Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
187 / 217 stiri
<>
A   A   A

Daca te voi uita Ierusalime

Daca te voi uita Ierusalime
Foto: Arhiva Pixabay
Ceea ce BBC propunea miercuri drept breaking news, o stire de vreo trei milenii vechime, potrivit careia "Ierusalimul e capitala Israelului", a starnit o comotie globala. Nu intamplator. Dar care-i sunt semnificatiile?
Puternica emotie generala e fireasca, intre altele pentru ca Orasul Sfant este la temelia unui conflict si acut si extrem de complex. Si de vechi. Iar apoi, n-a fost intotdeauna capitala Israelului.

Anterior a constituit scena altei mutari, nu mai putin spectaculoase. Un rege evreu, revendicat de crestinism ca stramos al lui Iisus, si-a mutat capitala Iudeei de la Hebron, in ceea ce avea, acum 3.000 de ani, sa devina "cetatatea lui David" dupa cucerirea ei de la iebusiti. In speta, la Ierusalim, oras mentionat si in Geneza.

Intre timp, s-au mai schimbat diverse. Iebusitii, de pilda, au disparut. Poporul evreu nu.

In dispersia provocata de cuceritorii tarii lui, credinciosii acestui neam au recitat timp de milenii versuri dintr-o carte nu mai putin sfanta decat orasul a carui departare o plangeau. "Daca te voi uita, Ierusalime/ sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!/Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii/, daca nu-mi voi aduce aminte de tine,/ daca nu voi face din Ierusalim/culmea bucuriei mele!" - aflam din psalmul 137.

Ierusalimul apare abundent si in Noul Testament. E mentionat frecvent si in Coran. Deloc intamplator e, pentru toate religiile monoteiste, o urbe din categoria celor sacre. Pentru evrei insa e altfel. Nu face parte dintr-o serie. Ori specie. E singurul oras caruia sa i se poata atribui sfintenie.

Evident, ar fi, cu toate acestea, nelalocul ei, daca problema recunoasterii Ierusalimului de catre SUA drept capitala a Israelului s-ar vedea redusa la dimensiunea ei religioasa, ignorandu-se cauzele, urmarile si contextul ei politic si moral.

Dar, in esenta, determinante in multe abordari ale chestiunii acestei recunoasteri se dovedesc credintele. Si in stransa legatura cu ele, sugestia, increderea si credibilitatea.

Va avea loc o noua intifada

Ar fi absurd sa se conteste importanta dimensiunii religioase a conflictului privind Ierusalimul, trimitandu-se la incapacitatea gruparii islamiste, teroriste, palestiniene Hamas de a nu fi de acord cu ea.

De remarcat in privinta ei este faptul ca si-a pierdut intaietatea in a chema la o a treia intifada. A devenit legiune numarul observatorilor, atei sau nu, care, inaintea Hamas, i-au anuntat ingroziti debutul.

Or, e indoielnic ca aceasta intifada se va declansa, in ciuda presiunii puse pe fanaticii din zona de cataclismicele predictii ale alarmistilor de serviciu.

Fiindca lumea araba dispune de segmente mai realiste si mai informate decat se crede. Ele nu se indoiesc, ca, pe moment, dusmanul principal al arabilor suniti nu e statul evreu, ci expansionismul siitilor iranieni, de care se tem acut puteri regionale importante, precum Egiptul si Arabia Saudita.

In plus, nu putini arabi stiu ceea ce, socandu-i doar pe cei mai naivi, a relevat recent Abdullah Al-Hadlaq, la televiziunea kuweitiana. Scriitorul le-a cerut public compatriotilor sai arabi sa recunoasca legitimitatea unui Israel independent si suveran, ca al unui popor "care are un drept asupra statului sau, daruit de D-zeu".

Un drept instituit mult inainte de aparitia Islamului si fructificat in 1948, cand nu exista un stat "Palestina". Sigur, scepticii din lumea occidentala vor ridica numeroase obiectii, din care, o serie, nu tocmai lesne de respins. Unii se vor intreba daca si teroristii isi asuma ce afirma scriitorul kuweitian.

Altii vor comenta mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim, formuland dubii cu privire la integritatea mentala si psihica a lui Donald Trump.

Europa ipocrita

Nedumerita ca Trump pare a ignora mantra potrivit careia statutul Ierusalimului ar fi urmat "sa fie stabilit in negocieri bilaterale", Europa apuseana isi exerseaza vesela ipocrizia.

Ca si cum n-ar fi renuntat inca din anii '70 ai veacului trecut la propria obiectivitate. Ca si cum n-ar fi trecut cu arme si bagaje in tabara araba. Si ca si cum n-ar fi atribuit demult, retoric, estul orasului palestinienilor, spre a evita orice posibil nou embargo arab.
Batranul Contient va continua, in consecinta, cu mici exceptii, sa bata campii. Sa deplore bunaoara, la unison, o prezumtiva "desconsiderare a dreptului international" si o torpilare a "solutiei celor doua state".

Sa avertizeze contra "pericolului violentelor si al ingroparii procesului de pace", primejdie ivita din cauza unei decizii americane, pe care criticii ei din elita politica si mediatica vest-europeana o considera "intempestiva", "pripita", "nefericita", "destabilizatoare".

Sa se teama fie ca, evidentiind puterea americana si israeliana, decizia lui Trump ar devoala, implicit, slabiciunea araba, dand extremistilor apa la moara; fie, dimpotriva, ca ar izola din nou, diplomatic, si deci ar slabi statul evreu.

Frapante nu sunt doar contradictiile partial ilare din discursurile alarmiste. Ori faptul ca din ele nu razbate convingator decat tacerea asurzitoare privind caracterul eminamente democratic al deciziei lui Trump, de a-si indeplini promisiunea electorala si de a materializa o decizie adoptata acum cateva decenii de Congresul american.

Realitatea din teren

Si realitatea de pe teren ar merita privita cu atentie.

Ea contrazice flagrant pseudo-argumentele intelepciunii conventionale. Adevarul e ca procesul de pace din regiune s-a vazut prefacut intr-o farsa cand, in anii 2000, seful OEP Arafat l-a omorat, refuzand planul de pace Clinton/Barak, spre a isca a doua intifada.

Adevarul e ca, de cand a cucerit estul Ierusalimului, in iunie 1967, Israelul s-a dovedit nu doar singurul stat democratic din zona, ci si unicul in stare sa garanteze securitatea tuturor lacasurilor sfinte din Ierusalimul rasaritean si Tara Sfanta, precum si accesul liber al tuturor credinciosilor la ele.

Adevarul e ca nici antisemitii radicali in genere, nici specia lor islamisto-terorista n-au nevoie de motive sau pretexte pentru a declansa varsari de sange.

Citeste si:
Decizie istorica: Donald Trump recunoaste Ierusalimul drept capitala a IsraeluluiMerkel nu sustine decizia lui Trump de recunoastere a Ierusalimului drept capitala a IsraeluluiErdogan: Decizia lui Trump privind Ierusalimul pune lumea intr-un cerc de foc
Or, a le ceda preventiv si a da apa la moara anti-iudaismului si isteriilor periodice din lumea coruptelor elite arabe si musulmane, cum s-a facut decenii la rand, e nu doar contraproductiv.

Asa cum a nu admite realitatile si a le mistifica de dragul unei paci parelnice constituie nu numai probe de cecitate grava. Toate acestea sunt mai degraba indiciile unei psihoze sinucigase.

Oare ce capitala israeliana ar accepta Hamas?

In fond, cum se intreaba un observator german, oare ce capitala israeliana ar accepta Hamas, in afara Ierusalimului, de vreme ce gruparea palestiniana refuza dreptul la existenta al Israelului?

Si cat timp isi va mai intemeia vestul politica pe capitularea in fata amenintarilor cu violenta, conferind astfel santajului succes?

Desigur, claritatea morala a deciziei americane, care nu pune obroc nici negocierilor de pace si nici posibilitatii unei eventuale reconsiderari a statutului Ierusalimului, va continua sa fie aprig disputata.

Ea implica riscuri incontestabile. Dar si o serie intreaga de sanse, dat fiind ca la baza conflictului nu e defel "ocupatia", ci refuzul uneia din parti de a admite, din ratiuni primordial religioase, dreptul la existenta al celeilalte, precum si lipsa de credibilitate a unui vest abulic si las.

Proba de prezumtiva "nebunie" a lui Trump ar putea corecta intrucatva aceasta imagine. De restul se vor ingriji sauditii si interesele lor regionale.

Petre M. Iancu
Facebook ShareTweetGoogle Share
 Joi, 07 Decembrie 2017, ora 16:05
 Sursa:Ziare.com

 Articol citit de 5815 ori

Cele mai citite
Versiuni: mobil / Web
Contact  |  Ajutor
Termeni si conditii  |  Cookie
 
^
A   A   A
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor