Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
International > NATO
<>75 / 137 stiri
A   A   A

NATO in moarte cerebrala?

NATO in moarte cerebrala?
Foto: Arhiva Ziare.com
Cata dreptate are Macron sa afirme ca NATO e in moarte cerebrala? Dar Merkel sa-l contrazica, iar Putin sa-l aplaude? A cui e vina starii deplorabile a aliantei la 30 de ani de la triumful ei asupra imperiului comunist?

Daca NATO ar fi pe dric, cum gresit pretinde Emmanuel Macron, moartea nu i-ar fi cerebrala, ci provocata de un infarct. Bolnava e, in ocurenta, mai degraba inima decat creierul aliantei.

Nu Trump e in chestiune, cum crede presedintele Frantei. Ori refuzul sau de a conduce si de a impartasi ideile stangii politice europene. Si cu atat mai putin sunt SUA problema lumii libere, de vreme ce America asigura in continuare, manu militari, apararea flancului estic al defensivului Pact nordatlantic, protejand de pilda pe romani, polonezi si tarile baltice de rerusificare. Iar democratiile lor liberale de reingurgitarea si lichidarea lor de catre neostalinistul lider de la Kremlin.
E cert ca Trump a comis prostii incomensurabile, cum a fost hotararea lui fatala de a-si contrazice consilierii cei mai competenti, de a-si retrage militarii si a da lumina verde invaziei turcesti in nordul Siriei.

Nu mai putin catastrofale au fost deciziile politice externe ale predecesorului sau, Obama. Fostul sef al Casei Albe a spalat putina in fata Chinei, a Rusiei lui Putin si a Iranului islamist, lasand dictatorii sa-si faca de cap in Siria, sa elimine fortele prooccidentale din zona spre a lasa trupele tiraniilor libere sa comita crime proprii ori sa se dedea complicitatii la crimele in masa ale lui Bashar el Assad.

Cu toate acestea, America a continuat sa investeasca enorm in apararea continentului, pe care l-a salvat in mai multe randuri de propria sa ineptie, lasitate, cadere in nebunie totalitara si inadecvare militara.
Tocmai asta deranjeaza, intre altele, Moscova. Normal, prin urmare, ca Rusia lui Putin, care ar vrea sa vada SUA rapid si definitiv despartite de Europa, il aplauda pe Macron.

Cu totul altfel s-au comportat aliatii vest-europeni, intre care germanii, care se cantoneaza cu superbie in pacifism si refuza de ani sa-si sporeasca la 2% din PIB, asa cum au promis, jalnicele bugete si investitii militare. Totusi, pana si aliata sa principala, Angela Merkel, a inteles cat rau isca lipsa de masura dictata de interese politice egoiste si de vechiile traditii antiamericane ale Frantei, debordand din aprecierile extremiste ale lui Macron.

Ca atare, cancelara a simtit nevoia sa-si exprime dezacordul, contrazicand, ca si secretarul general al NATO, Stoltenberg, "drasticele cuvinte" articulate de francez.
Dar ce-a urmarit Macron in interviul dat revistei The Economist? Sa-si amplifice popularitatea in Franta si Europa si sa distraga atentia de la neajunsurile Hexagonului, ca si de la slabiciunile si restantele europene in materie de relatii cu dictatorii rasariteni de la Putin la Erdogan si Kamenei.

Pe cine mai intereseaza...

In fapt, problema Pactului nordatlantic rezida, esentialmente, in smintirea natiunilor si despartirea statelor NATO de atasamentul la valorile fondatoare, liberale ale aliantei, ca si in politicianismul menit sa ascunda acest divort.

Ca si intr-un clivaj nu doar transatlantic, ci si religios si ideologic, tinand de deriva Turciei in islamism si de un relativism, care a luat mintile multora, a tulburat distinctiile si a distrus claritatea morala a unei civilizatii apusene cantonate in progresism.
In fond, pe cine mai intereseaza azi, in Vestul obsedat de anticapitalism, de Greta Thunberg si de prezumtiva urgenta a combaterii schimbarilor climatice, ori de presupusa suprematie a barbatului alb, moartea unui student chinez, ucis in Hong Kong pentru ca revendica democratie reala?

Pe cine mai scoate in strada apararea liberalismului in lume? Pe cine incita la proteste violarea drepturilor omului intr-o China comunista care-i oprima in masa pe uiguri, ii reprima pe tibetani si-si controleaza la sange propriul popor, santajand fara jena concernele occidentale?

Pe cine mai incalzeste in Apus soarta si cauza kurzilor care, luptand impotriva terorismului "Statului Islamic", se vad mai nou abandonati de Vest si expusi epurarilor etnice operate cu ajutorul tancurilor turcesti?
Pe cine mai scoate din minti, in vest, ca Franta, sau Germania pactizeaza cu Moscova, de pilda in amplificarea dependentei continentului de livrarile de gaz rusesc, in detrimentul tarilor si regiunilor amenintate ori ocupate de noul tar, un subiect abordat, la Berlin, de seful diplomatiei americane?

Oricate greseli ar comite Mike Pompeo, seful sau Trump, ori o America ispitita de izolationism, poate si din pricina exploziei de antiamericanism tacanind de ani un Batran Continent care a uitat ce fericit e sa nu fie silit sa se apere singur, e cert ca nu Lumea Noua poarta vina starii jalnice a aliantei.

A singurei aliante care apara efectiv libertatea in lume. Cauza diagnosticatului infarct al NATO e bine de cautat altundeva. Ar putea fi lesne depistata in lipsa cooperarii celor doua lumi si in carentele unui dialog transatlantic care, in interesul Europei, se cer urgentissim remediate.
Fiindca Batranul Continent nu-si va depasi in timp util slabiciunea, inlaturand riscul destabilizarii durabile, daca se plaseaza in contra partenerului de peste ocean. Se va ajuta in schimb substantial, daca se va abtine de la tradari si recriminari stupide, ori ipocrit-politicianiste, daca va reaprecia valorile situate la baza NATO si, in temeiul lor, va promova un real dialog cu primus inter pares dintre aliati.

Petre M. Iancu
Facebook ShareTweet
 Vineri, 08 Noiembrie 2019, ora 16:10
 Sursa:Deutsche Welle

 Articol citit de 3048 ori

Citeste si: