Europa mea: Dezamagirea de dupa revolutiile din 1989

"Revolutiile de catifea" din estul Europei au dat nastere multor vise, dar a urmat un anevoios proces de transformare. Dezamagirile cetatenilor se regasesc si in atitudinea fata de UE, crede Ivailo Dicev, antropolog si, in prezent, profesor asociat la Universitatea din Regensburg.

Dupa 30 de ani, multi oameni sunt mai degraba dezamagiti de asa numitele "revolutii de catifea" din Europa de Est. Dupa un inceput dificil, puterea de cumparare in aceste tari s-a dublat, in Polonia inregistrandu-se chiar o triplare.

Pentru simpatizantii stangii insa, procesul de transformare a mers prea departe si a distrus, pe langa dictatura, si echitatea, morala si statul insusi. Pentru cei cu vederi de dreapta, procesul de transformare a fost doar de fatada, dirijat fiind de fostii comunisti, in scopul schimbarii capitalului politic in bunuri economice.

Nemultumirea generala a permis noilor populisti in multe societati post-socialiste sa preia controlul, respingand valorile europene, punand la incercare democratia liberala, sprijinind practici de tip mafiot, cochetand cu fundamentalismul religios. Ceea ce i-a dezamagit pe de alta parte pe occidentali, fiindca multi dintre ei regreta astazi extinderea Uniunii Europene spre est.

Exista diverse motive pentru ilogica apreciere negativa a unui proces care, istoric vorbind, a fost un succes. Pentru unii primeaza inechitatea crescanda care insoteste cresterea economica sau, mai degraba, vizualizarea diferentelor, care in trecut insoteau privilegiile ascunse.

Altii se simt mai nesiguri dupa dura intrare pe piata concurentei internationale. Sau sunt frustrati pentru ca globalizarea afecteaza statutul national al tarilor lor. Multi observatori constatau ca mobilizarea impotriva imigratiei este justificabila prin teama fata de emigratie. Dupa disparitia granitelor ermetice din comunism, partea activa a populatiei din estul Europei a plecat in lume. Din tari precum Bulgaria sau Letonia au plecat pana la 20 la suta din oamenii in putere.

Dictatura politica, anarhie socio-economica

Dezamagirea generala ar putea izvori insa si din neintelegerea dominatiei comuniste. Aceasta era gandita ca sistem al controlului absolut, implicand si termenul de "totalitarism". De fapt, metodele dictatoriale reprezentau si o compensatie pentru haosul total sub o fatada ideologica. Dictatura politica contrabalansa anarhia socio-economica.

Celor care au uitat cat de ineficient era sistemul le recomand sa urmareasca pe HBO serialul "Chernobal", unde pot constata cum, in plina catastrofa nucleara, nimeni nu era in stare sa preia controlul si sa reactioneze. De vina nu sunt caracteristicile psihologice ale unor persoane, ci o greseala structurala din sistem. Dupa ce se eliminasera proprietatile private si dreptul de a alege dupa criterii legitime, societatea devenise practic neguvernabila.

Imaginati-va ca economiile moderne i-ar incarcera pe asa numitii "sabotori" pentru ca nu si-au indeplinit norma, ca sistemul depindea de ajutorul elevilor si studentilor pentru strangerea recoltei si ca a preferat sa sacrifice multe vieti umane pentru a limita efectele catastrofei de la o centrala atomica.

Suna paradoxal, dar intr-o oarecare masura, societatile comuniste erau mai libere decat cele occidentale. Muncitorul era liber sa ia ceva acasa din fabrica, seful era liber sa isi promoveze rudele. Angajatii erau liberi sa se razbune pe colegi, turnandu-i in secret. Cum a putut supravietui un asemenea sistem? Oamenii s-au adaptat. Una din devizele preferate ale vremurilor era: "Eu ma fac ca muncesc, ei se fac ca ma platesc."

"Comunistii din Bruxelles!"

Sa analizam acum "Revolutiile de catifea" din perspectiva caracteristicilor sistemului comunist: haotic, voluntar, neguvernabil. Ele au fost motivate de pasiunea pentru libertate, dar s-au dovedit a fi o cale spre un mai mare control asupra societatilor in cauza. Un paradox, pe care Hegel l-ar fi numit "lista ratiunii". Imaginati-va ca grevistilor din Gdansk li s-ar fi spus ca fabrica va fi privatizata, dupa caderea comunismului si ca 90 la suta dintre ei vor fi concediati. Totusi, este de preferat sa traiesti intr-o societate organizata si chiar si acei muncitori traiesc mai bine astazi decat atunci. Dar elanul revolutionar ar fi fost umbrit de dezamagire, daca s-ar fi banuit care vor fi urmarile revolutiilor.

In mod normal, regimurile autoritare (daca ne plac sau nu), impun ordinea in societate, precum in Singapore, de exemplu sau in cazul juntei militare din Chile. Bulgarii isi amintesc poate de textul dizidentului si primului presedinte democrat Jeliu Jelev, in care acesta justifica rolul "dictaturii militare", care asigura un proces pasnic, ordonat de transformare, oglindit in Europa de Est de UE.

Nu stiu cat de in serios luam aceasta idee, dar ne ofera cel putin senzatia ambivalentei noastre fata de Uniunea Europeana, care ne-a promis libertate si ne-a impus reguli. "Comunistii din Bruxelles", striga tot mai multi in Europa de Est. Da, multi si-au imaginat eliberarea ca fiind rapida si ireversibila, animati de vise si pasiuni. Dar normalizarea societatii dupa haosul comunist nu poate fi decat lenta, anosta si anevoioasa.

Ivailo Dicev este antropolog si, in prezent, profesor asociat la Universitatea din Regensburg.

Dilema preotului care vrea să candideze pentru primăria Sucevei. "Va trebui să aleagă între cariera politică și preoție"

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Suceava a ales un preot să candideze pentru funcția de primar al municipiului Suceava. Cătălin Axinte este preot slujitor la Biserica Sf. Mina din...

Kelemen Hunor, convins că pe listele UDMR au semnat și români: ”După 9 iunie vom avea 200 de primari”

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat joi, 18 aprilie, la Cluj-Napoca, după şedinţa Consiliului Permanent al Uniunii, că este convins că listele UDMR pentru alegerile locale au fost...