R.I.P. UE?

Nu exista o dovada mai mare a esecului megaproiectului european decat preluarea de catre un guvern precum cel al Romaniei de azi a presedintiei semestriale a Consiliului Uniunii Europene.

Uniunea Europeana a debutat in 1951, sub alt nume desigur, ca un proiect eminamente economic. Extinderile succesive au transformat blocul comunitar intr-un gigant economic, un jucator major pe toate pietele internationale. Dar un asemenea megaproiect economic, cu o piata unica in care 500 de milioane de cetateni sunt potentiali clienti pentru zeci de mii de firme, cu circulatie libera a persoanelor, a fortei de munca si a capitalului, un asemenea proiect urias ajunge la un moment dat sa aiba mare nevoie de integrare politica.

Pentru a conta la nivel mondial, economia unui asemenea bloc multinational are nevoie de instrumente politice, are nevoie ca liderii nationali ai tarilor membre sa se aseze la aceeasi masa si sa gaseasca pozitii politice comune, unitare, pe o serie intreaga de teme.

Or, daca acest lucru putea functiona fara probleme atunci cand UE numara 7-12 membri, cu 28 acest lucru este practic imposibil.

UE in forma sa actuala este un proiect nesustenabil

Tarile care au creat Uniunea Europeana - Germania, Franta, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg - au fost foarte asemanatoare din punct de vedere al structurii socio-politice. Lor li s-au putut alatura fara probleme tari nordice ca Suedia sau Danemarca, plamadite din acelasi aluat. Sau Austria.

O alta aditie aproape naturala a fost Marea Britanie, in ciuda evolutiilor de azi. Acesta a fost si a ramas, in mare parte, nucleul dur al UE, baza occidentala, nord-vestica. Tot ce se adauga acestui nucleu pare superfluu, nejustificat sau chiar total nepotrivit.

Spania se apropie cel mai mult de aceasta baza. Italia, chiar daca este membra fondatoare, este o tara indisciplinata politic, Portugalia este ambitioasa, dar saraca. Cat despre Grecia, evolutiile din ultimii 10 ani au aratat ca statul elen este mai degraba un mandru exponent al lumii balcanice decat al celei occidentale.

Iar ultimele extinderi...Dumnezeu cu mila: Ungaria s-a indreptat practic, intre timp, spre dictatura. Polonia nu e prea departe, o tara mult mai mare, cu populatie extinsa, trecuta si ea prin comunism si alte aberatii anterioare, un popor care nu se lasa atat de usor dus de nas, in ciuda aparentelor, o tara capabila de rezilienta, in care eforturile intensive actuale ale PiS nu sunt suficiente pentru a o transforma, din nou in ciuda aparentelor, intr-o alta Ungarie. Sau Romanie.

Romania in fruntea UE?

Ca am ajuns la Romania. Cum poate UE sa iasa in lume avand in frunte, chiar si pentru sase luni amarate, clica care guverneaza la Bucuresti?

Nimic nu este mai evident pentru esecul UE decat faptul ca o tara ca Romania detine presedintia semestriala a blocului comunitar. Sunt sase luni in care se va bate pasul pe loc. O gluma proasta!

UE a dovedit in ultimii ani ca este, din punct de vedere politic, un mega-esec. O Uniune cu 28 de membri atat de diferiti si de incompatibili nu este capabila de niciun consens politic important.

In afara nucleului mentionat mai sus, cu exceptia tarilor baltice poate, ca de Cehia si Slovacia iar mai bine nu spunem nimic (un presedinte pro-rus si un premier oligarh populist la Praga, sistem cu increngaturi mafiote la Bratislava, care asasineaza jurnalisti), niciuna din noile aditii la blocul comunitar nu are ce cauta in UE.

Iar dintre actualele candidate din Balcanii de Vest nici atat! Sansele unor tari ca Serbia, Macedonia, Albania sau Bosnia sa devina membre ale UE sunt nule. Iar eventualele pretentii de aderare ale acestor tari, de oriunde ar veni, sunt de-a dreptul ridicole.

UE nu se afla pe drumul cel bun

Cat va mai dura starea actuala? Blocajul decizional major la nivel politic? Este nevoie de modificarea urgenta a tratatelor comunitare, pentru a-i reda Uniunii capacitatea de operare. Este nevoie sa se termine odata cu aberatii tehnico-strategice de genul dreptului de veto al fiecarei tari membre si al deciziilor luate cu unanimitate. O majoritate de doua treimi este arhisuficienta.

UE este in acest moment batuta cu propriile arme de un Viktor Orban si de altii ca el; impotriva lor, Bruxelles-ul nu detine in prezent instrumentele politice atat de necesare.

Cu o Mare Britanie ca si plecata, cu o cancelara germana ramasa fara influenta (nu doar) la nivel european, cu un presedinte Macron aflat in KO tehnic in Franta inainte de a-si pune in aplicare macar prima parte din reformele dorite, nu prea avem la ce lucruri bune sa ne asteptam in 2019. An cu alegeri europene si cu alte scrutine importante in diversele tari membre.

In forma sa actuala, UE este un mega-esec si o constructie ale carei zile sunt numarate. Daca se continua pe acest drum, nucleul occidental se va regrupa politic, iar tari ca Romania, Bulgaria, Ungaria etc. se vor trezi in afara noii structuri.

Nu aveau ce sa caute acolo de la bun inceput. Bruxelles-ul a esuat lamentabil in impunerea reformelor politice in toate extinderile din 2004 incoace, ba chiar si mai devreme.

Ovidiu Suciu

România, al treilea mare producător de petrol din UE. Țările care o întrec

Cei mai mari producători de petrol din Uniunea Europeană au fost, în 2022, Italia (4,5 milioane de tone), Danemarca (3,2 milioane de tone) şi România (3 milioane de tone), conform datelor...

Israelul cere UE să declare Gardienii Revoluției drept ”organizație teroristă” după sechestrarea unei nave în Golf

Ministrul israelian de Externe, Israel Katz, a cerut Uniunii Europene să înscrie pe lista sa cu "organizaţii teroriste" Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a Iranului, care a sechestrat...