Alta intrebare? Obligatia la vot fara capitulare

Dezbaterile paralele de marti au fost analizate mai mult in cheia formei, a simbolisticii, a organizarii, adica a mesajelor implicite transmise, si mai putin in aceea a fondului comunicarii, extrem de important pentru ca in acest tur al doilea discutam efectiv despre alegerea presedintelui Romaniei.

Si premisa de la care cred ca trebuie sa plece aceasta analiza este ca ea nu echivaleaza cu un indemn la vot. Din acest punct de vedere, cred ca lucrurile sunt clare.

A demonstra de ce candidatul PSD - as zice chiar indiferent de numele lui, dar in mod special dna Dancila - nu trebuie sa ajunga presedinte al Romaniei mi se pare la fel de necesar si dificil, precum demonstratia ca Pamantul nu e plat sau ca dupa noapte vine zi.

Dar una este optiunea de vot, clara cat timp raul cel mare nu are cum sa nu fie PSD, si cu totul altceva este abolirea spiritului critic, a asteptarilor si automistificarea.

Dupa votul de duminica, pe 22 decembrie, vor incepe cinci ani in care calitatea vietii noastre va depinde in mod fundamental de spiritul nostru critic si de exigenta de care dam dovada. Ceea ce bagam acum sub pres, ne facem ca nu vedem sau chiar pretindem sa fie eludat se va razbuna inevitabil mai tarziu, pentru ca nimic nu poate impiedica repetarea a ceea ce a fost validat prin tacere infricosata sau pasiva.

Despre fondul discursului Vioricai Dancila nu e mare lucru de comentat, pentru ca a fost o colectie de ineptii, minciuni, manipulari grosiere, umor involuntar, agramatisme, victimizare si enorm tupeu.

Dna Dancila este o impostoare din secunda in care a depasit nivelul organizatiei locale Videle, o creatie caricaturala a "dragnismului" tarziu. De altfel, cei decisi sa o voteze nu cred ca sunt permeabili la argumente.

Mi se pare incomparabil mai important de discutat despre fondul afirmatiilor lui Klaus Iohannis, cat timp optiunea de vot pentru domnia sa este cumva obligatorie, deci cu atat mai mult ea nu trebuie sa para neaparat o capitulare, dar si cat timp probabilitatea ca dl Iohannis sa castige si cel de-al doilea mandat cred ca este foarte aproape de 100%, procentele de incertitudine fiind nu numai extrem de putine, ci si absolut teoretice.

Pe zona de politica externa, presedintele a dovedit o lejeritate evidenta si chiar pozitii apasate, clare, de substanta. Au fost si alte raspunsuri consistente intre care as da exemplu raspunsul dat excelentei intrebari a Ramonei Avramescu privind numirea noilor procurori-sefi, dar si cel care poate echivala cu o excludere a dlui Bogdan Licu dintre optiunile viabile pentru pozitia de procuror general, asta daca presedintele nu isi va inghiti declaratiile privind conditia sine qua non a integritatii.

La fel, mi s-a parut solid raspunsul referitor la necesitatea si justificarea disparitiei Sectiei Speciale pentru magistrati.

Nu acelasi lucru l-as putea spune despre alte doua raspunsuri date de presedinte. Domnia sa pretinde ca nu stia nimic despre "centrele de reflectie" unde, potrivit lui Tudorel Toader, au fost concepute antireformele din Justitie: "Nu am auzit de astfel de centre, nu stiu despre ce a vorbit fostul ministru, cum in multe randuri nu am inteles exact despre ce a vorbit fostul ministru. Partea presedintelui e de a verifica legea cand ajunge la promulgare".

Presedintele pretinde si ca nu a avut niciun semnal despre represiunea pregatita pentru 10 august: "N-am avut informatii inainte. S-au pregatit in mare secret pentru aceasta interventie in forta. Acea interventie impotriva demonstrantilor a fost cea mai grava interventie a statului impotriva cetatenilor din Romania de la Mineriada incoace. Doar cu mineriadele se mai poate face o comparatie si cu Piata Universitatii".

In plus, la conferinta de presa de saptamana trecuta, presedintele spunea ca nu si-a dat seama de adevaratul profil al dnei Dancila cand a desemnat-o premier.

Presedintele Romaniei este seful CSAT, este principalul beneficiar legal al informatiilor colectate de SRI, dar are si un aparat de lucru, un fel de guvern de la Cotroceni, care trebuie sa fie apt sa-i faca evaluarea corecta a oricarei situatii sau a oricarui personaj.

Faptul ca domnia sa nu ar fi stiut lucruri esentiale pe care presa, cu parghii cu mult mai modeste, le vehicula, mi se pare extrem de grav si cred ca pot exista doar 2 explicatii posibile:

- fie SRI a ratat sa-l informeze/aparatul de lucru i-a furnizat evaluari eronate, o lacuna in care eu nu cred, dar care daca s-a intamplat ar fi trebuit sa fie imediat urmata de rapide demiteri.

- fie presedintele a primit informatii si evaluari, dar ori nu i-a pasat ori nu a inteles gravitatea lor si le-a subestimat, adica nu a avut discernamantul politic necesar functiei.

Deci presedintele a lasat impresia ca fie nu stie sa foloseasca parghiile, nu multe, dar foarte importante ale functiei prezidentiale, fie nu-l intereseaza sa le foloseasca. Fie e nepriceput total, fie minte. Ambele mi se par grave.

In chestiunea Exxon, presedintele spunea "posibil ca Exxon sa nu se retraga, pentru ca aceste companii spun ce cred ele ca e bine sa spuna si eu cred ca lucrurile sunt inca in desfasurare. E posibil sa se schimbe discutia la Exxon". A doua zi aparea scrisoarea prin care ExxonMobil certifica tocmai intentia de vanzare. Alt deficit de informare?

Presedintele a justificat promulgarea legii recursului compensatoriu prin faptul ca CCR l-ar fi impiedicat sa o restituie Parlamentului pentru modificari. "Legea a ajuns la CCR, verificata si gasita constitutionala. Insa CCR aici a facut un lucru pe care in alte situatii nu l-a facut si s-a exprimat inclusiv pe oportunitate. E o abordare neuzuala, care facea caduca retrimiterea in Parlament, pentru ca, daca CCR s-a exprimat si pe constituionalitate, si pe oportunitate, Parlamentul nu mai avea marja de manevra.

Am ajuns la concluzia ca, si daca nu ne convine, alta solutie pe Constitutie nu este. Insa si aceasta lege trebuie intoarsa si corectate erorile".

Din start, daca validarea CCR ar fi de netrecut, nici corectarea promisa acum nu ar mai fi posibila. Dar explicatia nu e corecta pentru ca:

1. CCR nu ii poate lua presedintelui dreptul constitutional de a refuza o prima promulgare. Iar restituirea in Parlament are, in primul rand, valoare de semnal pentru societate, atunci cand majoritatea are o vointa extem de puternica pentru forma deja adoptata.

Si, chiar daca s-a pronuntat pe oportunitate, CCR nu avea cum sa faca obligatorii toate detaliile legii, de exemplu, de ce 6 zile de bonificatie si nu 3, ca in proiectul initial? Nimic nu-l putea impiedica pe presedinte sa ceara macar asemenea corecturi, fie si doar cu valoare de semnal.

Ar fi fost mai corect ca presedintele sa spuna ca nu a realizat gravitatea efectelor legii, ceea ce, desigur, ne aduce din nou la problema discernamantului.

"Fara mine, statul de drept in Romania s-ar fi rupt", a mai spus presedintele Iohannis, o afirmatie care ridica semne de intrebare in privinta felului in care presedintele se raporteaza la zecile de mii de oameni care au infrunat ger, ploaie, gaze, bate, teama, disperare pentru a apara statul de drept.

Fara ei statul de drept supravietuia? Cine a reusit sa forteze abrogarea OUG 13, presedintele sau sutele de mii de oameni din strada?

Ridica semne de intrebare si referitoare la felul in care presedintele se raporteaza la institutiile internationale, de la Comisia Europeana la Comisia de la Venetia, si la rolul lor in salvarea statului de drept din Romania.

O alta mare problema a fost, din punctul meu de vedere, refuzul de a raspunde, impachetat in argumentul autoritatii.

"De ce ati demis-o pe Kovesi prin putatoarea de cuvant?" "Asa mi s-a parut potrivit."

"Regretati ca in 2009 ati stat la un scaun distanta de Dragnea, in tabara sustinatorilor lui Geoana?" "Atunci asa am vazut lucrurile".

"L-ati mai numi pe Dacian Ciolos premier?" "Mi s-a parut atunci o solutie, acum mi se pare Orban si l-am desemnat si ii pare foarte bine. (...) Cred ca am raspuns exhaustiv."

"De ce nu ati ales jurnalisti care sa va puna intrebari incomode?" "Cred ca au fost intrebari de foarte mare substanta. Dna Avramescu, daca doriti sa dati cuiva din sala microfonul".

Mai sunt si alte exemple. In toate aceste cazuri, nimeni nu se indoia ca asa a crezut presedintele la momentul respectiv, problema era sa justifice deciziile acelea, ceea ce domnia sa nu s-a considerat obligat sa faca, desi exact despre asta era vorba in acest dialog. Dupa cum a sesizat Liviu Avram, "asa am considerat atunci" seamana deranjant de mult cu "alta intrebare".

Presedintele si-a manifestat explicit, si la pauza, si la final, satisfactia pentru felul in care a decurs discutia si in acelasi timp a promis ca va mai organiza asemenea intalniri. Daca vor fi la fel, nu vor avea mare valoare.

Cand intr-o discutie cu presa, indiferent de natura discutiei, politicianul stabileste toate regulile, politicianul modereaza la propriu, politicianul alege la ce raspunde si la ce nu, de fapt, ne aflam intr-o situatie extrem de toxica si periculoasa, care denota o mare carenta de intelegere a rolului presei si a regulilor democratiei.

Iar eu cred ca dl Iohannis, chiar beneficiar al obligatiei la vot de duminica, trebuie sa stie ca oamenii vad, inteleg si au asteptari, ca spiritul critic si luciditatea nu au sucombat.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...