Cum a ajuns Romania de la elitele din 1918 la elitele de prada de astazi

Intr-un articol din Telegraful Roman, Nicolae Iorga scria raspicat "Ne trebuie oameni!". Idealul Unirii fusese implinit, Romania era de-acum mare, dar avea nevoie sa se construiasca: institutional, economic, cultural, social. Ce au reusit elitele sa faca din proiectul de tara anuntat in Proclamatia de la Alba-Iulia, tinand cont de interbelicul zbuciumat - varsta de aur, dar si teren al extremismelor -, de comunismul in care s-a produs si o reconversie a elitelor, dar si de postcomunismul in care elitele politice s-au dovedit a fi de prada?

Modernizarea si recuperarea decalajului fata de Occident au fost mereu deziderate ale Romaniei, despre care au vorbit, constant, elitele intelectuale ale unei epoci sau ale alteia. Si totusi, suntem in acelasi discurs: tara trebuie sa se modernizeze, sa ajunga din urma tarile europene mai dezvoltate, sa se construiasca.

Cum se face ca Romania nu a depasit aceste teme? A supralicitat rolul elitelor sau, din contra, nu le-a dat un rol suficient de important in economia tarii? Ce transformari s-au petrecut, incat elita politica a Romaniei de astazi este mai degraba una de prada, decuplata de elita intelectuala?

Despre elitele Romaniei si cum au fost ele asezate in trei mari epoci distincte - interbelic, comunism si postcomunism - am vorbit cu istoricul Cristian Vasile, cel care a coordonat la Editura Cetatea de Scaun (Targoviste, 2017) volumul "Ne trebuie oameni!" Elite intelectuale si transformari istorice in Romania moderna si contemporana.

"Ne trebuie oameni". Asta spunea Nicolae Iorga, imediat dupa 1918 si asta ati ales ca titlu al unui volum colectiv, pe care il coordonati. Cat de actuala este, la 100 de ani dupa, aceasta nevoie de oameni?

Avem nevoie de oameni calificati care sa aiba macar o bruma de simt moral. Din pacate, eu cred ca formula a ramas actuala. Si in zilele noastre exista un deficit de resurse umane, un fenomen care de fapt a fost specific societatii romanesti in ultimele doua secole.

Ne lipsesc oameni calificati, dar mai ales ne lipseste o clasa politica profesionista care sa nu se transforme intr-o elita de prada. Chiar daca am avea elite profesionale mai capabile si mai bine cotate decat sunt cele de acum, pana la urma politicul tot ar trage Romania in jos.

Era nevoie, de fapt, de elite care sa construiasca proiectul acesta national in carne si oase. Dar mai intai, ce intelegem prin acest termen "elita"? In limbajul comun, sensul e destul de ingust si se refera la intelectuali.

Conform DEX (ed. 1998), elita este acel grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales intr-o comunitate, o societate etc. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. Evident, mai multi specialisti in stiinte socio-umane (istorici, sociologi etc.) au adus nuantari, completari s.a.m.d. acestei definitii si, pe buna dreptate, poate.

Astazi, definitia elitei cu care cred ca este recomandabil sa operam nu ar trebui neaparat sa privilegieze dimensiunea axiologica, ci mai degraba componenta sociologica. Sigur ca implicarea elitelor in proiectul national - care acum 100 de ani a insemnat in principal realizarea Marii Uniri - a fost decisiva.

Cum aratau, din acest punct de vedere, elitele romanesti de la 1918? Vorbiti, in acest volum, de o perspectiva noua, aceea a reconversiei elitelor din provinciile romanesti de dinaintea momentului unirii.

Ganditi-va ca, in Ardeal, in decurs de numai o luna, elita romaneasca (cea politica, ecleziastica, juridica, economica/bancara etc.) a mobilizat exemplar masele, iar rezultatul s-a vazut la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

Aceasta in conditiile in care - daca s-ar fi facut un sondaj de opinie printre etnicii romani din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Bucovina prin septembrie 1917 (sau chiar septembrie 1918) - nu stim care ar fi fost opinia categoric majoritara: loialitatea fata de imperiul dualist sau unirea fara conditii cu Vechiul Regat. Lunile octombrie-noiembrie ale anului 1918 au fost decisive pentru imbratisarea optiunii pentru alipirea la Romania. Tocmai prin capacitatea ei de a balansa spre o anumita tendinta si credinta nationala, elita ardeleana si-a dovedit insemnatatea.

In volum se regasesc mai multe cazuri de reconversie, de transformare, produse inainte de 1918, in primul rand selectate din randurile elitei ecleziastice si medicale (si aici exista un aport important prin prezenta in Vechiul Regat a lui Victor Babes, medicul si profesorul venit din Imperiul dualist) . S-au ocupat de aceste subiecte colegii mei Ionut Biliuta si Calin Cotoi. Ne-au interesat comportamentul politic al clerului, cu diversele sale adaptari, precum si contributia medicilor si a igienistilor la proiectele modernizatoare.

Ce trebuiau sa faca aceste elite, odata descoperite?

Acum o suta de ani suprapunerea dintre elita (elita intelectuala) si cea politica era evidenta. Se vede acest element mai ales in Ardeal. Elita de aici a dat Romaniei un document politic si civic extraordinar, precum Rezolutia de la Alba Iulia. Nu este doar un act de unire, ci el contine si un adevarat program de viitor care, respectat in spiritul si litera lui, poate ar fi condus spre o Romanie mai avansata, inclusiv din punct de vedere socio-economic.

As spune ca nici elita transilvana si nici cea bucovineana nu au fost cu adevarat descoperite si utilizate, mai ales in ceea ce priveste un domeniu pe care l-am putea numi modernizare politica. O reafirma si Ioan Stanomir in ultima lui carte (La Centenar. Recitind secolul Romaniei mari) . Mai ales elita din Ardeal era puternic influentata de spiritul wilsonian, realitate care se si vede, cum anticipam, in textul Rezolutiei de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Or, prevederile ei nu au fost, de fapt, respectate in intregime: in Romania intregita nu s-a realizat guvernarea prin consimtamant, nici votul universal (femeile nu au putut vota) si nici minoritatile nu au beneficiat de toate drepturile stipulate in document. Dar victima principala a fost majoritatea romaneasca.

Modernizarea culturala este vadita in schimb. Am avut in general o elita universitara racordata la dezbaterile din Vest, chiar daca nici ea nu era scutita de diverse patologii, scoase in evidenta dupa 1990 de istoricul Lucian Nastasa. Dar dincolo de nepotism, de clientelism, care au existat si atunci, a supravietuit o linie meritocratica insemnata, care s-a estompat dupa 1947.

In mentalul colectiv, interbelicul este considerat "varsta de aur" a Romaniei. Ce e adevarat aici si ce e balast, stereotip ori pur si simplu fals?

In comparatie cu intervalul comunist (1948-1989), perioada interbelica este o varsta de aur. Daca o analizam critic, insa, constatam ca si atunci au existat derapaje. Pe unele le-am anticipat deja. Lipsa guvernarii prin consimtamant a insemnat fortarea vointei cetatenilor in alegeri, prin implicarea masiva a Ministerului de Interne.

Au mai fost si starile de asediu, cenzura presei etc. In plus, mai ales din anii 1930, o parte a elitei, inclusiv cea intelectuala, a alunecat spre extrema dreapta si antisemitism.

A fost o democratie imperfecta, care la un moment dat a evoluat spre un regim autoritar. Liberalismul PNL a fost destul de diferit de liberalismul clasic, ba chiar unii il considera - cu un termen des folosit azi - iliberalism.

Au fost multe personalitati puternice, de la scriitori la economisti si juristi, in Romania interbelica. Putem insa vorbi despre o elita? Despre o generatie cu un proiect comun?

Nu a existat un proiect comun dupa 1918. Fiecare domeniu cultural important (literatura, economia, stiintele juridice etc.) si-a avut o elita. Dupa realizarea unirii, Romania isi indeplinise idealul national suprem, care fusese proiectul comun ce adunase impreuna elita si masele. Ceea ce a lipsit a fost opera de constructie interioara, de ridicare a maselor (din punct de vedere cultural, civic si politic); procentul de analfabetism a ramas ridicat, mai ales in zona rurala, spatiu instrumentalizat politic si in perioada interbelica, inclusiv cu prilejul unor momente electorale.

In plus, in paralel cu ignorarea unor proiecte generoase - am invocat deja Declaratia de la Alba Iulia - au aparut tendinte de conflict intergenerational, care s-au vadit prin contestarea violenta si distructiva a "batranilor" (politicieni, membri ai elitei intelectuale etc.) . Cu siguranta, existau motive legitime de contestare (coruptie, clientelism, lipsa a principiilor) . Insa generatia tanara, cea care a formulat un proiect alternativ, a cazut la randul sau in extreme, ultranationalism, xenofobie, antisemitism.

Nu a mai existat o orientare politica viguroasa de centru. In plus, intelectuali de marca, juristi eminenti precum Istrate Micescu (victima a regimului comunist), au lucrat la o constitutie care a stat la baza unui regim antidemocratic ce a suprimat partidele politice dupa 1938.

Este un subiect foarte delicat, dar trebuie sa admitem ca nu toate victimele regimului comunist au fost inainte de 1944 de partea democratiei liberale. La fel, multi scriitori si economisti s-au pus in serviciul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, cand nu au fost sustinatorii unei miscari totalitare precum Garda de Fier.

Fireste ca au existat si multi intelectuali care au imbratisat idei profund democratice, numai ca proiectul lor de tara nu s-a putut aplica, iar cauza lor a fost mereu in pierdere de viteza, mai ales dupa 1933, pe fondul ascensiunii regimurilor autocratice.

Au reusit elitele Romaniei antecomuniste sa construiasca? Sa modernizeze, pentru ca idealul acesta al modernizarii pare a fi nota comuna. Nu au avut atat de mult timp la dispozitie. Ce insemna, in epoca, modernizarea?

Cum am mai spus-o, in perioada interbelica (cu prelungirile sale spirituale de pana la 1947) termenul de "modernizare" era deja incetatenit, fiind folosit in diverse contexte si scrieri (de la Stefan Zeletin la E. Lovinescu), pentru a reflecta dezvoltarea economica, industriala, avansul tehnologic, dar si pentru a surprinde evolutii din istoria culturii si a literaturii recente.

Idealul modernizarii era foarte prezent, dar, ca si astazi, au existat mai multe proiecte de modernizare, cu diverse nuante si accente (Ce sa se dezvolte mai intai, ce tip de capital ar trebui investit? Ce loc sa fie acordat industrializarii/agriculturii etc).

S-a construit mult, s-a recuperat din decalajul fata de Occident, dar nu suficient, asa cum arata si profesorul Bogdan Murgescu intr-o carte consacrata chiar defazarii economice a Romaniei. Pe de alta parte, comunismul a insemnat per total o adancire a acestor decalaje in raport cu Vestul.

Comunismul si-a luat drept dusmani tocmai personalitatile intelectuale, politice din interbelic. Foarte multi au ajuns in temnitele comuniste, foarte multi, iarasi, nu au mai iesit de acolo. Putem vorbi insa si de un proces de reconversie a elitelor inclusiv in comunism?

A existat un proces de reconvertire cultural-ideologica si dupa 1947. De altfel, aceasta a fost si una dintre mizele cartii: a demonstra ca, pe langa un proces de eliminare a vechilor elite, fiecare regim autoritar/dictatorial/totalitar recurge si la un proces de recuperare a unor elite profesionale din trecut, elite care accepta convertirea la noua "culoare" politica, inclusiv aceea a procesului de modernizare.

Ce este socant la unii membri ai fostelor elite atunci cand se adapteaza marilor transformari de dupa 1947 este capacitatea cu care renunta la optiuni, pozitii si atitudini din trecut, "ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat". Mihai Ralea a reusit performanta de a se adapta foarte bine regimului burghez, fiind ideolog taranist, ministru carlist, dar si ministru sub guvernarea procomunista Petru Groza. Ralea e o intruchipare a reconversiei de succes.

Comunismul, scrieti, a facut o mutatie conceptuala - de la modernizarea dorita in interbelic la modernitate si progres. Ce a insemnat asta, pentru societatea romaneasca?

Daca a fost o modernitate, a fost una compromisa, degradata. Cum am scris si in carte, dupa 1947, in cadrul procesului de uniformizare politica si ideologica ce a caracterizat intreg Estul european aflat sub control sovietic, inclusiv definirea modernitatii si a modernizarii a cunocut o aliniere dupa regulile terminologice ale Kremlinului.

Termenul de modernizare a disparut din lexicoanele relevante (din cele politice si "filosofice"), fiind cumva inlocuit cu alti doi termeni, nu tocmai sinonimi - progres si dezvoltare. Conceptul de modernizare era vazut ca impropriu, mai ales pentru ca s-a suprapus - inainte de 1945 - indeosebi cu cel de occidentalizare.

Din 1948 accentul s-a pus pe industrializare, dupa model sovietic, si indeosebi pe dezvoltarea industriei grele. A rezultat o modernizare pervertita, care s-a facut in dauna consumului, cu mari sacrificii pentru populatie.

E un loc comun decalajul romanesc. La fel, esecul proiectelor de modernizare. Care e explicatia?

Este o intrebare dificila si nu stiu daca am un raspuns. S-au dat mai multe explicatii: absenta clasei de mijloc si a unui consens privind dezvoltarea economica pe termen lung, lipsa coeziunii sociale, adamismul romanesc (despre care vorbea si Emil Cioran).

In cazul esecului modernizarii de tip comunist (sovietic) cred ca explicatia este mai simpla, fiind sugerata si de sociologul H.H. Stahl: statul a instituit un sistem premodern cu ajutorul caruia a adunat capitaluri pentru intemeierea si consolidarea industriei grele, sector economic care a secatuit tara. S-a investit extrem de putin in informatizare si in servicii, adica in domenii care se vor dovedi cruciale in occident si nu numai.

Daca ma uit la situatia de dupa 1989, putem vedea cat de mult au franat coruptia si clientelismul politic procesul de modernizare. Revin la un concept deja invocat, folosit mult de politologi, care explica multe: Romania a avut in postcomunism elite de prada care nu au guvernat in interes public, care au incetinit modernizarea, dar care din pacate au fost validate electoral.

Fireste, este doar o parte a explicatiei. Poate daca am fi avut indivizi si categorii sociale mai autonome din punct de vedere social, financiar etc., alta ar fi fost situatia.

Cum s-a iesit, din acest punct de vedere al elitelor, din comunism? Mai putem vorbi despre un proces de reconversie, ca sa ne mentinem in acelasi registru?

Impresia mea este ca mediile intelectuale occidentalizante de dinainte de 1989 nu au reusit - in pofida eforturilor facute - sa alinieze spatiul romanesc unor standarde comparabile cu lumea libera. In plus, patologiile politice (ideologizarea, crearea unor profesori pe puncte, plagiatul, insusirea de texte etc.) au invadat si spatiul academic.

Dupa 1989 toate aceste tare s-au multiplicat constituind o adevarata plaga, vadita mai ales in universitatile institutiilor de forta, cazone, compromitand doctoratul si nu numai. In anumite domenii, continuitatile (din comunism in postcomunism) sunt foarte evidente. Este o continuitate de personal, dar si de mentalitati. Poate s-au schimbat discursul si punctele de referinta. Raluca Grosescu a vorbit in mod documentat despre traiectoriile de conversie politica a nomenclaturii dupa 1989, realizand chiar o taxonomie a partidelor politice create de fostele elite comuniste.

Acest Ne mai trebuie oameni al lui Iorga aminteste cumva de ideea lui Constantin Noica, de a identifica cele 22 de genii nationale. Cum faci sa aduci impreuna oamenii care pot genera modernizarea, sa ii pui in slujba unui proiect comun?

Este nevoie de munca in echipa, solidaritate intelectuala si, mai ales, sprijin politic. La noi termenul politic s-a degradat mult si a inceput sa capete conotatia de "politicianist" (a face politica a ajuns, din pacate, sa insemne ceva rau).

Sintagma proiect politic nu ar fi trebuit sa fie neaparat in antiteza cu conceptul de proiect tehnocratic. Poate ca multe guvernari au initiat si proiecte viabile, necesare, avand la baza un calcul temeinic, "profesional" (care eventual sa grupeze intelectuali de marca), insa in multe situatii aceste planuri au fost parasite sau deturnate. Cred ca mai intai este nevoie de o reformare, de o primenire a clasei politice.

S-a vorbit mereu in Romania - iata, de la Iorga, dar si inainte - despre elite. Nu e si o supralicitare a rolului elitelor?

Ba poate ca da. Sa ne uitam mai intai la domeniul preuniversitar. Poate ca avem olimpici in mai multe domenii, dar ne lipseste acea masa a elevilor care sa fie la nivel mediu (sau un pic peste mediu) . (Si aici ma intorc la o idee sugerata si inainte: noi nu prea am avut o clasa de mijloc, care in multe tari a fost esentiala pentru sustinerea unei democratii liberale si a unei economii stabile).

Dupa cum ne lipseste si o retea de scoli profesionale cu bun renume. Nu au plecat in strainatate numai medicii, inginerii IT, ci si instalatorii, tinichigii etc. Dar aceasta nu inseama ca rolul elitelor profesionale si intelectuale s-a incheiat. Numai ca nu ne putem astepta la miracole (doar) din partea lor.

Reiau prima intrebare si aici, la final: mai avem nevoie de oameni? Este Romania intr-o noua criza de elite?

Cum spuneam si cu alta ocazie si cum au afirmat si observatori mai avizati decat mine, avem nevoie acuta de oameni priceputi in a accesa fonduri europene, in a implementa programe menite sa contribuie la dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor. Din aceasta perspectiva avem o criza de resurse umane.

Dar ne-au lipsit mai ales elitele politice capabile sa guverneze in interes public.

Acum, odata cu nasterea unor partide animate de un sange mai proaspat, mai tanar, sper ca elita politica sa se mai primeneasca. Exista un exod al creierelor, al medicilor s.a.m.d. Observam si astazi precaritatea formarii intelectuale a multora dintre cei selectati sa ocupe functii importante in lumea politica si in inalta birocratie culturala.

Electoratul poate schimba ceva optand pentru o alternativa la partidele care s-au compromis dupa 1989.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...