O molie intra in cabinetul unui ortoped.
- Care e prolema, molie? intreaba ortopedul.
Molia raspunde:
- Pfff, nici nu stiu de unde sa incep... Lucrez pentru un anume Gregory Illinivich, zi de zi, non-stop. Nici macar nu stiu daca Gregory stie asta. Stie doar ca are putere asupra mea si asta pare sa-l faca fericit. Dar... nu stiu, ma trezesc prost dispusa si ma plimb de colo-colo, noaptea, uneori sunt langa o doamna care doarme cu mine, o doamna pe care odata o iubeam... Nu mai stiu incotro s-o apuc... Fiica mea cea mica, Alexandra, a racit anul trecut... Raceala a omorat-o, cum face cu multi dintre noi. Dar cu celalalt copil al meu, Gregarro, a fost cel mai greu. Nu-l mai iubesc. Oricat m-ar durea, vad in ochii lui aceeasi lasitate pe care eu... pe care eu o simt cand imi vad propria fata in oglinda. Daca n-as fi fost atat de lasa poate ca.... Doctore, cateodata simt ca sunt un paianjen, asta desi sunt o molie, un paianjen care abia atarna de un fir din propria panza, deasupra unui foc etern. Nu ma simt bine deloc.
Iar ortopedul ii zice:
- Molio, chiar ai probleme serioase. Dar ar trebui sa mergi la un psihiatru, sa stii. De ce naiba ai venit la mine?
- A, pai era lumina aprinsa.
Citeste si alte bancuri de pe Ziare.com