Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Europa > Moldova
A   A   A

Moscova a inceput ofensiva conflictelor inghetate. Pentru Romania, ar putea insemna invecinarea cu Rusia Interviu

Moscova a inceput ofensiva conflictelor inghetate. Pentru Romania, ar putea insemna invecinarea cu Rusia Interviu
Foto: Wikipedia / panoramio.com
Rusia a inceput o ofensiva diplomatica in ceea ce priveste conflictele inghetate, iar Transnistria este "testul rusesc al binomului Plahotniuc-Dodon", spune Dan Dungaciu, subliniind totodata ca "pentru Romania, transnistrizarea R.Moldova ar insemna, pe termen mediu si lung, invecinarea cu Rusia".

La Paris a avut loc zilele trecute o masa rotunda pe tema negocierilor privind solutionarea conflictului transnistrean, la care Tiraspolul ar fi cerut din nou sa se discute despre independenta regiunii, iar in structurile europene ar fi aparut "o viziune care nu este deloc favorabila Chisinaului", semnaleaza Europa Libera.

Intr-un interviu acordat pentru Ziare.com, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale "Ion I.C. Bratianu" al Academiei Romane (ISPRI), prezinta ultimele evolutii legate de acest subiect, afirmand ca desi se discuta despre independenta Transnistriei, nu trebuie sa ne ducem dupa "fenta" pentru ca Rusia vrea, de fapt, un statut special pentru regiunea transnistreana in interiorul R. Moldova, prin care "Tiraspolul sa controleze republica".
"Este celebra poveste a cozii care da din caine. Adica a partii care controleaza intregul", mai spune analistul de politica externa, atragand atentia, printre altele, si asupra numirii in functia de reprezentat OSCE pentru reglementarea transnistreana a lui Franco Frattini, numire care "ar trebui sa ne ingrijoreze".

Ce se mai intampla nou pe "frontul" din Transnistria, in legatura cu care sunt transmise diverse semnale importante in ultima vreme?

Exista pentru 2018 o asezare foarte interesanta a astrelor in legatura cu acest subiect. In opinia mea, Rusia a inceput o ofensiva diplomatica in ceea ce priveste conflictele inghetate, pe fondul unor disponibilitati tacite ale Occidentului in aceasta chestiune.
Primul semnal diplomatic semnificativ este faptul ca Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a indicat la inceputul anului printre cele 12 linii de activitate principale ale ONU in 2018 si problema conflictelor inghetate, incluzand si conflictul transnistrean (revitalizarea formatului 5+2). E interesant tonul si formularea, mai ales cand a spus ca trebuie sa ne "confruntam cu puseurile periculoase de nationalism". E foarte ruseasca in stil, mai ales tinand seama de context. Cine sunt "nationalistii", deci "baietii rai" in acest caz? Separatistii sau statele de la care s-au separat? Sugestia pare evidenta: ultimii!

Cel putin acesta este interpretarea liderilor separatisti de la Tiraspol si a expertilor de acolo si din Rusia. Evident ca acestia au salutat deja decizia si au lansat si o alta tema, cu mai multa forta, respectiv chestiunea independentei. Din aceasta perspectiva, voci de la Tiraspol saluta interesul ONU mai ales in perspectiva "recunoasterii internationale" a republicii separatiste. Mai mult, se vorbeste acum despre o initiativa a RMN (Republica Moldoveneasca Nistreana, n.red.) de a primi statut de observator la ONU!
Al doilea semnal, iarasi semnificativ, este organizarea, la 16 ianuarie 2018, la Paris, la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (Subcomitetului pentru conflicte inghetate), a unei dezbateri dedicate chestiunii transnistrene. Este o ridicare evidenta a nivelului si a tribunei, mai ales ca au participat, pe langa cei de la Chisinau, si doi "oficiali" de la Tiraspol, Vitaly Ignatiev, "ministru de Externe" si Alexander Shcherba, "presedintele 'Parlamentului'". Din partea Chisinaului s-a renuntat in ultima clipa la participarea noului vicepremier pentru reintegrare, Cristina Lesnic, dar au participat Gheorghe Balan, adjunct al ministrului pentru Reintegrare si negociator principal, Marian Lupu, presedintele delegatiei RM la Adunarea Parlamentara, Inna Supac, liderul Partidului Comunistilor din Parlamentul RM.
La reuniunea respectiva, Vitaly Ignatiev a spus explicit ca revenirea la "Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca" de pe vremea URSS e depasita si singura solutie este o despartire de catifea pe modelul Ceho-slovac din 1993. Mesajele sunt coordonate. Iarasi independenta este ridicata la nivel de agenda de negociere...

Al treilea semnal diplomatic semnificativ este numirea fostului ministrului italian de Externe, Franco Frattini, ca reprezentat OSCE pentru reglementarea transnistreana.

Sa ne oprim putin. E ceva nou in aceasta solicitare de independenta, termen pe care l-ati subliniat de mai multe ori?

E o idee veche, dar se modifica contextul, peisajul. ONU e altceva, la fel si Consiliul Europei... Expertii rusi vorbesc deja ca ONU, conform propriei Carte, sustine "dreptul la autodeterminare al popoarelor", cu aluzia la "poporul transnistrean" care ar trebui sa beneficieze si el de acest drept.
Intre noi fie vorba, aici e vorba despre o greseala strategica a Chisinaului pe care Tiraspolul joaca si joaca consecvent. Chisinaul a acreditat ideea ca a existat si exista un "popor moldovenesc", diferit de cel roman, inclusiv ca urmare a unor experiente istorice diferite. Transnistrenii, utilizand acelasi argument identitar, raspund cu... poporul transnistrean.

Toate argumentele pe care moldovenistii le servesc romanilor, le explodeaza acestora in fata cand le sunt servite de transnistreni! Tiraspolul joaca, cum s-ar spune, pe greseala adversarului. Daca exista "popor moldovenesc", de ce nu ar exista si "popor transnistrean"? In realitate, "moldovenismul" este cel mai bun fundament filosofic si politic al... separatismului transnistrean.
Exista posibilitatea unei recunoasteri a Transnistriei?

Nu. Cel putin nu acum. Si nu exista pentru ca singurul actor care face cartile in Transnistria, adica Moscova, nu vrea asta. Nu-i serveste deocamdata la nimic. E o fenta. Iar ce vrea Moscova este sa mergem dupa fenta asta, chiar daca, la Tiraspol, exista multa lume care, sincer, ar vrea recunoasterea. Chestiunea cu recunoasterea Transnistriei ascunde de fapt trei chestiuni esentiale daca vrem sa intelegem ce se petrece acolo.

In primul rand, este vorba de o tehnica diplomatica a Rusiei care consta in a nu ramane in nicio ipostaza pe pozitii de defensiva sau de inferioritate fata de adversar. De fiecare data replica cu aceeasi intensitate. La recunoasterea independentei Kosovo de catre Occident, Rusia a replicat cu recunoasterea Abhaziei si a Osetiei de Sud. Pe cazul RM avem Referendumul din Transnistria din 2006, in care 90% vor independenta si alipire la Rusia, replica la legea votata unanim in Parlamentul RM in 2005 privind reglementarea conflictului transnistrean, care vorbeste explicit despre retragerea trupelor ruse. Acum in 2018 au venit la ONU cu asa zisa solicitare pentru statut de observator pentru RMN, replica la solicitarea Chisinaului din septembrie 2017 la ONU pentru retragerea trupelor ruse. Avem de-a face deci cu o tehnica diplomatica a Rusiei de care trebuie sa fim constienti.
In al doilea rand, este si o ridicare a mizelor de negociere. Moscova face asta, dar vrea de fapt ceva mai accesibil, adica un "statut special" pentru regiunea transnistreana in interiorul RM, prin care Tiraspolul sa controleze republica. Este celebra poveste a cozii care da din caine. Adica a partii care controleaza intregul. De asta spun ca nu trebui sa mergem dupa fenta, caci nu despre independenta e vorba, ci despre alipirea regiunii separatiste la RM in asa fel incat Moscova sa controleze prin Tiraspol politica externa si de securitate a RM. Pe de alta parte, exemplul de "reglementare" din RM i-ar servi perfect Rusiei pentru a translata "solutia" si pentru Ucraina.

In al treilea rand, agitarea chestiunii independentei capata azi si va capata in 2018 si alte sensuri. Este o strategie moldoveneasca de justificare a cedarilor. E o strategie, cam de ultima ora, a unei parti a elitei politice de la Chisinau care exagereaza enorm pericolul independentei Transnistriei tocmai ca, in spatele lui, sa faca concesii Tiraspolului pentru reintegrare. Adica pentru "statut special" pentru Transnistria, noul concept al Federatiei Ruse care il inlocuieste pe cel de federalizare.
La Chisinau, deliberat, unii ridica stacheta, pentru ca reintegrarea sa devina o victorie a diplomatiei RM care ar fi evitat prin asta independenta regiunii! De fapt, va fi o victorie a Rusiei.

Ati mentionat anterior numirea lui Franco Frattini. De ce spuneti ca este un "semnal diplomatic semnificativ"?

Interesanta miscare! Numirea lui Franco Frattini pe postul de reprezentant special al OSCE pentru reglementarea transnistreana inseamna ca Frattini va participa ca reprezentant al OSCE la viitoarelor reuniuni 5 + 2 din 2018. Frattini e poate cel mai greu nume care a ocupat pozitia asta. A fost ministru de Externe al Italiei in perioada 2002-2004 si 2008-2011, vicepresedinte al Comisiei Europene si Comisar European pentru Justitie, libertate si securitate. Conduce Institutul de Studii Eurasiatice, este considerat un promotor al dialogului cu Rusia, Lavrov l-a numit "prietenul sau", are legaturi diplomatice solide cu Moscova. In 2012 a primit din partea lui Putin "Ordinul Prieteniei" pentru contributia sa la dezvoltarea relatiilor ruso-italiene...
Poate fi numit "omul Moscovei"?

Daca e, este exact cat este si Rex Tillerson, secretarul de stat american, care in 2012 a primit acelasi premiu de la Vladimir Putin. Dar astazi nu exista vreun semn ca SUA ar face cedari in favoarea Rusiei, numita acum "putere revizionista". Exista sanctiuni, NATO functioneaza, iar unii vorbesc despre "razboi rece".

Alta e problema. Un om de calibrul lui nu se duce acolo sa spuna, la final, ca nu a obtinut nimic... Ar fi prea mare umilinta. Cred ca daca a fost numit si a acceptat aceasta pozitie este ca doreste realizari, adica "succese". Asta trebuie sa ne ingrijoreze.

La ce sa ne asteptam in 2018?

In ultimul interviu acordat de fostul vicepremier pe probleme de reintegrare Gheorghe Balan, in 26 decembrie 2017, acesta spunea ca in 2018 Chisinaul va trece "pe subiecte de statut, discutarea subiectelor politice". O declaratie fara precedent! Cum adica "subiecte de statut"? Adica in 2018 se va trece la discutarea statutul Transnistriei in viitorul stat reintegrat RM?... Daca e asa, atunci trebuie sa ne asteptam la cedari si mai mari din partea Chisinaului in 2018 decat in 2017.
Anul 2017 a fost anul in care au inceput marile cedari. Ce era inacceptabil in 2016, adica asa numitele solutii de tip "pasi mici", s-a acceptat in 2017 (implementarea "Protocolului de la Berlin"). Adica placutele speciale pentru automobilele din stanga Nistrului, deschiderea podului Gura Bacului-Bicioc, circulatia trenurilor prin statia Slobodca, apostilarea diplomelor din Tiraspol, prefixele la telefoane etc.

Cedarea fara precedent a Chisinaului s-a petrecut insa pe 22 septembrie, cand premierul RM tine un discurs la ONU unde cere ca subiectul legat de prezenta militara rusa in R. Moldova sa fie discutat in cadrului celei de-a 72-a sesiuni a Adunarii Generale a ONU. La 20 octombrie, autoritatile moldovenesti au cerut, prin reprezentantul permanent al R. Moldova la ONU, ca subiectul privind retragerea trupelor rusesti din regiunea transnistreana sa nu fie inclus pe agenda sedintei ONU din 23.10.2017 si au cerut ca aceasta solicitare sa fie adusa la cunostinta membrilor Comitetului General al ONU. O amanare fara data care, in conditiile in care functioneaza ONU, inseamna undeva la calendele grecesti.
Acest episod nu a fost niciodata, repet, niciodata, clarificat de autoritatile de la Chisinau. Cine a intervenit, cum si de ce intre 22 septembrie si 20 octombrie ramane un mister. Oricum, semnalul a fost clar ca autoritatile au alunecat pe panta unor compromisuri cel putin periculoase. Sigur, totul invaluit intr-o retorica suveranista si europenista fara precedent. Dar e doar retorica.

In aceste conditii, ce ar trebui sa faca Romania?

Sa se uite la fapte, nu la declaratii. Sa urmareasca evenimentele din RM cu constiinta acuta a faptului ca Transnistria este testul rusesc al binomului Plahotniuc-Dodon. Reintegrarea regiunii, inclusiv cu trupe rusesti pe teritoriul ei (adica solutionarea politica inainte de solutionarea militara), poate fi liantul principal dintre cei doi.
Ce inseamna asta? Ca dupa alegerile parlamentare din 2018, nu inainte, este posibil ca, in numele indemnului patriotic (moldovenesc) de reintegrare a republicii, sa se creeze o majoritate care sa aiba explicit acest obiectiv. Sub invelisul protector al uni compromis ruso-occidental, se poate vota tot ce e de votat si sa se accepte "statut special", adica federalizarea. Coalitia aceasta ar putea fi o combinatie hibrida de socialisti (Dodon), democrati (Plahotniuc) si independenti. Toti, evident, "patrioti moldoveni". Cine se poate opune unui demers patriotic?

Pentru Romania, transnistrizarea RM ar insemna, pe termen mediu si lung, invecinarea cu Rusia.
Facebook ShareTweetGoogle Share
 Duminica, 21 Ianuarie 2018, ora 20:50
 Autor:Camelia Badea

 Articol citit de 26965 ori

Citeste si: