Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Europa > Moldova
A   A   A

I-a jucat Rusia pe toti in ceea ce priveste Republica Moldova? Ce urmeaza la Chisinau Interviu

I-a jucat Rusia pe toti in ceea ce priveste Republica Moldova? Ce urmeaza la Chisinau Interviu
Republica Moldova trebuie sa scape de Plahotniuc, iar cu aceasta sunt de acord si Rusia, si SUA, si Uniunea Europeana. Dar care sunt termenii si cine a scris - daca a scris - scenariul care se joaca zilele acestea la Chisinau?

Istoricul Cosmin Popa, cercetator stiintific al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga", specializat in istoria URSS-Rusiei si istoria Europei Centrale si de Sud-Est, nu este adeptul unui entuziasm netemperat fata de alianta conjucturala Rusia-UE, in ceea ce priveste dosarul Chisinau.

Pe de o parte, pentru ca nici semnatarii pactului de alianta antiPlahotniuc nu stiu care sunt conditiile care urmeaza sa fie impuse de abia dupa ce factorul Plahotniuc dispare.

Pe de alta parte, atata vreme cat Igor Dodon este jucat de Moscova si concepe relatia cu Moscova in termeni de vasalitate, parcursul european al Chisinaului ramane confuz.
Citeste si: Cum a ajuns Romania Gica contra in dosarul R. Moldova si ce a desteptat-o din somnul cel de moarteCine este Plahotniuc, de ce e nevoie de SUA, UE si Rusia pentru a-l da jos si care e legatura lui cu RomaniaDe ce s-a rupt Romania de UE si SUA in criza de la Chisinau. Mizele aliantelor imposibile si tradarea Bucurestiului


Au fost formulate argumente rationale pentru alianta dintre Maia Sandu/Andrei Nastase si Igor Dodonm, iar aceasta alianta antiPlahotniuc a fost legitimata de UE si SUA. Dar exista mereu acest sentiment ca Rusia ii joaca pe toti. E un cliseu sau sunt autoritatile ruse atat de abile incat toata povestea sa fie o capcana a Moscovei?

Sigur, se poate spune si ca Rusia ii joaca pe toti, dar realitatea este ca Rusia detine mai multe parghii decat orice alta tara, in ceea ce priveste Republica Moldova. Rusia are un istoric profund cu Plahotniuc si retelele pe care le reprezinta acesta, asa cum il are si Romania, dar nu atat de profund.
Mai mult, Rusia detine controlul asupra lui Igor Dodon, care este lipsit de vointa politica proprie si, de asemenea, are argumente pentru a-i influenta pe cei care pretind ca reprezinta cursul pro-european din Republica Moldova, pentru a incheia aceasta alianta.

Da, Rusia este factorul dominant.

Ceea ce nu cunoastem niciunul dintre noi, si cred ca nici semnatarii pactului de alianta antiPlahotniuc, sunt conditiile care urmeaza sa fie impuse de abia dupa ce factorul Plahotniuc dispare sau isi reduce importanta in ecuatia politica a Moldovei.

Romania trece de la declaratia ambigua de duminica la cea a ministrului Melescanu, care e de acord cu anticipatele convocate de Guvernul Filip si, in final, la pozitia comuna Presedintie/MAE, iarasi confuza - recunoaste Parlamentul, niciun cuvant despre noul Guvern. E intentionat confuza aceasta pozitionare a Romaniei?
Nu cred ca este intentionat confuza, ea ilustreaza dualitatea, cel putin a perceptiilor, referitoare la politica externa in sistemul politic romanesc, o perceptie guvernamentala si o alta prezidentiala.

Dincolo de toate acestea, insa, cred ca este momentul ca Romania sa isi reevalueze dramatic politica pe care o are fata de Republica Moldova, sa treaca de la o politica axata pe autoritatile guvernamentale, politice, la o politica axata pe cetateni.

Daca lipsesc autoritatilor romane argumente valabile in aceasta pozitionare, argumentul principal, cel al cetatenilor romani din Republica Moldova, nu a fost folosit pana acum, deloc.

Or, acesta da dreptul Romaniei sa aiba o pozitie, care ar trebui sa transceada conflictul de prima faza intre Plahotniuc si celelalte partide politice si sa vada dincolo de acest moment dramatic.
I se reproseaza Romaniei ca nu are o politica mai puternica si coerenta privind Republica Moldova. Cand a fost momentul acesta zero pe care Romania l-a ratat?

Nu putem imputa Romaniei absenta unei politici ferme, a unei strategii. In primul rand, Romania are mari probleme de implementare a strategiilor, oricare ar fi ele, ca vorbim de constructia autostrazilor, de invatamant sau de politica externa.

Cu exceptia aderarii la Uniunea Europeana si la NATO, care au fost mai degraba doua obsesii politice romanesti, binevenite si care ne-au modelat intr-o oarecare masura, Romania este, pana acum, incapabila sa puna in practica strategii care sa depaseasca ciclurile electorale.

E greu de spus care este momentul ratat, dar, daca vorbim despre un Big Bang al acestei ratari, cred ca momentul declararii independentei Republicii Moldova, atunci cand autoritatile romane complotau impreuna cu cele sovietice pentru mentinerea intr-o oarecare forma a imperiului sovietic, este cel mai important moment.
Cum sta insa Rusia in aceasta privinta? Ce a vrut de la Republica Moldova si ce a obtinut?

Principalul obiectiv al Rusiei in relatia cu mai toate tarile din Comunitatea Statelor Independente (CSI), atata vreme cat nu a fost capabila sa le modeleze politica, a fost sa le mentina intr-o stare de tranzitie perpetua, suspendate intre spatii politice, suspendate intre civilizatii, suspendate intre directii de politica externa.

Iar, in momentul de fata, desi pretinde ca s-a intarit semnificativ din punct de vedere politic si economic, Rusia este incapabila sa modeleze intru totul evolutia acestor tari, preferand sa aplice in continuare aceasta politica, vezi Georgia, Ucraina si acum, din nou, Moldova, unde problema Transnistriei nu a disparut.
Daca Plahotniuc dispare din politica de la Chisinau, e asta o garantie ca Moldova va avea un drum european si ca ia sfarsit criza constitutionala?

In niciun caz. Atata vreme cat presedintele Igor Dodon si Partidul Socialistilor concep relatia cu Moscova in termeni de vasalitate, de includere in lumea rusa, cu institutii, cu filosofii politice, nu se poate pune problema repunerii Moldovei pe parcursul european.

Moldova isi va relua vechiul discurs al balansului intre cele doua tabere, al neutralitatii, al integrarii economice si institutionale, insa cel mai probabil a doua faza a acestui proces politic, nu atat de complicat cum pare, este o lupta acerba intre cei care formeaza astazi coalitia menita sa il inlature pe Plahotniuc, obiectiv care este o necesitate stringenta pentru Republica Moldova, dincolo de orice discutie.
Problema este ca ma opresc in a saluta cu entuziasm nemarginit incheierea acestei aliante, in conditiile in care felul in care intelege Igor Dodon sa faca politica internationala nu difera foarte mult de cel al lui Plahotniuc.
Facebook ShareTweet
 Joi, 13 Iunie 2019, ora 20:45
 Autor:Magda Gradinaru

 Articol citit de 19465 ori

Citeste si: