Let's get Brexit done. Who is on the losing side?

Nimic nu este definitiv la scara istoriei. In 1989, comunismul disparea din Europa de Est dupa 44 de ani de la instaurare, iar in 1991 disparea din Uniunea Sovietica dupa 74 de ani de la instaurare. Ei bine, la anul, pe 31 ianuarie 2020, Uniunea Europeana va ramane fara Marea Britanie, dupa 47 de ani de convietuire.

O bresa majora se creeaza in mersul istoriei, asa cum il credeam pana astazi: Uniunea Europeana pierde un stat, in loc sa castige altele noi. Si ce stat! A saptea parte din economia Uniunii (14%) si 13% din populatia Uniunii. Atat inseamna astazi Marea Britanie pentru Europa. Va fi ca si cum cineva isi pierde o mana si un plaman in acelasi timp.

Cetatenii britanici, traitori in cea mai veche democratie parlamentara a continentului, s-au exprimat foarte clar, pentru a doua oara in trei ani si jumatate: majoritatea dintre ei nu isi mai doreste nici macar o zi in Uniunea Europeana. Alegerile din 12 decembrie 2019 au fost despre un singur lucru: cat de mult isi doresc britanicii sa iasa din Uniune si cat de repede vor sa se intample asta? A castigat, zdrobitor, cel care le-a cerut votantilor un mandat pentru parasirea organizatiei continentale imediat, adica pe 31 ianuarie 2020.

Este o iluzie sa credem ca votul de la 12 decembrie din insulele britanice s-a datorat unei campanii geniale coordonata de nu stiu ce expert, la fel cum este o iluzie sa credem ca votul respectiv a fost o sanctiune data celui mai necarismatic lider laburist din ultima suta de ani. Nu, nici gand de asa ceva. Boris Johnson a cerut tarii, in mod neindoielnic, o majoritate pentru a face un lucru foarte clar: sa duca arhipelagul britanic in afara Uniunii Europene. Si Boris Johnson a primit exact mandatul pe care l-a cerut. Britanicii au stiut foarte bine pentru ce voteaza si, indiferent cat le-ar placea analistilor si birocratilor sa spuna altceva, britanicii au aratat ca modul de functionare al Uniunii Europene a ajuns insuportabil pentru ei.

Nu rezultatul votului din Marea Britanie este socant, ci modul in care birocratia de la Bruxelles si Strasbourg continua sa nege realitatea si sa se minta pe ei insisi si sute de milioane de europeni, in acelasi timp. Intregul continent traieste, astazi, din pacate, cu o mare iluzie: aceea ca Marea Britanie va fi mistuita de o criza apocaliptica dupa parasirea Uniunii, in vreme ce noi, astilalti ramasi inauntru, ne vom scalda in rauri de lapte si miere. Ori, tocmai asta este semnul foarte clar al faptului ca Uniunea Europeana a ajuns la un punct in care nu mai poate continua sa functioneze ca pana acum: liderii Uniunii sunt incapabili sa recunoasca realitatile si incep sa fabrice realitati paralele, pe care o armata bine hranita de morse competente bruxelleze le propaga pe toate caile posibile. Dar asta nu-i nimic pe langa frenezia bolnavicioasa cu care "elitele" de pe Dambovita mesteca pe ecranele tabletelor, televizoarelor si telefoanelor cuvintele care profetesc o iarna economica nesfarsita pentru englezi, timp in care noi ne vom lafai sub soarele generos al Bruxelles-ului. Ca sa nu mai spun ce bocete asurzitoare deplang soarta englezilor condusi de un "bufon"; oare de ce nu aminteste nimeni ca "bufonul" respectiv e capabil sa recite Iliada in greaca veche? Bine ca pe noi ne conduc niste mari intelectuali, care au serioase probleme cu aria cercului...

Oare cum pot birocratii bruxellezi si propagandistii liniei oficiale a Uniunii Europene sa vanda iluzia unei prabusiri iminente a insulelor britanice, in paralel cu o mare prosperitate revarsata asupra fidelilor Uniunii? Simplu, ignorand cifrele. Iata cum arata balanta de plati dintre UE si Marea Britanie in 2017:

Adica, an de an, Marea Britanie plateste catre Bruxelles 15 miliarde si jumatate de euro, primind inapoi doar 5 miliarde de euro. Practic, in fiecare an, britanicii platesc 10 miliarde si jumatate de euro ca un fel de cotizatie la functionarea birocratiei europene. In primul an dupa iesierea lor din Uniune, Bruxelles-ul va dispune de 10 miliarde si jumatate de euro mai putin ca pana atunci, bani care vor trebui adusi de acasa de tarile membre sau bani cu care se vor reduce cheltuielile Uniunii, adica, in primul rand, fondurile structurale destinate tarilor estice, ca doar nu si-or reduce salariile imense secretarele si expertii in nimic de pe culoarele uriaselor cladiri din capitala belgiana...

Si daca tot am ajuns aici, sa spunem ca britanicii s-au victimizat de pomana pentru contributia lor excesiva la bugetul Uniunii: daca ei au o contributie neta de 10,5 miliarde de euro anual, germanii au una dubla, de peste 20 de miliarde de euro anual, iar francezii platesc net 16 miliarde de euro anual, avand o economie usor mai mica decat cea britanica.

Iesirea Regatului Unit din UE provoaca pierderi tot sarmanilor din Est si in primul rand Romaniei si Bulgariei: noua ni se vor taia fonduri, desi am platit banii primiti de la britanici cu peste 400.000 de romani care au plecat de aici sa munceasca acolo, multi dintre ei avand studii universitare. Adica noi am primit pana astazi contributii nete de la UE de 40 miliarde de euro, dintre care 4 miliarde de euro sunt bani britanici (10% din bugetul Uniunii) si pentru acesti bani, am pierdut 400.000 de oameni plecati in arhipelagul Majestatii sale, Regina. Pe vremea lui Ceausescu am fi zis ca am vandut un roman cu 10.000 de euro, acum se cheama libera circulatie a persoanelor...

De ce vom pierde noi, romanii, cel mai mult? Simplu, pentru ca noi avem ponderea fondurilor pentru agricultura cea mai mare dintre toate statele estice (dublu fata de Polonia, Ungaria si Cehia) si de aici se vor taia 15% din fonduri:

Sa ramana spus, sa nu ziceti ca nu stiati: inainte sa se prabuseasca Londra in aplauzele birocratilor bruxellezi, noi, romanii, vom pierde 15% din fondurile aferente politicii agricole comune (CAP). Adica fondurile din domeniul in care oricum producem deficite uriase. Asta dupa ce am pierdut si peste 400.000 de oameni calificati plecati sa indure smogul londonez...

Dar hai sa trecem la comert, sa vedem ce au de pierdut britanicii:

In anul 2018, britanicii au exportat in UE bunuri si servicii in valoare de 291 miliarde de lire sterline si au importat de acolo bunuri si servicii in valoare de 358 miliarde de lire sterline, adica din relatia cu Uniunea au un deficit de 67 miliarde de lire sterline, in timp ce, din relatia cu restul lumii, au un excedent de peste 28 miliarde de lire sterline. Asta in conditiile in care jumatate din comertul britanic este facut cu UE si jumatate cu restul lumii:

Sa retineti, va rog, si tabelul de mai jos care indica cine castiga azi bani din comertul cu britanicii:

O treime din deficitul comercial britanic merge catre ...Germania, ati ghicit! 22,6 miliarde de lire sterline. Urmeaza Spania cu 14 miliarde de euro, cam a cincea parte din deficit... Undeva, pe locul 16 suntem si noi. Da, exista tari care au si deficit comercial in relatia cu Romania. Ei bine, desi in general noi acumulam imense deficite comerciale (vreo 10 miliarde de dolari pe an, bunuri plus servicii), din comertul cu britanicii castigam 1,2 miliarde de lire sterline pe an. Oricum, mai putin decat polonezii (excedent de 5,6 miliarde de lire), cehii (excedent de 3,5 miliarde de lire) si ungurii (excedent de 1,4 miliarde de lire).

Asa ca tineti minte a doua concluzie importanta: inainte sa stranga cureaua supusii Majestatii sale, Regina, noi, esticii, vom pierde multe miliarde de euro, daca nu vom mai beneficia de comertul liber cu arhipelagul britanic...

Si trecem la al treilea indicator: investitiile. Ei bine, la sfarsitul anului 2018, Regatul Unit avea un stoc de investitii straine de 11.000 de miliarde de lire sterline si un stoc de investitii in strainatate tot de 11.000 de miliarde de lire sterline. Unde au investit cel mai mult britanicii: 4.200 miliarde de lire in tarile UE, 3.300 de miliarde de lire in SUA, 1.500 miliarde de lire in Asia si inca vreo 800 miliarde in restul tarilor europene. Din cele 4.200 miliarde de lire investite in Europa, o treime (1.200 miliarde) sunt investite in Franta si 800 de miliarde in Germania. Noua ne revin 2,5 miliarde de lire investite de britanici, polonezilor 18,5 miliarde si ungurilor 6 miliarde de lire.

Culmea este ca europenii au investit in cetosul arhipelag mai mult decat au primit: 4.600 miliarde de lire totalizeaza investitiile continentalilor in Regatul Unit. Francezii sunt campioni, cu aproape 900 de miliarde de lire investiti pe solul britanic, urmati de germani (827 miliarde de lire), irlandezi (800 de miliarde de lire) si olandezi (600 de miliarde de lire). Americanii sunt responsabili de peste 3 miliarde de lire investiti, japonezii de aproape 500 de miliarde de lire si tarile mici din America Latina de inca 500 de miliarde de lire. Daca ne uitam la balanta neta a investitiilor (cele britanice minus cele facute pe taram britanic), francezii au partea leului cu 237 miliarde de lire in plus in cont, dar nici tarile din Est nu stau rau: polonezii s-au ales cu 3,3 miliarde de lire in plus, ungurii cu 3,5 miliarde, iar noi cam cu 1,8 miliarde de lire in plus.

Deci, dragi morse competente, daca acordul de Brexit nu va fi "soft", ghici cine va pierde a treia oara? Evident, tot tarile din est.

Trecand in alt plan, cel politic, sa observam ca Marea Britanie este singura mare tara occidentala din Uniune care se "misca" sincretic cu noi, tarile din Europa de Est: asa cum sunt ei principalul aliat al Washingtonului, asa si noi percepem SUA ca singura umbrela de securitate a noastra; in masura in care Londra priveste Rusia ca pe cel mai mare pericol militar, in aceeasi masura politica militara de la Moscova ingrijoreaza si Varsovia si Bucurestiul. Asta in vreme ce Germania nici nu se sinchiseste de aparente si sfideaza toti aliatii sai est-europeni in numele sfintelor conducte Nord Stream I si II, Franta nu mai gaseste suficiente epitete pentru a descrie maretia tarului Vladimir Vladimirovici, iar Italia si Spania sunt conduse de lideri pentru care a fi solidar cu rusii este o datorie la fel de mare ca obligatia de a-i uri americanii.

Acum, tragand linie, stau si ma intreb: oare nimeni sa nu vada ca marii perdanti ai unui Brexit nu sunt englezii ci noi, esticii? Atat de mare sa fie miopia? Sa nu inteleaga oare "elitele" de la Bucuresti, auto-promovate ca europene, ca Brexitul ne va aduce cu certitudine o diminuare a fondurilor pentru agricultura si o probabila diminuare a exporturilor, plus o posibila scadere a fluxurilor/stocului de investitii straine? Sau poate moleseala dulce a fotoliilor burdusite cu bani in care motaie politicienii nostri la Bruxelles sau Strasbourg sa ii "traga" la somnul ratiunii in asa de mare masura?

Ce comod a devenit sa fii politician in Romania: sforai linistit visand la inchinarea cruciatilor moderni (bancherii) in fata tronului imperial al Ursulei I-a, pazit de privirea aroganta a prea-puternicei Angela, in vreme ce tu poti sa pierzi cateva procente din PIB inainte sa plece primul dolar de la Londra...

Toti auto-proclamatii experti-fripturisti de pe la noi proclama moartea iminenta a economiei britanice. In realitate, se pare ca investitorii indraznesc sa parieze invers decat recomanda think-tank-urile bucurestene. Iata, bunaoara, cum a evoluat lira sterlina de la venirea la putere a demonizatului Boris Johnson:

Sau poate nu v-a spus nimeni, dragi cititori, ca, in primul trimestru al mandatului Johnson, economia britanica a crescut cu 0,4% (dupa ce in ultimul trimestru al Theresei May scazuse cu 0,2%). Anual, PIB-ul britanic creste in 2019 la fel ca media Uniunii, adica cu putin peste 1%, dar peste cresterea din Germania (de doar 0,5%). Pai, daca Brexit-ul a speriat asa tare investitorii, de ce nu scade economia britanica? Sau de ce nu scade lira sterlina?

De trei ani si jumatate ni se tot prezice apocalipsa sectorului financiar britanic. Si ce s-a intamplat intre timp? Numarul de angajati din industria financiara britanica a ramas aproximativ acelasi (1.116.000 azi, peste 3% din totalul angajatilor britanici, cu 1.000 mai putin ca in 2015, inainte de votul Brexit), asta in vreme ce pierderile similare in UE sunt de cateva ori mai mari. Valoarea adaugata a industriei financiare britanice a crescut de la 119 miliarde de lire (2015) la 132 miliarde de lire in 2018, reprezentand 7% din economia britanica. (Sursa: AICI).

Pentru a incheia definitiv dezbaterea asupra slabirii sectorului financiar din Regatul Unit, iata cam cum se prezinta clasamentul mondial al ponderii acestui sector in PIB:

Si-atunci, chiar nu se intreaba nimeni ce fumeaza parerologii bucuresteni, cei care fac copy-paste dupa parerologii bruxellezi? Daca cumva se insala morsele noastre, la fel ca morsele germane sau frantuzesti?

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...