Cum se vad romanii in oglinda si de ce a ramas Romania o tara inapoiata in Europa - Interviu

Duminica, 02 Decembrie 2018, ora 11:24
14056 citiri
Cum se vad romanii in oglinda si de ce a ramas Romania o tara inapoiata in Europa - Interviu
Foto: Arhiva Ziare.com

Romanii sunt fatalisti, dar ospitalieri, inteligenti, dar mereu retrasi din istorie, din cauza conditiilor vitrege, au o tara bogata, la care strainii ravnesc, dar pacat ca e locuita? Cert e ca, in pofida potentialului de inteligenta si creativitate egal cu cel din tarile dezvoltate, lipsa increderii in celalalt - co-national sau strain - face ca tara sa ramana mai inapoiata si mai saracita decat alte tari din Uniunea Europeana, spune psihologul Daniel David.

Mai mult, problema Romaniei este ca s-a integrat de buna voie intr-un spatiu geopolitic - NATO si UE - care este construit dominant pe doua valori, nu doar diferite, ci opuse celor dominate inca la noi: individul autonom (nu colectivist) si descentralizarea puterii sociale (nu concentrarea acesteia).

Daniel David este profesor de stiinte cognitive clinice la Universitatea Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca si autorul unei cercetari de psihologie a poporului roman - Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala -, derulata intre anii 2005 si 2015, care ofera un profil psihologic al romanilor ce contrazice sau contextualizeaza cliseele care circula despre acesta.

Ce veti afla din acest interviu, pe care profesorul Daniel David l-a acordat Ziare.com:

- ce este si cum se formeaza identitatea nationala: Identitatea nationala include mai multe atribute decat cele psihologice, desi acestea reprezinta o componenta majora din nucleu central al identitatii nationale. Aceasta poate include attribute biologice, psihologice, sociologice si/sau culturale (valorice) . Adesea, identitatea nationala se bazeaza pe atribute mai stabile in timp.

- cum se vad romanii in oglinda/ cum ar vrea sa fie versus cum sunt romanii: Noi romanii avem un autostereotip admirativ, proiectandu-ne ca fiind inteligenti/creativi si persoane calde/ospitaliere. (...) Aceasta pare uneori sa fie o proiectie cultural compensatorie pentru imaginile individuale, in conditiile in care, totusi, 67% dintre romanii au o stima de sine mai scazuta decat americanul mediu.

- ce loc ocupa strainul in imaginarul romanilor: Avem o neincredere foarte mare nu doar intre noi, ci si fata de straini.

- ce este patriotismul si unde devine nationalism: Unii lupta pentru drepturile romanilor calcand in picioare drepturile altora. Unii definesc practici psihoculturale vechi ca fiind traditie, astfel incat cine nu le respecta devine antiroman! De multe ori astfel de etichetari se fac in scop personal si/sau pentru a prezerva niste privilegii personale. Nu este voie sa-I lasam pe altii, mai ales pe cei cu tendinte nationaliste/xenofobe/interese meschine personale, sa ne spuna cine sunt si cine nu sunt buni romani!

- cum arata integrarea europeana: Desi Romania a aderat la spatiul vestic, nu este bine integrata, ramanand marginala, inapoiata si saracita, fara sa aiba in UE/NATO influenta macar la nivelul teritoriului/populatiei.

Ce nu veti afla: nu veti afla un portret-robot imuabil al fiecarui roman si nici o reteta minune pentru o identitate nationala articulata pe astribute moderne.

Draghicescu, Radulescu-Motru, Ralea, Cioran - cu totii au scris, la distanta, despre psihologia poporului roman si, invariabil, au vorbit despre neispravire, despre voluptatea esecului. Cat de valida este insa o astfel de cartografiere a psihologiei nationale?

Fiecare roman are o teorie despre cum sunt romanii, in baza unei psihologii cotidiene/de simt comun. In plus, personalitatile care s-au impus in diverse domenii, ajungand apoi in pozitii de influenta sociala - mai ales cei din domeniile artistic-culturale si socio-umane -, au inceput sa-si articuleze public teoriile cotidiene, informate partial si de unele cunostinte de specialitate. Adesea insa, nefiind specialisti in domeniu, au generat perspective interesante cel mult cultural, e drept, mai complexe decat psihologia cotidiana, dar departe de ceea ce este cu adevarat psihologia romanilor, inteleasa de specialistii in psihologie.

Psihologii vremurilor vechi au abordat problema mai riguros, in baza cunostintelor vremurilor lor, si au generat profiluri interesante; acestea au fost insa limitate de pauperitatea datelor riguroase din acele vremuri (ex. testele psihologice erau in faza incipienta; studiile psihologice pe esantioane reprezentative, replicate si/sau longitudinale erau la inceput etc.).

Sunteti autorul unui studiu complex, publicat la Polirom, Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala. Va voi intreba cu ce prejudecati, stereotipuri care ii privesc pe romani ati inceput dumneavoastra acest demers si v-au fost infirmate. Ce v-a surprins din profilul final?

Noi psihologii facem o distinctie clara intre cum suntem vs. cum ne credem vs. cum trebuie/am vrea sa fim prin prisma unor atribute psihoculturale (ex. inteligenta/creativitatea etc.) . Cercetarile nespecialistilor si/sau ale psihologilor mai vechi nu au inteles bine aceste distinctii, astfel incat au facut confuzii, considerand adesea eronat ca romanii sunt asa cum se cred si/sau cum ar dori/trebui sa fie.

Revenind la intrebarea concreta, m-a suprins spre exemplu nivelul extrem de scazut de incredere interpersonala, cu impact direct asupra stimularii unei colaborari defectuoase. Asta, in conditiile in care romanii se proiecteaza ca fiind ospitalieri si generosi/altruisti.

Apoi, am aratat in monografie ca desi competitivitatea tarii este redusa in comparatie cu tarile dezvoltate ale Uniunii Europene - in educatie/sanatate/inovare/economie etc. -, potentialul intelectual (de inteligenta si creativitate) al romanilor nu este mai prejos decat al popoarelor din tarile dezvoltate. Din pacate, increderea interpersonala scazuta nu ne ajuta sa cooperam, astfel incat nu construim institutii

sociale moderne care sa ne utilizeze potentialul intelectual bun. In consecinta, realizarile nu se ridica la nivelul potentialului, tara ramanand mai inapoiata si mai saracita decat alte tari din Uniunea Europeana.

Daca vom reusi sa ne crestem increderea unii in altii, astfel incat sa cooperam mai eficient, atunci vom putea sa ne mobilizam potentialul bun pe care il avem.

Ce cred romanii despre ei insisi? Cum se proiecteaza ei in oglinda?

Noi romanii avem un autostereotip admirativ, proiectandu-ne ca fiind inteligenti/creativi si persoane calde/ospitaliere. Aceste autostereotipuri sunt importante! Avandu-le, le putem proiecta ca modele cultural-ideale (cum vrem sa fim/cum ar trebui sa fim) si le putem apoi promova si practica, astfel incat din cum ne credem sa devina si cum suntem!

Acest autostereotip nu este insa foarte coeziv, deoarece, desi dominant, are o variabilitate mare (cu extrema "...romanii nu sunt nici...nici...") . Mai mult, acesta pare uneori sa fie o proiectie cultural compensatorie pentru imaginile individuale, in conditiile in care, totusi, 67% dintre romanii au o stima de sine mai scazuta decat americanul mediu.

Dar despre straini? Una dintre auto-definiri priveste vestita ospitalitate.

Avem o neincredere foarte mare nu doar intre noi, ci si fata de straini. In dezbaterile pe care le-am avut in legatura cu monografia, istoricii mi-au spus ca nu sunt surprinsi de acest lucru, deoarece adesea - ca sa folosec sintagma frecvent utilizata de ei - ...de-a lungul istoriei straini veneau sa-ti ia ceva nu sa-ti dea ceva! Sigur, asta poate sa fie o ipoteza plauzibila.

Dar chiar daca ar fi fost asa, acest mecanism, care probabil ne-a ajutat de-a lungul istoriei sa supravietuim ca popor, poate deveni piatra de moara in prezent, cand Romania are nevoie de incredere, cooperare, solidaritate ca membru al UE si intr-o lume tot mai globalizata.

Cum ii vad romanii pe ceilalti? Pe europenii vestici, de pilda. Si pe americani? Dar pe cei mai apropiati, pe "balcanici"?

Monografia a scos in evidenta hetereostereotipuri de genul urmator:

(1) americani ("pragmatici", "reci"), (2) vestici ("civilizati"), (3) francezi ("boemi", "reci"), (4) germani ("organizati"), (5) englezi ("civilizati", "reci"), (6) rusi ("inflexibili", "patrioti"), (7) chinezi ("harnici"), (8) japonezi ("organizati"), (9) spanioli/tarile latine ("impulsivi"), (10) italieni ("relaxati", "muncitori", "vorbareti") si (11) arabi ("religiosi/fanatici").

Aceste rezultate sunt, in principiu, congruente cu alte studii nationale si internationale ale heterostereotipurilor romanilor (ex. maghiarii - patrioti, adaptati/ bine orientati, asertivi/hotarati).

As vrea sa revin la prima intrebare, cea in care ii aminteam pe Draghicescu, Constantin Radulescu-Motru, Ralea si Cioran. Indeobste, ei vorbesc despre trasaturile negative ca fiind preponderente - tranzactionarea, neispravirea, mediocritatea (natiunea mica despre care vorbeste Cioran) . Ma intreb daca acest registru negativ, pesimist, nu tine tot de o anumita auto-definire.

Un profil psihocultural nu este bun sau rau in sine, ci devine astfel in functie de contextul geopolitic al unei tari si/sau in functie de modelul cultural-ideal pe care il are tara respectiva.

In acest moment exista o Romanie veche, cu un profil psihocultural caracterizat astfel (dupa modelul psihologului olandez Hofstede):

* Individ colectivist - formeaza grupuri sociale mai ales pe baza de rudenii/cunostinte, de tip colectiv, care sunt solidare in interior, dar suspicioase fata de cei din afara colectivului. Colectivismul nu incurajeaza diferentierea si competitia, care sunt vazute ca pericole la adresa colectivului. Accesarea resurselor sociale in colectivitate se poate face adesea prin pile/relatii si/sau submisivitate la sef si grup.

* Concentrarea puterii sociale - astfel incat putini oameni ajung sa conduca pe multi, idealul sperat fiind cel de autocrat luminat. Doar seful, nu criteriile de performanta/meritocratie, poate face unele diferente acceptate in colectiv.

* Frica de schimbare si de viitor - incertitudinile aduse de viitor sunt vazute ca pericole, generand teama si cantonare in prezent (frica de inovare).

* Control comportamentului social mai ales prin pedepse - comportamentul este controlat prin teama, vanandu-se greselile, ceea ce genereaza dezactivare comportamentala/pasivitate.

Desi acest profil vechi este inca dominant, fiind sustinut de majoritatea seniorilor si o mica parte din generatia mai tanara, majoritatea nu este una confortabila. Acest profil este intr-o lupta de schimbare paradigmatica cu profilul unui Romanii moderne, caracterizat astfel (dupa modelul psihologului olandez Hofstede):

* Individ autonom - formeaza grupuri sociale mai ales pe baza de valori comune, in forma comunitatilor; acestea sunt solidare in interior, dar sunt deschise si spre cei din afara comunitatii, care, daca impartasesc valorile grupului sunt bineveniti in comunitate. Comunitatea incurajeaza diferentierea si competitia in sensul ca castigul unui membru se intoarce ulterior, intr-o oarecare masura adecvata, la toata comunitatea; aici se nasc culturi organizationale in logica ca daca vrei sa ai acces la resursele comunitatii, trebuie sa faci doua lucruri (alta cale nu prea este): fie esti bun/performant, fie ii sustii pe cei buni/performanti!

* Distribuirea puterii sociale - astfel incat sa existe mai multe zone de putere, care sa se controleze reciproc si nimeni sa nu poata monopoliza puterea pentru a ajunge la autoritarism/dictatura.

* Oportunitatile viitorului - incertitudinile/impredictibilitatile aduse de viitor sunt vazute ca oportunitati pentru dezvoltare.

* Control comportamentului social mai ales prin recompense - comportamentul este controlat prin recompense, generand activare comportamentala si comportament exploratoriu.

Problema Romaniei este ca s-a integrat de buna voie intr-un spatiu geopolitic - NATO si UE - care este construit dominant pe doua valori, nu doar diferite, ci opuse celor dominate inca la noi: individul autonom (nu colectivist) si descentralizarea puterii sociale (nu concentrarea acesteia) .

Institutiile sociale pe care suntem nevoiti sa le asimilam in tara (in toate domeniile: educatie/sanatate/economie etc.) au la baza acest fundament valoric. Asadar, cand vrem sa le asimilam intr-o tara inca grevata de filosofia colectivista si de concentrarea puterii, acestea nu prind, devin forme fara fond si/sau sunt distorsionate, pierzandu-si esenta.

In consecinta, desi Romania a aderat la spatiul vestic, nu este bine integrata, ramanand marginala, inapoiata si saracita, fara sa aiba in UE/NATO influenta macar la nivelul teritoriului/populatiei.

Sigur ca in 10-15 ani profilul Romaniei moderne va deveni dominant, ca urmare a unor schimbari generationale. Este insa pacat sa nu facem schimbarea mai repede. Acest lucru se poate face printr-un proiect de tara, in care cei care sustin profilul vechi sa nu mai fie judecati - ei sunt patrioti, crezand ca asa isi apara tara -, ci invitati sa devina parte a solutiei.

Convingerea lor nu trebuie facuta de catre politicieni - ca acestia trezesc reactanta psihologica -, ci de catre copiii si nepotii lor.

Ati spune ca romanii au o constiinta puternica a identitatii comune sau mai degraba una precara? Cat depinde asta de educatie, de manuale, de ce anume decupam din istorie ca relevant pentru memoria sociala?

Sub aspectul atributelor psihoculturale majore, care definesc arhitectura psihoculturala a unei tari, nu exista diferente majore intre regiunile istorice sau intre noile regiuni de dezvoltare ale Romaniei.

Intr-o formula mai metaforica, am putea spune ca "romanismul" bate "ardelenismul" (definit in sens larg ca Transilvania dincolo de Carpati), "moldovenismul" (definit in sens larg ca Moldova completa) si "muntenismul" (definit in sensul cel mai larg de Tara Romaneasca) .

Asta nu inseamna ca nu putem gasi unele diferente intre atribute mai putin centrale si/sau diferente semnificative statistic, dar fara valoare pragmatica/ecologica. Intelectualii zonelor istorice/administrative ale Romaniei promoveaza adesea diferentele in favoarea zonelor proprii, dar fac des confuzie intre cum suntem vs. cum ne credem vs. cum vrem sa fim/ar trebui sa fim. Aceasta omogenitate psihoculturala se poate datora existentei obiective a unei arhitecturi comune romanismului si/sau miscarilor de populatii de-a lungul istoriei (mai mult sau mai putin recente), dintr-o zona in alta a Romaniei.

Problema aceasta a identitatii nationale e mult speculata politic. In ultimii ani, discursul nationalist cunoaste o ascensiune - si asta nu numai in Romania. Romanii - asa cum s-a conturat profilul lor identitar - sunt vulnerabili in fata unui astfel de discurs? Si altfel intrebat: euroscepticismul isi poate gasi teren in Romania?

Din pacate, patriotismul a fost adesea arestat de nationalism, xenofobie si interese personale meschine, astfel incat multi oameni de calitate se feresc sa se declare patrioti (fara ca asta sa insemne ca nu sunt) . Acesta trebuie eliberat si reasumat intr-o logica moderna!

Spre exemplu, cu limitele proprii, eu ma consider un patriot roman, in sensul ca imi pasa de limba/teritoriu/popor, lucruri de nenegociat pentru mine! Si nu ascund asta! Pana aici ma pot intalni cu toti cei care se definesc patrioti. De aici insa apar diferente.

Unii lupta pentru drepturile romanilor calcand in picioare drepturile altora. Eu lupt pentru drepturile romanilor incercand sa protejez drepturile altora, asa cum as vrea sa fie protejate drepturile romanilor.

Unii definesc practici psihoculturale vechi ca fiind traditie, astfel incat cine nu le respecta devine antiroman! De multe ori astfel de etichetari se fac in scop personal si/sau pentru a prezerva niste privilegii personale.

Nu este voie sa-i lasam pe altii, mai ales pe cei cu tendinte nationaliste/xenofobe/interese meschine personale, sa ne spuna cine sunt si cine nu sunt buni romani!

Faptul ca eu sustin practici psihoculturale opuse celor dominante in prezent (individ autonom nu colectivist; descentralizarea nu concentrarea puterii; imbratisarea incertitudinilor ca oportunitati nu ca pericole; controlul comportamentului social prin recompense nu prin pedepse; valorizarea nu demonizarea diferentierii/competitiei), nu ma face mai putin patriot, ci dimpotriva! Daca practicile vechi nu mai servesc prezentului, acestea trebuie duse in muzee si respectate acolo.

Practicile vechi care pot sustine prezentul si dezvoltarea tarii devin traditie actuala, valorizabila in prezent; aceasta traditie intelept actualizata in prezent este ceea ce ma defineste astazi ca roman, cetatean european.

Eu as dori o Romanie cu un profil psihocultural modern, activa si influenta in spatiul vestic macar la nivelul marimii teritoriului/populatiei, in care cetatenii, prin incredere si cooperare, isi folosesc potentialul bun de inteligenta si creativitate, pentru a-si genera bunastare, calitate crescuta a vietii si un nivel cat mai mare de fericire.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Războiul hibrid dus de Rusia afectează și politicienii români. Mai multe grupuri de hackeri sprijiniți de Rusia, China și Iran au avut ca țintă în ultimii ani politicieni și oficiali...
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, renunţă la funcţie după ce a devenit candidatul PSD la Primăria Constanţa. El precizează că...
#Romania profil trasaturi patriotism romanism , #stiri cultura