Mandria de a fi rational

Am avut de curand ocazia sa vizitez cateva locuri exceptionale in Europa si sa inteleg astfel, intr-o lumina comparativa, dezvoltarea Romaniei. Lumina aceasta nu este alta decat aceea a ratiunii si a cunoasterii, a stiintei si a culturii.

Societatile occidentale, dar nu numai ele au inteles ca singura sansa de a rezista in lumea de azi si de a se evolua armonios si durabil pentru lumea de maine este incorporarea inteligentei vii, dar si a cunoasterii trecutului si prezentului nostru universal in strategiile tehnice, economice si sociale de dezvoltare ale unei tari.

Voi evoca aici doar doua dintre aceste locuri speciale, care vorbesc amandoua despre ceea ce inseamna intelegerea felului in care o societate se proiecteaza si se imagineaza pe sine in viitor.

Primul dintre aceste locuri este Parcul stiintific din Granada. Dupa cum stiti, Granada este un oras fabulos, cu un patrimoniu al umanitatii de o rara bogatie, cu bijuteria Alhambra facandu-l unic in lume. Aici s-au perindat, in pace sau prin focul sabiei, mari civilizatii ale istoriei umanitatii: romanii, arabii, spaniolii au facut din Granada un loc din care putem intelege o buna parte din istoria lumii in aceasta parte de lume.

Dar Granada nu este numai un loc al istoriei: gazduind una dintre cele mai vechi universitati europene, orasul este si unul dintre marile centre ale cunoasterii europene.

Autoritatile andaluze si locale au inteles ca istoria Granadei poate fi onorata in cel mai nobil mod incurajand si celebrand cunoasterea stiintifica, asociind si mai mult cercetarea de azi cu istoria vie.

Din acest gand s-a nascut in 1995 Parcul stiintific (Parque de las Ciencias), un complex si un muzeu care se intinde pe 70.000 m2 si care a devenit in mai putin de 25 de ani nu numai referinta in materie de difuzare a cunoasterii stiintifice in toata Europa de Sud, ci si cel mai vizitat muzeu din Andaluzia.

Va indemn sa-i vizitati site-ul ca sa intelegeti complexitatea extraordinara si cantitatea de inteligenta incorporata in acest Parc stiintific.

Aici si acum, eu pot doar sa spun ca vizitarea lui a fost cel putin la fel de pasionanta precum cea a marilor locuri de istorie si cultura din Andaluzia. Caci acest parc nu numai ca aduna la un loc istoria stiintei (planetariu, bio-dom, spatii dedicate corpului uman, simturilor, muzicii, tehnologiei, electricitatii, evolutiei vietii etc.), ci este el insusi gandit cu maxima preocupare pentru a starni si intretine curiozitatea si pasiunea pentru stiinta a tuturor generatiilor.

Numeroase ateliere si spatii experimentale, expozitii, laboratoare, mici fabrici sau zone interactive seduc pe oricine intra in acest parc.

Al doilea loc special pe care am putut sa-l vad de curand e deja celebra Biblioteca Oodi din Helsinki. Celebra intrucat publicul romanesc a putut afla, cu ocazia inaugurarii ei, cum au inteles alte popoare sa-si sarbatoreasca Centenarul: oferindu-si o biblioteca minunata, cum nu s-a mai vazut.

Oodi este mai mult si altceva decat o biblioteca: este un spatiu viu de intalnire, prin care Finlanda a inteles sa raspunda provocarilor prezentului, adunand sub un concept arhitectural de exceptie cunoasterea, povestile, imaginatia, munca si relaxarea.

Gandita ca un spatiu deschis, aceasta biblioteca lasa la dispozitia oricarui vizitator carti, computere, imprimante, masini de cusut, spatii de jocuri si de joaca, spatii de reuniuni si de evenimente, un centru pentru cunoasterea Europei, locuri de relaxare, cafenele, restaurante etc.

Ceea ce e uluitor la Oodi este ca a gandit intreg parterul ca un loc primitor pentru copii: fie pentru familiile care vor sa petreaca mai mult timp cu copiii, jucandu-se, citind, creand, fie pentru copiii insisi, care pot foarte bine lasati sa se joace in timp ce parintii citesc o carte sau lucreaza la teza de doctorat. Nenumarate evenimente le sunt consacrate, de la mici ateliere de creatie, pana la spectacole cu masti si concerte.

Dar care e morala acestor povesti?

Parcul stiintific din Granada si Biblioteca Oodi din Helsinki sunt, inainte de toate, rezultate ale unor alegeri strategice ale societatii si ale guvernantilor: societatile respective au inteles ca "mandria de a fi spaniol" si "mandria de a fi finlandez" nu se pot intemeia numai pe glorificarea unui trecut oricat de bogat sau de eroic ar fi el. Ca pentru a fi demni de un asemenea trecut, spaniolii si finlandezii trebuie sa aduca trecutul in prezent si sa pregateasca prezentul pentru viitor.

Iar pregatirea pentru viitor nu se poate face inchizand granite si usi, ferecandu-ne in spatele puritatii nationale sau al vitejiei stramosilor.

Aceste locuri speciale sunt apoi dovada vie si creativa ca pregatirea pentru viitor nu are cum sa excluda invatarea. Scoala nu este singurul loc in care se invata, scoala se duce la muzeu si la biblioteca, in laborator si in planetariu, scoala devine una cu ele, ea transmite cunostinte generatiilor ce vin si in acelasi timp hraneste cu creatii noi ale spiritului bibliotecile si muzeele.

Invatarea, invatamantul in general, este un proces deschis, bazat pe curiozitate, joaca, imaginatie, creativitate, si nicidecum nu este blestemul si povara pe care le resimt copiii in scolile romanesti.

In sfarsit, si parcul stiintific si biblioteca sunt monumente ale inteligentei omenesti consacrate in primul rand generatiilor ce vin. Spania si Finlanda au inteles ca miza absoluta si prioritatea zero a societatii de azi este construirea unui viitor deschis pentru copii.

Aceste spatii sunt construite pentru copii, nu pentru oameni politici, nu pentru demnitari sau clerici. Nicaieri nu am vazut inscris pe pereti sau topit in metal numele vreunui pretins erou-vedeta al timpurilor noastre care ar fi construit aceste lacasuri ale ratiunii.

Motivul e simplu: este vorba de mostenirea pe care noi toti, cei de azi, nu un primar, nu un ministru, nu un episcop, o lasam copiilor nostri. Si nicio mostenire nu este mai bogata decat aceea a cunoasterii, pentru ca ea se imbogateste tocmai folosind-o, descoperind-o.

Inchei cu ideea cea mai simpla care imi poate veni acum in minte: nicio societate nu a avansat vreodata prin ignoranta, prejudecati sau minciuna.

Alegerile pe care le fac guvernantii romani astazi nu pot fi de durata, caci ele duc doar catre prabusirea tarii si spre compromiterea sanselor de a trai intr-o tara decenta pentru cei de maine.

Ei pot inchide o vreme societatea in cusca prostiei si inculturii, pot sa arunce o vreme gaze si sa foloseasca batele impotriva celor care indraznesc sa gandeasca liber. Dar nu fac decat sa amane un deznodamant, cel al disparitiei lor; amanarea e, desigur, tot mai dureroasa si poate fi violenta, dar sfarsitul ticalosiei nu e niciodata departe.

Intr-o lume care construieste parcuri stiintifice si biblioteci pentru viitor, este vital sa reinventam la nivel social si politic curiozitatea si dragostea de invatare, pretuirea scolii si pasiunea pentru cunoastere.

Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...