Republica Democrata Germana, un experiment esuat de dictatura

Germania a fost divizata in perioada 1945-1990. Lucru care se mai simte si dupa 30 de ani de la revolutia pasnica din Estul comunist. Si se va mai simti inca ceva vreme de acum inainte.

Republica Democrata Germana, pe scurt RDG. Asa s-a numit al doilea stat german, infiintat in octombrie 1949, la patru ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Primul stat german, Republica Federala Germania (RFG), luase fiinta deja cu patru luni inainte.

Divizarea Germaniei a corespuns planurilor puterilor castigatoare in conflagratia incheiata in 1945. Pe de o parte America, Marea Britanie si Franta, de cealalta parte Uniunea Sovietica. Impreuna, acestea au invins Imperiul German fascist. Dupa victorie, insa, au apucat-o pe drumuri separate.

Aliatii occidentali au pus in RFG bazele unei democratii parlamentare, in timp ce dictatorul sovietic Iosif Stalin si-a extins autoritatea asupra intregii Europe de Est. Principalele caracteristici ale dictaturii sovietice: economie de stat, absenta libertatii presei si a libertatii de calatorie. In astfel de conditii au existat pana la revolutiile din 1989/90 state ca Polonia, Ungaria sau Romania - si desigur RDG. Ideologic, acestea se autointitulau democratii populare, dar erau de fapt niste dictaturi.

In interiorul asa-numitului Bloc Rasaritean, RDG era un caz aparte, atat din punct de vedere geografic, cat si politic, deoarece la granita sa vestica incepea partea libera a Europei. Iar in mijlocul teritoriului sau se afla fosta capitala a Reich-ului german, Berlinul, metropola de asemenea divizata. Berlinul fusese simbolul Germaniei naziste si toate cele patru puteri castigatoare au revendicat apoi cate o parte din oras. De aceea, Berlinul de Vest era o insula de libertate in mijlocul Germaniei de Est comuniste.

Fuga in masa pana la ridicarea Zidului Berlinului in 1961

In Berlinul divizat, contrastul dintre sisteme era cel mai vizibil: capitalism vs. socialismul real. Metropola cu 3,3 milioane de locuitori a fost hotspot-ul Razboiului Rece. Si, pana in 1961, locul cel mai cautat de cei care doreau sa fuga din est in vest. Acest fenomen a fost insa blocat prin construirea Zidului Berlinului. Pana la ridicarea Zidului, peste un milion de persoane fugisera din RDG pentru ca nu au mai putut suporta lipsurile economice si climatul spiritual dintr-o societate nelibera.

Dupa ridicarea Zidului, oamenii din cele doua Germanii s-au instrainat tot mai mult unii de altii. La nivel diplomatic, a avut loc din anii 1970 o apropiere, datorata politicii de relaxare a relatiilor bilaterale initiate de cancelarul Willy Brandt. Social-democratul a primit pentru aceasta premiul Nobel pentru Pace. Geopolitic, existenta celor doua entitati statale s-a manifestat in 1973 prin primirea lor ca membre cu drepturi depline ale ONU.

Mihail Gorbaciov a grabit sfarsitul RDG

Faza stabilitatii relative in RDG a durat insa doar cativa ani. Economic, regimul socialist din Est nu era capabil de supravietuire pe termen lung. Dificultatile economice ar fi contribuit de altfel la esecul dictaturii est-germane, a explicat istoricul din Potsdam, Frank Bosch, in dialog cu Deutsche Welle. Directorul Centrului din Leibniz pentru Cercetare Istorica (ZZF) face referire la legaturile financiare ale RDG cu tarile occidentale, la care Germania de Est avea datorii masive.

Decisiva ar fi fost insa nemultumirea populatiei, "manifestata prin sporirea presiunilor privind dreptul de a pleca in afara tarii". Dupa preluarea puterii la Moscova de catre reformatorul Mihail Gorbaciov in 1985, multi au sperat ca si RDG va opera o schimbare de curs. Dar seful statului, Erich Honecker, a ramas neinduplecat. Populatia si-a exprimat nemultumirea prin proteste de strada si in intreprinderi, dar si prin tot mai multe cereri de plecare in strainatate. In doi ani, numarul acestor solicitari s-a dublat, de la 53.000, la 105.000. Putini insa au primit aprobarea de a parasi tara.

7 octombrie 1989: Regimul RDG-ist isi serbeaza pentru ultima oara ziua de nastere

Honecker si Ministerul pentru Siguranta Statului (MfS), adica Stasi, nu au mai putut opri destramarea RDG. Si in alte tari est-europene oamenii s-au ridicat impotriva regimurilor comuniste. Lucru posibil doar pentru ca URSS a relaxat tot mai mult presiunile si sprijinul armat pentru aceste regimuri, spune istoricul Bosch.

Pe 7 octombrie 1989, regimul comunist s-a sarbatorit pentru ultima oara: 40 de ani de RDG. Doar o luna mai tarziu, pe 9 noiembrie, a cazut Zidul Berlinului. Milioane de germani de o parte si de alta a zidului si-au dat mainile sau s-au imbratisat. Dar clopotul care marca sfarsitul RDG nu a batut oficial decat un an mai tarziu, pe 3 octombrie 1990, cand a avut loc reunificarea Germaniei.

"Est-germanilor le place alta muzica"

Intre timp, de 29 de ani, teritoriile fostei RDG, cu 17 milioane de locuitori, fac parte din Republica Federala Germania, un stat in care traiesc azi 83 de milioane de persoane. Dar nu poate fi vorba nici acum de o patrie unita a tuturor. Economia din Vest este inca mult mai puternica, salariile sunt mai mari, doar putini est-germani ocupa functii de conducere importante. Istoricul Bosch vorbeste despre atitudini si amintiri diferite ale oamenilor din fosta RDG: "Est-germanii au alte gusturi cand vine vorba de media sau de muzica, calatoresc diferit si iau decizii politice in alt fel."

El nu se asteapta la disparitia prea rapida a acestor diferente. Va mai dura inca mult pana cand RDG va disparea si din mintile oamenilor. Istoria traita ar avea nevoie, pentru a se consuma definitiv, de trei generatii. Multi stiu din povesti ceea ce au trait bunicii lor.

RDG va fi istorie abia prin 2070

"Mai ales Zidul si alte obiecte similare au capatat statut de simbol, ceea ce face ca amintirea RDG sa se pastreze ca o forma prezenta in realitatea zilnica." RDG va deveni istorie consumata abia dupa 70-80 de ani, prevede istoricul Bosch, care se raporteaza la experientele similare cu nazismul. Acesta ar fi disparut acum aproape de tot, "odata cu incetarea din viata a ultimilor martori oculari din acea perioada". Dupa acest model, ne putem astepta ca RDG sa dispara de tot abia prin 2070.

Marcel Furstenau, Deutsche Welle

Tribunalul a decis. Eugen Tomac, președintele PMP: ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă partidul”

Tribunalul Bucureşti a decis înscrierea lui Eugen Tomac în Registrul partidelor politice ca preşedinte al PMP. ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă PMP,...

Ciolacu a vorbit cu vicepreședintele Turciei despre colaborarea militară: ”Pentru a putea asigura securitatea la Marea Neagră”

Premierul Marcel Ciolacu a avut, vineri, o întâlnire cu vicepreşedintele Turciei, Cevdet Yılmaz şi a precizat că a discutat cu acesta, printre altele, despre proiectele de colaborare cu...