Liviu Dragnea are nevoie de popor si il promite pe Dumnezeu. Cine il ajuta?

Marti, 18 Septembrie 2018, ora 08:29
21721 citiri
Liviu Dragnea are nevoie de popor si il promite pe Dumnezeu. Cine il ajuta?
Foto: Arhiva Hepta.ro

O dezbatere serioasa despre cum arata familia in Romania, despre capcanele si paradoxurile Constitutiei, o cercetare ampla despre cum stam ca societate la trei decenii de la iesirea din totalitarism sunt toate teme cat se poate de legitime. Niciuna dintre acestea, insa, nu se va regasi pe buletinul de vot din 7 octombrie, cand se realege Liviu Dragnea.

O tehnica folosita de regimurile dictatoriale, cele a caror supravietuire depinde de confiscarea cat se poate de exhaustiva a spatiului si timpului personal al fiecarui individ in parte, este tocmai aceasta: uzurparea temelor din cotidian, inhatarea preocuparilor si grijilor oamenilor, deturnarea intrebarilor, scopul fiind acela de a-i mentine pe toti in spatiul de interval al fricilor.

Exista o imagine bruta, trupeasca aproape a dictaturii, descrisa de scriitoarea rusa Ludmila Ulitkaia, intr-un volum de eseuri si interviuri care, din pacate, nu e tradus in limba romana.

Dictatura, spune acolo Ulitkaia, e acolo unde unii stau in lagar, iar altii ii pazesc, in vreme ce toti ceilalti se afla in spatiul de interval, tremurand la auzul soneriei, fiindu-le frica de orice zgomot venind dinspre lift.

Sigur ca regimul Liviu Dragnea nu a ajuns acolo, dar asa cum despre democratie admitem ca si-a modificat paradgima - istoricul bulgar Ivan Krastev spune ca democratia nu mai inseamna, atat de simplu, protejarea drepturilor minoritatilor, de pilda -, trebuie sa deschidem larg ochii si la noile forme pe care le iau, in zilele noastre, dictaturile.

Acolo unde regimul politic functioneaza prin specularea fricilor si hranirea polarizarilor dintre oameni se gasesc semnele unei dictaturi si nimeni nu opreste o dictatura sa fie una mediocra.

Cu atat mai parsiva, as spune, pentru ca tentati fiind sa radem de Viorica Dancila si ale ei inocente intelectuale sau de ridicolul unui partid ridicat pe scheletul infioratorului PCR, pierdem din privire monstruozitatea pe care Liviu Dragnea o transfera asupra societatii romanesti.

Niciun moment nu a fost vorba, in plebiscitul din 7 octombrie, despre redefinirea casatoriei ori a familiei. Nicio clipa nu a fost vorba, in acest plebiscit pus in slujba lui Liviu Dragnea, despre valorile crestine si rostul lor in societatea de astazi. Astfel de teme ar fi legitime pe agenda sociala, chiar daca nu prioritare, pentru ca Romania e totusi tara in care familiile sunt decimate de saracie, iar o treime dintre parinti isi cresc copiii cu traditionala "doua la fund", in vreme ce alti copii, si nu putini, ci vreo 50%, traiesc la limita subzistentei.

Tot Romania e tara in care liceele de elita afiseaza medii exceptionale la admitere (rezultatele testelor nationale), in vreme ce sunt scoli in rural si in urbanul mic care nu reusesc sa ii predea elevului matematica de media 5.

E inuman, intr-un astfel de context, sa ii ceri omului rezolvarea atat de misterioasei (si temutei) relatii dintre sacru si lume, potrivit teoriei gelasiene a celor doua imparatii si a jurisdictiei pe care una o are asupra celeilalte. Falsul crestinism e de gasit taman acolo unde individului, nefericit in viata cetatii si incapabil sa vada binele general, i se pune pe tava "Dumnezeu", promitandu-i-se astfel nu puterea de a-si gasi calea cea buna, nu intelegerea, ci mantuirea facila, contra unui vot.

Nu cunoasterea asadar, ci proba unei ascultari. Ca si cum a-l asculta pe Liviu Dragnea inseamna a-l fi ascultat pe Dumnezeu.

Asta legitimeaza Biserica Ortodoxa Romana?

Nu mi-i pot imagina pe Dumitru Staniloae si Andrei Scrima, doi teologi extraordinari, umanisti prin excelenta, tranzactionand in felul aceasta sacrul. Mi-i pot imagina insa asezandu-se cu fiecare la masa si invatandu-l pe fiecare mai intai sa citeasca, sa inteleaga rosturile lumii, inainte de a-i cere adeziunea.

Exista un text publicat in Die Zeit si semnat de un tanar scriitor polono-german, Matthias Nawrat, intitulat "La ce viseaza oamenii din Siberia?", in care autorul vorbeste despre noii Mari Inchizitori de astazi, exemplul fiind Vladimir Putin, de ziua caruia, de altfel, va avea loc si referendumul Dragnea.

"Ce vreau sa spun e ca libertatea e un lucru greu, adevarata libertate implica sa accepti ca nu exista raspunsuri usoare, ca nu exista nimeni care te poate salva cu adevarat, in sens metafizic, sa te salveze de la a muri. Sunt mai multe straturi aici. Oamenii astazi se gandesc in mod normal la economie, la cum arata viata lor, daca sunt sau nu fericiti.

Dar intr-o zi se trezesc dandu-si seama ca securitatea in care traiesc nu e ceva ce dureaza la infinit, vad ca sunt razboaie in lume, se gandesc: poate vom avea un razboi chiar aici, la noi. Intr-un astfel de context apare unul ca Putin, care exploateaza aceste temeri si spune: eu sunt singurul ce va poate salva de la o moarte altfel inevitabila.

Asta e esenta populismului lui Putin, care se conecteaza foarte puternic si la mesajul Bisericii Ortodoxe. Putin se prezinta ca un fel de Mesia, nu exceleaza deloc pe partea economica, tehnica sau sociala, dar vine si spune simplu: modelul meu de societate este singurul care va poate apara, care poate apara valorile traditionale crestine de amenintarea Islamului. In Polonia avem ceva similar: Kachinsky, prin felul in care vorbeste, prin argumente si prin retorica, vrea sa fie si el un mic Mesia: 'construim singurul model de societate care poate apara Europa de acesti imigranti barbari care ucid si violeaza'.

(...)

Oamenii simpli au aceasta nevoie de securitate, nu elita politica, iar Putin stie sa le dea raspunsurile asteptate. Multi oameni din Rusia realizeaza ca se intampla tot felul de lucruri ciudate, cum ar fi reaparitia cenzurii. Dar continua sa aleaga aceasta situatie, spunandu-si: macar asa avem stabilitate, iata acum ne putem cumpara automobile, stim ce se intampla maine. In felul acesta puterea lui Putin nu se bazeaza pe elitele politice, ci pe oameni, pe masele care sunt multumite de el.".

Am lasat integral acest fragment, desprins dintr-un interviu pe care M. Nawratt mi l-a acordat, pentru ca aici se vede limpede mecanismul pe care il foloseste Liviu Dragnea, micul Mare Inchizitor din Carpati: inconjurat de contestatari si tradatori in partid, luat peste picior de Victor Ponta, pe care a crezut ca il trimite intr-o nota de subsol a politicii, Liviu Dragnea are nevoie de popor.

Si atunci il promite pe Dumnezeu, intr-un mod mult mai ieftin intelectual decat cel in care Viktor Orban al Ungariei promite poporului lui apararea crestinismului.

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Dragea referendum plebiscit Putin , #presedinte PSD