiu!, Newsweek, Rezist - exista un potential de candoare, pe care Puterea il fructifica.

Sa nu uitam ca suntem tara in care s-au hranit jocuri piramidale unul dupa altul si in care lumea a crezut ca, daca ii dai unui personaj pe care nu il cunosti 8 lei, el iti va da 64 de lei inapoi.

Spuneam ca omul e dispus ca creada o anumita poveste, care ii da si lui un rol. Vorbeam recent cu un scriitor columbian si el spunea ca intre o minciuna si nicio poveste, omul va alege minciuna. Ma intreb daca exista poveste alternativa la asta pe care PSD o spune zilnic, si prin televiziunile de cazarma.

Sa fie Juan Gabriel Vasquez? Nu, exista doar contestarea ideii de stat paralel, care insa nu foloseste, e mult mai slaba, are un efect mult mai nevolnic, prin comparatie cu afirmatia despre statul paralel. Sigur ca este o enormitate, dar oamenii astia care colporteaza neadevaruri au invatat un lucru elementar: daca vrei ca minciuna sa fie inghitita, trebuie sa fie gogonata. Nu trebuie sa fie o minciunica. Omului daca ii spui o stufosenie de-aia baroca, cu tot felul de conspirationisme, de fabule-n fabula, pe asta o va crede. Daca tu spui ca protestatarii - nu protestantii - se antreneaza in tabere, la munte, oamenii vor crede. Vor vedea filmul, imediat.

Si cum contracarezi asa ceva?

Prin logica. Bine, in primul rand, trebuie sa ai unde sa o faci, sa gasesti niste oameni disponibili sa te asculte, carora sa le explici: Oameni buni, cum sa se antreneze oamenii aceia la munte, sa faca ce? Oamenii aceia vin in piata si striga "Jos Guvernul!". Pentru asa ceva au nevoie de cantonamente montane? Nu prea e logic.

Eu cred in continuare in puterea logicii.

Puterea se pricepe foarte bine sa fructifice candoarea cuplata la saracie si la boala, eventual. Uitati-va la toti monstrii care vand sticlute cu apa colorata, ei fructifica niste frici ale unui om bolnav.

Uitati-va la jocurile piramidale: ele nu ar putea sa apara in Olanda sau in Danemarca, apar in zone sarace. Au aparut in Occident imediat dupa razboi, cand lumea era disperata, dar in anii '90 nu puteau sa apara decat intr-o tara de oameni prostiti zeci de ani si in care saracia si naivitatea si-au dat mana.

De altfel, si amintiti ca gafe se intampla la case mai mari, dar nu apar asa consecinte. E exemplul lui George Bush Jr.

Pentru ca regimul Bush nu a trebuit sa se lupte cu niste maladii de sistem. Au fost acolo lupte doctrinare, intre republicani si democrati, dar nu e nevoie de reforma unui sistem, nu e nevoie de recapatarea unor drepturi fundamentale, nu se pune problema unei mintiri flagrante si a unor escrocari flagrante.

In America e traditie ca politicienii, aspirantii la functii publice sa fie oameni instariti, tocmai ca sa nu fie coruptibili.

La noi, asta e scurtatura spre furt: sa ne inscriem undeva, intr-o miscare de tineret de partid puternic, sa ajungem intr-o pozitie de relativa putere si acolo sa incepem sa ne umplem camara.

Am vazut lucrul asta, cu tristete, intr-un reportaj la un congres a tineretului liberal, nu pesedist. Niste imagini jalnice, cu fete si baieti de 19 - 20 ani, impinsi acolo de cineva care probabil le-a spus: "Nu cu scoala se rezolva, se rezolva cu scurtaturi si prin laturisuri. Bagati-va acolo si la un moment dat veti primi o functioara si, cand veti transforma functioara aceea in functie, ei atunci veti fi niste boieri!"

Oamenii aceia erau incapabili sa raspunda unui test elementar, erau convinsi ca PNL e un partid de stanga - bine, unii chiar pot fi de stanga -, ca PSD e un partid de dreapta.

Amintindu-ne ca PSD a sustinut o definitie conservatoare a familiei...

Un personaj ca George W. Bush e protejat de decorul in care functioneaza si de faptul ca America, cu toate hibele ei, e o democratie stabila, in care ciocnirile sunt doctrinare. Exista si acolo pungasi, exista si acolo virusul corectitudinii politice, de pilda, dar e altceva.

Pe cand aici e vorba de o hotie de nivel epidermic, de prim nivel. Doctrinele au devenit o frivolitate, incurajat faptul asta si de turismul politic. Iarasi, nu e un lucru nou, inca de acum 20 de ani existau oameni care au trecut prin PSD, PNL, PRM. Nu au mai trecut si prin UDMR.

Nu poti sa treci dintr-un partid in opusul lui si sa ramai acelasi. Sunt, au fost si oameni luminati printre ei. De la un George Pruteanu nu te asteptai, desi stiu ca a avut alunecari, era un om foarte citit. Si-a schimbat partidele ca pe camasi, fara niciun fel de explicatie si fara niciun fel de crampa.

In aceste conditii, cine sa se mai gandeasca la doctrina? Sa ne inscriem si sa prindem un ciolonas si sa asteptam sa devina un os mare.

Am vorbit de Victor Ponta, in mandatul caruia a inceput asa, o miscare de dispretuire a intelectualilor. Avem insa in Guvern si ministri care isi doresc foarte tare un profil intelectual. Tudorel Toader, de pilda, pana si pe acreditarile jurnalistilor are trecut tot titlul "Prof. Univ. Dr.".

In momentul in care acoladele iti depasesc numele, e periculos. Sigur, daca te cheama Dan Pop, numele e foarte scurt, nu ai incotro, dar daca te cheama Tudorel Toader, ai destule silabe si vrei sa iti pui o prefata inainte, esti in registrul ridicolului.

Nici macar dorinta unuia ca Tudorel Toader de a fi perceput ca intelectual autentic nu e scandaloasa. Scandalos e ce face ca ministru al Justitiei. Scandalos e ce se intampla cu Justitia in general. In momentul in care ea devine un fel de alibi, un fel de pavaza pentru hotii care trebuie protejati, nu e Justitie.

Si revin: cand vom prelua controlul politic asupra DNA - iata testamentul lui Victor Ponta.

Functionam in logica limbajului rasturnat. Ati amintit de rezistenta din muntii. Liviu Dragnea si ai lui au preluat expresia, i-au deturnat sensul si acum o arunca pe piata cu acest sens nou, deturnat. Centenarul a avut aceeasi soarta.

Centenarul care incepe sa iti devina nu antipatic, dar incepe sa se demonetizeze tocmai prin felul in care este pervertit si traficat, asta e cuvantul. El devine un alibi, devine prilej de ocultare si, daca nu devine unul dintre aceste lucruri, cade in plasa cealalta, in plasa festivismului. Acum nu mai poti sa faci nimic daca nu e in Anul Centenarului. Daca cineva trece strada, nu trece strada pentru ca vrea sa isi ia o bucata de branza din piata, ci trece strada in Anul Centenarului.

Consecinta e ca am ajuns noi, ceilalti, sa dispretuim acest cuvant si sa nu il mai folosim. Sa ne rusinam.

Exista si sondaje: "Cum veti onora Centenarul?". Si raspunsul este: Prin indiferenta totala. Este ricoseul, previzibil cumva, al formei de desconsiderare a Centenarului, prin zgomotul din jurul lui, prin bruiajul acesta in primul rand al politicienilor.

Ca la referendum, pentru ca sa fim seriosi, nu a fost despre o tema anume, tocmai tema a fost prin excelenta ratata.

Si banuiala mea a fost ca acest referendum a fost si un fel de repetitie generala pentru alegerile de la anul, sa vedem cum se poate imbunatati activitatea propagandistica din teritoriu, cu primarul si preotul, si sa vedem cum putem fura, pentru ca numaratoarea electronica a voturilor a disparut.

Aveti un anume pesimism in cartea asta, pe care o citim indeobste razand. Vorbiti despre adaptabilitate, despre banalizarea raului. Spuneti ca si cu Dragnea etern la guvernare, sigur, unii dintre noi vom merge in vacante in Grecia - daca ne permitem -, vom avea Centrul Vechi, Untold si concerte in continuare, dar ni se vor fi uzat reflexele de constiinta.

Este pesimismul unuia care a vazut un model asemanator regimului Dragnea in fosta Iugoslavie. Acolo exista o permisivitate deplina, in Iugoslavia anilor '80, a lui Tito si dupa Tito. Totul era sa nu iti pui probleme de pluripartidism sau de natura ideologica in general. In rest, mamiferul - are Catalin Tenita o fraza - o ducea minunat.

Noi toti invidiam Iugoslavia, toti romanii care aveau deschidere, care stateau in Banat, erau halucinati de ce intampla acolo: erau blugi, concerte, discuri cu Pink Floyd. Se duceau si munceau in strainatate - sigur, plateau o cotizatie in tara - aveau frigiderul plin, cum zice Adrian Minune, asta e definitia smecheriei: smecherie inseamna sa ai la cine sa te intorci acasa si, cand deschide copilul tau frigiderul, sa cada puii peste el. Asta e citatul, abisal.

Or, asta era o dictatura camuflata. Noi facem un pas spre binele natiei, noi facem democratura: avem aparentele unor reglaje democratice, avem niste drepturi pe care nimeni nu e idiot sa le incalce.

Asta e parca si mai deprimant: avem si noi un fel de dictatura, dar e de mana a patra. Si vulcanii sunt noroiosi.

E ca in gluma cu avionul care se prabuseste pentru un hangar. Si omul sta pe balcon cu tigara si zice: Ei, na, tara de doi lei, atentat de doi lei. Cam asa suntem si noi. Acum, Liviu Dragnea nu are vreo anvergura malefica, e un tip care a pus mana pe putere, dar care nu are articulatiile unui mare dictator sau ale unui satrap. De Liviu Dragnea poti rade. De un dictator adevarat nu prea razi.

Aici mai e o problema, noi am si pierdut proprietatea termenilor. Tin minte de cate ori a fost facut Basescu dictator, pe anumite posturi, stim care sunt. Situatia era absurda: daca omul acela era intr-adevar dictator, erai la puscarie, nu il mai faceai dictator in public, ani de zile. Ne plac si exagerarile astea si ne plac si patetismul, victimizarea, sa ne credem in ghearele unui capcaun, care daca nu e balaur e mosntru sau macar dihanie.

Dragnea este un bandit care vrea sa fuga de justitie, sa scape nepedepsit, asta e toata povestea.

Chiar daca foloseste via Erdogan "statul paralel", sintagma luata din contextul puciului esuat de la Ankara, Dragnea nu poate fi Erdogan.

In momentul in care esti in fata lui Erdogan, trece un curent prin tine, care ar putea fi chiar electric la un moment dat, pe cand daca esti prezentat in fata lui Liviu Dragnea, iti tii rasul, daca poti. Liviu Dragnea e jalnic.

Mie mi-a placut ca omul s-a enervat, a inceput sa dracuie. E un semn bun, daca pornesc sigurantele, te poti astepta la ceva, iar pe de alta parte inseamna ca nu e mecanizat intru totul. Mie mi-a facut multa vreme impresia ca nu mai are toate reflexele, ca e devitalizat, e tinut pe pastille cumva. Un om bombardat de presa cu atatea intrebari, m-as fi asteptat sa pocneasca mai repede. M-am gandit ca omul asta are calitati, controlul asta de sine e o calitate si e scandalos sa aiba asemenea calitati.

Doamna Dancila inca se tine bine.

Se tine bine, dar nici nu are palmaresul infractional al lui Liviu Dragnea. Doamna Dancila vine de la Parlamentul European, unde colegii spun ca nu au auzit-o niciodata vorbind, si este in postura unui om care se face de ras in fiecare zi.

Sa ne imaginam ca Viorica Dancila are maine libertatea de a conduce dupa bunul plac. Ca nu mai are sfori. Ce s-ar intampla?

Ar pleca, pur si simplu. Daca i s-ar spune: "Draga doamna, nu mai e niciun papusar in spatele tau, esti pe cont propriu". Atunci eu cred ca ar tunde-o, ar pleca acasa, la familie, si ar zice: "Hai, draga, sa mergem pe Valea Prahovei, sa facem un gratar, o sarmaluta, o mamaliga". Nu o vad functionand pe cont propriu, ei trebuie sa ii scrii la propriu ce trebuie sa spuna. In mod normal, un om care este intrebat despre Colectiv, raspunde.

Ce a fost acolo? E o incapacitate similara sociopatiei, sa nu poti da dovada de o minima empatie, macar declarativ.

Eu cred ca pur si simplu s-a lasat atat de mult in seama consilierilor si a fost instruita atat de des, incat acum, fara partitura, nu functioneaza. Daca nu a avut o hartie, o fituica pe care sa scrie: Colectiv, regret, atunci nu a putut. Nu i-a scris nimeni pe hartie.

A vorbit Liviu Dragnea.

A insinuat ceva necurat, o conspiratie, poate cei patru care au stat la Hilton.

Bun, si taranii din Teleorman or fi fost patru.

Era un serial, cand eram eu mic, Omul cu valiza. E exact ce spuneti: intoarcerea discursului, rasucirea lui: ceva i-a ucis. Or, veti rade, dar povestea asta prinde la nivelul acela al oamenilor candizi, dupa cum prinde la fel de bine un punct de vedere ca al Ieromonahului Ioanichie Voicu, de la manastirea Recea, care a spus atunci, acum trei ani: Tinerii aceia au murit, pentru ca l-au slujit pe Satana. Sa spui asa ceva tradeaza o carcasa din care sufletul s-a pravalit demult.

Sunt si personaje mai simpatice in Guvern, sa nu lasam impresia ca nu. De pilda, ce sa spui despre Petre Daea?

Domnul Daea ar fi fost un bunic simpatic, daca nu ar fi intervenit episodul cu Auschwitz-ul, acela a curentat multa lume. I-am inchinat un capitol, Daea Carnavalului, pentru ca e un personaj carnavelesc si pe care nu te poti supara.

Un om despre care banuiesc ca are competente agricole mai mari decat are Viorica Dancila prim-ministeriale, care e amuzant, e genul neprotocolar, se bate pe burta cu oricine, intra in casa omului, bea o tuica. E genul de "Nea", "Nea Petrica". Nu are morga ministeriala, nu are reflexe de cavaler, de inalt demnitar. E un om de santier, un om de camp, de tarla.

Si care poate crede ceea ce spune. Ma intreb daca nu e mai grav, sa creada ca nu avem cine stie ce problema cu pesta porcina, de pilda.

Aici e grav. Si daca minte, e si mai grav. Ne intoarcem la minciuna ca strategie, ca modus operandi, ca sa-i fac pe plac doamnei Carmen Dan, care se intreba cine e acesta. Carmen Dan este iarasi un exemplu de om care topeste ierarhiile si care ajunge intr-o functie importanta, desi nu ar fi trebuit sa ajunga acolo.

Vestea buna e ca va fi greu sa depasesti in impostura Guvernul Dancila. Va fi greu sa gasesti un ministru de Interne mai inadecvat si mai ticalos decat Carmen Dan. Carmen Dan a facut si ticalosii, mai ales in 10 august. E greu sa gasesti un prim-minsitru care sa o depaseasca in ridicol pe Viorica Dancila. E greu sa gasesti oameni care sa poata practica un viol asupra Justitiei.

Vi-l imaginati pe Liviu Plesoianu prim-ministru?

Cu domnul Plesoianu ar incepe sa mi se faca frica, pentru ca el are si un fel de exaltare misticoido-legionaroida. E si tanar, din pacate, nu e prost si nu stiu care e pozitia lui in partid. Eu mi-am pus problema asta cu privire la altcineva, la Serban Nicolae, care este alta toxina, dupa parerea mea, un om cu un apetit pentru rau, dar pentru raul articulat si camuflat sub pavaza legii.

Este un om care stie sa vorbeasca, a citit la viata lui si asta il face cu atat mai vinovat. La Serban Nicolae lucrurile se intampla.

Ma intreb daca acest esantion doi - vom vedea daca rezista valiza lui Dragnea acestui CEx - nu e cumva mai periculos. Daca ne uitam pe profilul acestora.

Da, gasim multi amatori de clisee istorice si politice: vinovatul e intotdeauna strain. Si Klaus Iohannis e perceput ca neamt sau ca nemtalau, daca e sa o citam pe Lia Olguta Vasilescu. Daca nu e nemtalau, e Soros, daca nu e Soros, e grupul Bildenberg. Apetitul acesta pentru teorii conspirationiste e bine hranit in Romania, sunt o gramada de site-uri care asta fac.

Revin la intrebarea mea. De unde trebuie sa vina alternativa? Exista un limbaj politic alternativ, la Opozitie? La Klaus Iohannis? Si el pacatuieste printr-un limbaj de lemn.

Atunci cand il foloseste. S-a spus ca a castigat Premiul Nobel pentru tace. El a castigat alegerile tacand.

Mai merge strategia asta a tacerii?

Astazi nu prea mai functioneaza si astazi astepti intr-adevar un limbaj de calitate si o opozitie reala. Din partea cui? A PNL-ului care este virusat si care are acolo, in conducere, personaje discutabile? Astepti din partea celorlalte miscari: Romania Impreuna, USR. Si daca va veni o figura providentiala.. Nu exista acest limbaj, pentru ca nu cred ca exista o cultura politica de natura sa il foloseasca.

Atunci nu ai nici societatea care sa voteze rational.

Si atunci cum sa nu fiu eu pesimist? Mai rad, mai fac si lumea sa rada, dar e un ras foarte amar. E o carte la care in mod normal razi, dar iti dai seama ca nu e un ras normal.

E un ras solitar. Razi pe balconul tau si nu prea iti vine sa mai razi pe strada.

Si razi infrant, nu razi victorios.

De ce ati simtit acum nevoia unei carti unde sa faceti si interpretare? E un volum inchegat, trebuie sa spun, nu sunt texte disparate.

Da, e o carte pe care am scris-o acum, pentru ca e parastasul de doi ani. Am avut ocazia sa fac parastase dupa mama, dupa tata si am spus sa facem si un parastas al Romaniei, pentru ca ea, saraca, e cu mainile pe piept. I se va mai canta imnul.

Doar e Anul Centenarului.

Jumatatea mandatului e echivalenta pentru mine cu un parastas. Metaforic, fireste, pentru ca Romania, in mod miraculos, si-a pastrat semnele vitale si exista domenii care functioneaza si care, vorba lui Plesu, confirma existenta lui Dumnezeu. O tara care e gospodarita asa, in mod normal, se duce, se prabuseste.

Am zis sa vad cum arata tara asta la jumatatea de mandat, pentru ca ni s-a spus ca o vom duce cumplit de bine, pentru ca ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale a spus ca salariile au fost corectate in jos.

Cad statisticile din frigidere.

Da, proaspete. Asta cu salariile corectate in jos iti arata si doza de cinism a cuiva care este dispus sa te minta in continuare.

Bun, vor trece si ceilalti doi ani. La capatul lor vom putea reface niste institutii? CNA, ICR, iata DNA.

Depinde de niste aparitii si de niste pastrari in functii. Depinde cine va veni in locul lui Hans Klemm, pentru ca el a fost unul dintre oamenii care au ajutat tara asta sa-si pastreze cat de cat logica politica. Depinde daca Opozitia va reusi sa produca un personaj care sa faca masa critica.

Nu-l vedeti inca.

Eu nu-l vad. S-ar putea sa fie Dacian Ciolos, care la un moment dat nu va mai fi fiul lui Soros si fratele vitreg al Laurei Kovesi. Cineva de calibrul lui Ciolos si care sa fie impins in fata, nu sa iasa din cand in cand din acvariu si sa faca reverente. Nu e suficient. Trebuie sa fie un om care vorbeste mai multe limbi romane, si romana de piata, siromana corporatista. Trebuie sa fie un tip caruia sa nu ii poti imputa nimic, un tip lacrima.

S-ar putea sa fie Dacian Ciolos, dar mie mi-e foarte greu sa mai jur pe cineva. Va trebui sa fie un om care sa adune ceva din Marius Manole, din Edmund Niculusca, de la ARCEN, din Magda Gradinaru.

Poate solutia e sa nu mai cautam insul providential, ci un personaj, un animal iata, colectiv.

Sigur, dar sa aiba un cap bine conturat si care sa aiba ceva ce lipseste si nu mai e pe piata in ultima vreme: charisma. Nu mai sunt oameni cu charisma. Ne trebuie un om care sa convinga, un om cu forta de seductie.

Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
Ciolacu susține că ”are un plan” ca România să intre în Schengen și terestru: ”Trebuie însă ca interesul naţional să primeze în faţa orgoliilor politice”
Ciolacu susține că ”are un plan” ca România să intre în Schengen și terestru: ”Trebuie însă ca interesul naţional să primeze în faţa orgoliilor politice”
Premierul Marcel Ciolacu a declarat, vineri, la inaugurarea noului terminal al Aeroportului Timişoara, că dă asigurări că că avem un plan pentru ca, până la sfârşitul anului, să avem o...
#Dancila Dragnea PSD guvernare Iohannis , #Viorica Dancila