Romania din lume: Tara pe care am lasat-o in urma, dar nu din suflet. Crezi ca gasesti lucrurile astea oriunde?

Stii orasul acela in care la fiecare plimbare prin centru un barbos pe o bicicleta ponosita te binedispune cu un alt fel de muzica in fiecare zi?

Sau acela in care o seara la restaurant se poate transforma intr-o petrecere la care se danseaza pana la 3 dimineata doar pentru ca grupul tau de prieteni si cu tine va imprieteniti cu DJ-ul?

Sau acela in care poti oricand gasi prieteni cu care sa petreci o noapte de vara pe deal in hamac imbatat de fericire chiar daca ai venit de doua zile din Cehia fara sa cunosti pe nimeni?

E Brasovul pe care l-am lasat in urma, dar nici o clipa din suflet, acum un an si doua luni pentru a studia nici eu nu stiam ce in tara cantoanelor. Acum... mi-e dor de Romania. Nu m-am gandit niciodata ca sunt genul de persoana foarte patriota, dar mi-e dor. Ce cuvant frumos, dor... iti mai amintesti ca m-ai rugat sa te invat ceva frumos in romana si asta ti-am spus?

Nici nu stiu de ce mi-e dor de obicei.

Poate fi felul in care o auzi pe profesoara de grafica avand incredere sa-si povesteasca toata viata unor oameni pe care abia ii cunoaste, iar tu inveti sa vezi dincolo de aparente si sa intelegi emotii.

Poate fi felul in care oamenii reusesc mereu sa asezoneze o situatie nefericita sau incomoda cu putin haz de necaz.

Poate fi felul in care mereu gasesti pe cineva care sa te surprinda cu vreo poveste spusa mai in gluma, mai in serios despre cum au reusit sa iasa din orice situatie cu un amestec de creativitate si umor.

Poate fi felul in care la orice petrecere ai cu cine sa iti ineci inhibitiile si sa dansezi ca si cum nimeni nu s-ar uita.

Poate dintre lucrurile astea fac parte pana si vesnicile nemultumiri pe care le auzi la fiecare colt de strada (ca am fi lenesi, dezbinati, mincinosi), despre care eu cred ca exista doar pentru ca speram cu totii la un viitor mai bun. Uneori il vezi deja in sinceritatea cu care cineva vine doar ca sa iti spuna ca il face fericit felul in care te bucuri de viata cu prietenele tale pe strada.

Uite, nu stiu cum e sa traiesti intr-o tara comunista, dar stiu cum e sa cresti in Romania post-ceausista a poetilor interbelici, a lui Mircea Cartarescu, Tudor Chirila si a regretatului nostru rege. Intr-o lume cu Cargo, Phoenix, Robin and the Backstabbers, OCS, Bucovina, Trooper, folk si cantece de munte. Intr-o Romanie care vrea sa creasca, cu oameni carora le pasa de oameni, carora le pasa de valori, de integritate, de tara noastra si de lumea intreaga.

Si daca inca crezi ca gasesti lucrurile astea oriunde, poti sa nu ma crezi. Astept sa iti deschizi sufletul, iar pana atunci iti voi spune doar atat:

Sunt Flavia, am 20 de ani si as vrea ca lumea sa vada Romania cu la fel de mult dor pe cat o vad eu.

Iar pana atunci, de la mare departare, aud cum cenusiul stancilor Fagarasului, Pietrei Craiului, Bucegilor, Apusenilor, Retezatului, Pietrei Mari, si al tuturor muntilor in care nu am fost imi bate in piept.

Flavia Taras

Rezist Zurich

pagina de FB aici

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...