Povestea lumii de azi: un liberalism in impas, fake news-uri care dinamiteaza democratia si noi lideri autoritari, pregatiti sa vanda in continuare fictiuni cu vrajitoare - Interviu cu Yuval Noah Harari

Lumea in care traim arata cu totul diferit de cea in care democratia a invins totalitarismul, pentru ca a stiut cum sa proceseze si sa distribuie informatia, dar astazi, si marea poveste liberala a intrat intr-un impas. Noi lideri autoritari, Brexit-ul, politicile lui Trump, Inteligenta Artificiala si ingineria genetica, fake-news-urile utilizate politic, ca in vremea marilor vanatori de vrajitoare - iata provocarile omului care nu e inca Homo Deus si care, nefiind dispus sa plateasca pentru informatie de calitate, se transforma el insusi intr-un produs manevrabil.

Acestea sunt temele noii carti scrise de Yuval Noah Harari - 21 de lectii pentru secolul al XXI-lea, in curs de aparitie si in limba romana, la Editura Polirom. Este un volum care pune pe masa temele zilelor noastre, de la Brexit si alegerea lui Trump pana la presa care difuzeaza informatie gratuita si mai ales prin asta manipulatoare.

Cenzura, spune Harari in acest interviu pe care mi l-a acordat in scris, nu inseamna numai blocarea unei informatii, ci si inundarea cu o sumedie de informatii ieftine, unele false, care il transforma chiar pe consumator intr-un produs al publicitarilor si politicienilor.

Dar omul este echipat sa identifice si sa blocheze fake news-urile care speculeaza fricile si urile, pentru a polariza o societate si a distruge democratia din interior. Trebuie doar sa vrea sa isi cunoasca slabiciunile, sa vada tabloul intreg, nu doar un element din imagine si sa fie dispus sa plateasca nu numai pentru mancare, masini si chiar 10 ani in plus la viata, ci si pentru informatie buna.

Yuval Noah Harari este autorul cartilor de succes international Sapiens, Scurta istorie a omenirii si Homo Deus, Scurta istorie a viitorului, ambele traduse la Editura Polirom.

- Yuval Noah Harari, omul isi spune mereu povesti despre sine - Homo Sapiens-ul, asadar, este prin excelenta un povestitor, dar spune - lui insusi si celorlalti - acele povesti in care el are un rol bine alocat. Aici vedeti, de altfel, principala criza a democratiei contemporane - nu mai are la dispozitie acel narativ in care individul sa se simta parte, sa fie relevant, dupa ce povestea liberala, singura ramasa in picioare dintre cele trei narative ale secolului (fascism, comunism, liberalism), nu mai convinge.

Asadar, traim astazi o dubla absenta - povestea in care nu mai credem si cea care inca nu a fost inventata. Care e iesirea? Poate omul actual, cel care se indreapta spre Homo Deus, dar nu e inca acolo, sa functioneze in afara unei povesti pe care societatea/lumea o spune despre ea insasi?

Este imposibil sa traiesti in intregime fara povesti. Toate comunitatile umane sunt tinute impreuna de credinta in povesti impartasite. Tara mea natala, Israel, de exemplu, este tinuta impreuna de credinta in natiunea israeliana. Economia lumii este tinuta impreuna de credinta in monede ca dolarul si in corporatii ca Google. Si, totusi, acestea sunt fictiuni inventate de oameni.

Cand spun ca aceste povesti sunt fictiuni, nu vreau sa spun ca aceste povesti au acest fapt particular sau altul fals. Mai degraba, vreau sa spun ca ele distorsioneaza realitatea facand-o sa para povestea unui erou imaginar.

De exemplu, daca spui ca "Romania si-a castigat independenta in 1877", asta face sa para ca Romania este eroul acestei realitati. Daca spui ca "Sunt mai multi crestini decat musulmani in lume", asta face sa para ca tocmai Crestinismul si Islamul sunt eroii acestei realitati. Si daca spui ca "Amazon a castigat anul trecut mai multi bani decat Toyota", atunci e ca si cum Amazon, Toyota si dolarii sunt eroii realitatii.

Pe de o parte, toate aceste afirmatii sunt corecte. Romania chiar si-a castigat independenta in 1877. Totusi, in ultima instanta, toate acestea sunt fictiuni, pentru ca natiunile, religiile, corporatiile si banii sunt entitati fictive, care exista doar in imaginatia umana.

Asemenea fictiuni nu sunt in mod necesar rele. Ele pot fi foarte utile. Comunitatile umane sunt tinute impreuna de acceptarea acestor povesti comune despre natiuni, religii, corporatii si bani. 20 de milioane de romani pot coopera eficient, deoarece ei cred in povestea natiunii romane. Opt miliarde de oameni pot face comert in mod pasnic, deoarece ei cred in dolarul american si in corporatii precum Amazon. 22 de oameni pot juca un meci de fotbal doar pentru ca ei cred in regulile imaginate ale jocului numit fotbal - reguli inventate de oameni.

Problemele apar atunci cand oamenii uita ca acestea sunt doar povesti imaginate si incep sa creada ca sunt realitatea ultima. Ar putea atunci sa isi provoace o imensa suferinta unul altuia, doar de dragul povestii. Huliganii se pot omori unii pe ceilalti pentru un meci de fotbal. Oamenii pot sa inceapa chiar razboaie "pentru a proteja interesele natiunii" sau "pentru a face multi bani pentru corporatie".

De pilda, in tara mea, Israel, vad in fiecare zi cum israelienii provoaca multa suferinta palestinienilor, justificand asta prin recurs la povesti imaginare despre "natiunea eterna a Israelului" sau "dreptul divin al poporului evreu".

Asta, desigur, ridica intrebarea despre cat de fictionala sau cat de reala este o anumita entitate. Cel mai bun test la care ma pot gandi este cel al suferintei. Daca auzi o poveste si vrei sa stii daca eroul acesteia este o entitate reala sau mai degraba o fictiune, ar trebui sa te intrebi: "poate sa sufere?"

Povestile pe care noi le spunem despre lucruri ca natiunile, statele, corporatiile si banii sunt toate fictiuni, pentru ca eroii lor nu pot sa simta nimic. O natiune nu poate suferi, chiar daca a pierdut un razboi. Nu are o minte a ei, asa ca nu poate simti durerea sau tristetea. La fel, o corporatie nu poate suferi, chiar daca da faliment. Nici dolarul nu poate suferi, chiar daca se depreciaza.

Prin contrast, cand un soldat este ranit in lupta, el sufera cu adevarat. Cand un muncitor isi pierde slujba, sufera cu adevarat din cauza asta. O vaca sufera cand este ucisa de catre macelar. Oamenii si celelalte animale sunt entitati reale.

Experienta mea personala m-a invatat importanta capacitatii de a distinge intre povesti si realitate. Cand eram tanar, mi s-a spus ca toti baietii sunt atrasi de fete, pentru ca asta este ceea ce a vrut Dumnezeu. Mi-a luat destul de mult timp pana mi-am dat seama ca Dumnezeu este doar o poveste inventata de oameni si iata ca exista si barbati atrasi de alti barbati, iar eu sunt unul dintre acestia.

Atunci mi s-a spus ca probabil ca Dumnezeu nu exista, dar totusi exista legi ale naturii care dicteaza ca toti barbatii trebuie sa iubeasca femei, iar femeile barbati, si ca homosexualii si lesbienele incalca legea naturii. Dar dupa ce am invatat biologie, am inteles ca aceasta e tot o poveste inventata de oameni. Homosexualii si lesbienele nu incalca legea naturii. Nimeni nu poate vreodata sa incalce legile naturii.

Legile naturii nu sunt ca regulile de circulatie. Guvernul spune ca nu poti conduce cu mai mult de 100 de kilometri la ora, dar oamenii incalca regula si conduc cu 120 de km/ora, un politist rutier ii opreste si le da o amenda de viteza.

Legile naturii spun ca nu te poti misca mai repede decat viteza luminii. Asta nu inseamna ca daca tu conduci cu de doua ori viteza luminii, un politist galactic te va opri si iti va da o amenda. Asta este pur si simplu imposibil.

Daca, intr-un fel, ai reusi totusi sa conduci cu o viteza mai mare decat viteza luminii, inseamna ca probabil nu am inteles adevaratele legi ale naturii si ca in anumite situatii este natural sa te misti mai repede decat lumina. Daca ceva exista, atunci prin definitie acel ceva este natural. Daca doi barbati se iubesc, asta inseamna ca nicio lege a naturii nu impiedica asta. Daca doi barbati se iubesc, nu ar trebui sa le faca cineva vreun rau in numele unei povesti false despre Dumnezeu sau despre legile naturii.

Ma intorc la prima intrebare, acolo unde vedeti o slabiciune a acestei povesti liberale. De ce totusi liberalismul este cel amenintat de Big Data?

In secolul al XX-lea, democratia a invins dictatura pentru ca democratia a fost mai buna in procesarea datelor si luarea deciziilor. Conflictul dintre democratia liberala si dictatura nu a fost doar un conflict intre diferitele sisteme etice, ci si un conflict intre diferitele metode de a procesa date si de a lua decizii.

Democratia distribuie informatia si puterea de a lua decizii in randul mai multor oameni si institutii, in vreme ce dictatura concentreaza informatia si puterea intr-un singur loc.

Data fiind tehnologia secolului al XX-lea, a fost ineficient sa concentrezi prea multa informatie si putere intr-un singur loc. Nimeni nu avea capacitatea de a procesa toata informatia suficient de repede si sa ia deciziile potrivite. Acesta este unul dintre motivele pentru care Uniunea Sovietica a luat decizii mult mai proaste decat Statele Unite si pentru care economia sovietica a ramas mult in urma celei americane.

Dar nu este o lege a naturii faptul ca procesarea distribuita a datelor este intotdeauna mai eficienta decat procesarea centralizata a datelor. In curand, Inteligenta Artificiala (AI) si algoritmii de tip Big Data ar putea sa incline balanta in directia opusa. Asta pentru ca AI si Big Data pot face posibila procesarea centralizata a unei cantitati imense de informatii.

Intr-adevar, AI ar putea face ca sistemele centralizate sa fie mai eficiente decat sistemele distribuite.

In consecinta, handicapul major al regimurilor totalitare din secolul al XX-lea - incercarea de a concentra toata informatia intr-un singur loc - ar putea deveni avantajul decisiv pentru secolul al XXI-lea.

Dar va ajunge lumea automat la o poveste noua, una majora? Nu vedeti posibil ca noul mare narativ sa fie, de fapt, povesti mici, specifice, unele incompatibile?

In cea mai mare parte a istoriei, a fost greu sa ai mai multe povesti mici. Dar in secolul al XXI-lea, cele mai mari trei probleme sunt probleme globale, care nu pot fi rezolvate decat prin cooperare globala. Acestea sunt: razboiul nuclear, schimbarea climatica si revolutia tehnologica.

Guvernul roman nu poate proteja Romania impotriva razboiului nuclear sau impotriva incalzirii globale, decat daca pentru asta coopereaza cu guverne din Germania, China, Statele Unite, Rusia si multe alte state.

La fel, daca va este teama de potentialul revolutionar al Inteligentei artificiale si al bioingineriei, nu va puteti astepta ca Guvernul Romaniei sa poata reglementa aceste lucruri de unul singur.

Sa presupunem ca Romania interzice crearea copiilor prin inginerie genetica. La ce folos, daca inginerii chinezi creeaza super-oameni modificati genetic? Foarte curand, Romania va fi tentata sa isi incalce propria interdictie, de teama de a nu fi lasata in urma. Dat fiind acest imens potential al tehnologiilor revolutionare, ele nu pot fi reglementate decat prin cooperarea globala.

Asta este problema cu politici ca Brexit-ul. In sine, Brexit-ul nu e in mod necesar o idee proasta. Dar este problema cu care Marea Britanie, unul dintre liderii lumii, trebuie sa se confrunte acum? Cum poate Brexit-ul sa previna razboiul nuclear? Nu poate. Cum poate Brexit-ul sa previna schimbarea climatica? Nu poate. Cum poate Brexit-ul sa ajute omenirea sa se descurce cu Inteligenta Artificiala si cu bioingineria? Nu poate.

De fapt, face mult mai dificila confruntarea cu aceste trei probleme, pentru ca, pentru a le rezolva, e nevoie de mai multa cooperare globala, nu de mai putina.

In esenta, Brexit-ul e o distragere periculoasa a atentiei. Fiecare minut pe care Marea Britanie si Uniunea Europeana il dedica Brexit-ului este un minut in minus pe care il dedica schimbarii climatice si reglementarii Inteligentei Artificiale.

- Contrapuneti puterea adevarului - daca vrei putere, trebuie sa fii capabil sa inventezi fictiuni si sa le raspandesti; daca vrei sa afli adevarul despre lume, la un moment dat trebuie sa renunti la putere.

Astfel, puneti cumva ca fundament al puterii abilitatea de a produce fake news-uri, adica acele fictiuni care unesc, in vreme ce adevarul in general dezbina. E aici, totusi, un paradox: avem pe de o parte aceasta ascensiune a fenomenului de fake news, dar si a celui de polarizare sociala, si ma refer nu doar la America lui Trump, la Brexit, ci si la aceste democratii iliberale care se ridica in Europa de Sud-Est si care au polarizat cumplit societatile. Cum se explica asta?

Politica liderilor ca Trump, Erdogan si Viktor Orban inca presupune sa ii convinga pe oameni sa creada in cateva mari povesti. Dar povestea pe care ei o ofera e mai degraba despre trecut, decat despre viitor. Ei vand oamenilor fantezii nostalgice despre o intoarcere la epoca de aur. Iar oamenii sunt sensibili la astfel de fantezii, pentru ca le este teama de transformarile secolului al XXI-lea.

Oamenii vor sa aiba o identitate sigura, care sa dea sens vietii lor. Cu cat ritmul schimbarilor tehnologice se accelereaza, cu atat oamenii vor sa creada in povesti nationaliste si religioase, care pretind a fi adevaruri absolute si eterne, care nu pot fi schimbate nici de lucruri de felul Inteligentei Artificiale si al biotehnologiei.

Dar aceste povesti nationaliste si religioase sunt doar fantezii.

Oamenii au existat de mai bine de doua milioane de ani, in vreme ce toate natiunile si religiile pe care le stim astazi sunt produsul ultimilor 3.000 de ani. Toate "povestile vechi" sunt, de fapt, destul de noi. Ele schimba constructiile sociale, mai degraba decat adevarurile eterne. Romania nu a existat acum 3.000 de ani si nu va exista inca 3.000 de ani de aici incolo.

Si mai important, fanteziile nostalgice ale nationalismului si religiei nu vor rezolva problemele secolului al XXI-lea. Cum ne descurcam cu schimbarea climatica? Ce e de facut cand Inteligenta Artificiala impinge miliarde de oameni in afara pietei muncii? Cum sa folosim enormele noi puteri ale ingineriei genetice? Nu veti gasi raspunsurile la aceste intrebari in Biblie, pentru ca oamenii care au scris Biblia stiau putine despre incalzirea globala si chiar si mai putine despre genetica si computere.

-

Fake news-ul are aceeasi structura, spuneti, cu aceea a unei religii. Dar orice religie are in primul rand o promisiune pentru om, ii propune, asadar, o speranta. Fac asta si fake news-urile de azi sau mai degraba frica vanduta politic a luat locul sperantei?

Ca instrument politic, religia se bazeaza pe frica, in vreme ce "fake news"-urile promit un fel de salvare. In ambele cazuri, mai intai ii faci pe oameni sa le fie frica de un mare pericol, care ar putea fi complet imaginar.

Apoi, cand oamenii sunt ingroziti, le spui ca exista o iesire, o salvare: doar sa aiba incredere in religia noastra, doar sa il voteze pe liderul nostru si atunci totul va fi in regula.

Poate cel mai bun exemplu al unor astfel de dinamici este "vanatoarea de vrajitoare". De mii se ani, vanatoarea de vrajitoare a urmat acelasi pattern testat. Incepe cu o figura a autoritatii care indica anumiti membri vulnerabili ai societatii, ii face sa arate mai puternici si mai periculosi decat sunt in realitate, pentru ca mai apoi sa se ofere sa protejeze societatea contra lor.

Astfel, iata imaginea unei femei batrane care traieste pe culmile unui sat medieval si careia ii place sa hraneasca pisici. Intr-o zi, preotul local vine si ii avertizeaza pe sateni ca aceasta femeie batrana - pe care ei o stiu de ani de zile, ca pe o excentrica inofensiva - este de fapt o vrajitoare puternica, aliata a diavolilor si demonilor.

Toate dezastrele care s-au intamplat in sat in ultima vreme - boli, seceta, morti inexplicabile - sunt cauzate de aceasta vrajitoare. Ea i-a blestemat pe oameni, le-a facut farmece si a invocat demoni, pentru a face rau satului.

Si cand satul tremura de frica, preotul le ofera oamenilor protectie contra vrajitoarei, cu conditia ca ei sa il urmeze si sa ii permita sa o judece si sa o arda pe vrajitoare.

Acelasi lucru s-a intamplat cu faimoasa vanatoare de vrajitoare anti-comunista din Statele Unite, din 1950. Senatorul McCarthy i-a avertizat pe americani ca unii dintre colegii si vecinii lor - care au infatisarea unor oameni obisnuiti - sunt, de fapt, tradatori comunisti. Sunt aliati ai rusilor, vand secrete KGB-ului si incearca sa distruga societatea americana din interior.

Toate dezastrele care se intamplasera Americii in ultima vreme - cum ar fi chiar pierderea Chinei, in favoarea comunismului - sunt cauzate de tradatorii din Departamentul de Stat, de la Hollywood si din presa. Si cand poporul american tremura de frica, senatorul McCarthy s-a oferit sa protejeze America de comunisti, daca i se da autoritatea sa ii descopere si judece.

Ce caracterizeaza vanatoarea de vrajitoare e ca grupul indicat pentru a fi persecutat este de regula foarte slab si nu poate rezista persecutiei: femei batrane singuratice, evrei, homosexuali, comunisti americani.

Problema e cum ii faci pe oameni sa se teama de asemenea grupuri. O faci prin raspandirea de "fake news"-uri despre aceste grupuri si facandu-i pe oameni sa creada in conspiratii ridicole.

Nu e nimic gresit in a fi inspaimantat, atata vreme cat fricile noastre sunt directionate catre amenintari reale, cum e schimbarea climatica. Oamenii ar trebui sa se teama de schimbarea climatica. Din pacate, prea multi oameni se tem de teorii conspirationiste ridicole si nu dau nicio atentie amenintarilor reale pentru viitorul umanitatii.

-

Mai exista o componenta etica, in aceasta paradigma a post-adevarului? Dincolo de adevar/fals inseamna si dincolo de bine/rau?

Etica este chiar mai importanta azi decat a fost vreodata, pentru ca umanitatea este mai puternica ca oricand. AI si biotehnologia ne vor da puterea de a crea viata artificiala. Asa cum, in Biblie, Dumnezeu a creat animale si plante si oameni, dupa cum a vrut, la fel, in secolul al XXI-lea, vom invata, probabil, cum sa proiectam si sa cream animale si plante, dupa vointa noastra.

Produsele principale ale economiei din secolul al XXI-lea nu vor fi textilele, vehiculele si armele, ci mai degraba corpuri, creiere si minti.

De aici pornind, viziunile noastre despre "bine" si "rau" vor capata o importanta cosmica. Sigur, oamenii au dezbatut sensul vietii si natura binelui si raului de mii de ani. Dar aceste intrebari ies acum din registrul filosofic si intra in cel al ingineriei.

Foarte curand, cineva va trebui sa decida cum sa foloseasca aceste noi puteri imense. Filosofii sunt oameni rabdatori, dar inginerii sunt de departe mult mai putin rabdatori, iar guvernele sunt cele mai nerabdatoare.

Daca nu stii ce sa faci cu puterea de a crea viata, guvernele nu vor astepta o mie de ani pentru ca tu sa gasesti un raspuns. Si orice pasi ar face guvernele, ar putea fi irevocabili. Odata ce viata o ia intr-o anumita directie, nu e simplu sa iti intorci pasii si sa incerci altceva.

-

E omul obisnuit echipat sa recunoasca un fake news, care nu e doar o stire falsa, ci una contrafacuta?

Oamenii se pot proteja impotriva fake news-urilor. Au nevoie de doua lucruri importante pentru asta.

In primul rand, trebuie sa ne cunoastem mai bine slabiciunile. Trolii care raspandesc fake news-urile urmeaza motto-ul "divide et impera". Fie in Statele Unite, in Franta sau in Romania, acesti troli incearca sa gaseasca acele probleme care polarizeaza societatea - si o inflameza. Trolii nu pot crea frica si ura din nimic. Dar cand descopera acele lucruri de care oamenilor le este frica si pe care deja le urasc, devine atat de usor sa apese pe acele butoane emotionale relevante si sa provoace o si mai mare furie.

Daca, de pilda, iti este teama de imigranti, trolii iti vor arata o poveste contrafacuta despre cum imigrantii au violat o localnica si, cum deja esti predispus sa crezi o astfel de poveste, nici macar nu te vei deranja sa ii verifici autenticitatea.

Daca, in schimb, crezi ca oamenii care se opun imigratiei sunt toti niste fascisti idioti, atunci trolii iti vor arata o poveste despre cum rasistii ucid imigranti, iar tu o vei crede. Trolilor nu le pasa in mod necesar de imigratie. Ei doar folosesc un dispozitiv pentru a divide societatea si pentru a distruge sistemul democratic din interior.

Pentru a salva sistemul democratic, trebuie sa ne cunoastem slabiciunile, fricile si urile si sa nu le lasam sa devina arme in mainile trolilor. Daca stii ca ai o anumita perceptie fata de un grup si citesti o poveste ingrozitoare despre acel grup, asigura-te ca ai verificat sursa si autenticitatea povestii. Este foarte dificil, pentru ca, atunci cand suntem infuriati, ne pierdem echilibrul ratiunii. Dar trebuie sa facem acest efort.

O alta metoda importanta pentru a ne proteja impotriva trolilor si a fake news-urilor este sa ne uitam la intreg tabloul. Este mult mai simplu sa falsifici sau sa exagerezi un singur fapt decat intreg procesul istoric.

Daca urmaresti schimbarea rapida a ciclului de stiri, ai putea concluziona usor ca terorismul este o amenintare existentiala si ca europenii traiesc in cea mai violenta epoca de pana acum. De fapt, Europa zilelor noastre este cel mai pasnic loc din istoria omenirii, iar accidentele de trafic si poluarea sunt de departe amenintari mai mari la adresa vietii decat terorismul.

Pentru a da niste numere: din septembrie 2001, in fiecare an, teroristii au ucis aproximativ 50 de oameni in Uniunea Europeana, 10 in Statele Unite si pana la 25.000 de oameni la nivel global (mai ales in Orientul Mijlociu).

Prin contrast, in fiecare an, accidentele de trafic omoara aproximativ 80.000 de europeni si 1,25 milioane de oameni global, in vreme ce poluarea aerului ucide alte sapte milioane de oameni anual. Pentru a te apara de isterie si manipulare, nu citi tweet-uri scurte, citeste carti lungi.

Problema e ca oamenii nu au timp sa citeasca acele carti lungi si, din cauza felului in care evolutia a dat forma psihologiei umane, povestile despre terorism ne pasioneaza mai mult decat cele despre clima.

E mai simplu sa vinzi un ziar, daca titlul tipa "Atac terorist!", decat daca titlul spune "Un nou studiu despre emisia gazelor de sera".

Este responsabilitatea jurnalistilor si editorilor sa reziste tentatiei si sa isi foloseasca toate abilitatile artistice pentru a scrie povesti interesante despre schimbarea climatica.

Pe cont propriu, jurnalistii constiinciosi si editorii vor duce o batalie pierduta pentru atentia oamenilor. Ei trebuie sa primeasca ajutor de la public. Trebuie sa ne schimbam atitudinea fata de stiri.

In prezent, modelul dominant pe piata de stiri este "stiri interesante care nu te costa nimic - in schimbul atentiei tale". Consumatorii nu platesc nimic pentru stiri si primesc un produs de calitate slaba. Mai rau, devin ei insisi, pe nestiute, un produs. Atentia lor e mai intai captata de titlurile senzationale si este apoi vanduta publicitarilor si politicienilor.

Este o vorba faimoasa, care spune "daca primesti ceva gratis - tu esti produsul". Aceasta este atat de adevarata pe piata stirilor.

Trebuie sa ne schimbam paradigma. Un model mult mai bun pentru aceasta piata a stirilor ar fi "stiri de mare calitate, care te costa multi bani, dar nu abuzeaza de atentia ta".

In lumea de azi, informatia si atentia sunt cele mai valoroase achizitii. Este o nebunie sa renunti la atentia ta si sa primesti in schimb doar informatie de slaba calitate. Daca esti dispus sa platesti pentru mancare, haine si masini de calitate - de ce nu ai fi dispus sa platesti la fel pentru informatie inalt calitativa?

-

Exista, din cate stiu, un sindrom in psihanaliza care se numeste complexul de nemurire. Un om care crede ca nu va muri traieste astfel o angoasa cumplita. Va fi acest complex unul definitoriu pentru Homo Deus?

Trebuie sa facem distinctia intre imortalitate si a-mortalitate. Fiintele imortale nu pot muri, orice s-ar intampla. Fiintele a-mortale pot muri, dar lungimea vietii lor nu este limitata la un numar de ani.

In prezent, oamenii sunt fiinte muritoare. Putem trai 80, 100 sau, in cazuri rare, 120 de ani - dar nu mai mult de atat. Stim ca, mai devreme sau mai tarziu, vom muri.

Totusi, oamenii de stiinta si liderii in afaceri spera sa ii transforme pe oameni (sau cel putin pe cei bogati) in fiinte a-mortale.

Exemple notabile sunt cele al gerontologului Aubrey de Grey si al matematicianului si inventatorului Ray Kurzweil (castigator al Medaliei americane pentru Tehnologie si Inovatie din 1999) . In 2012, Kurzweil a fost numit director tehnic la Google, iar un an mai tarziu Google a pus bazele unei sub-companii numite Calico, a carei misiune declarata a fost "sa gaseasca o solutie pentru moarte".

Google a angajat recent o alta persoana care crede cu adevarat in imortalitate, Bill Maris, pentru a conduce fondul de capital Google Venture. In ianuarie 2015, acesta spunea intr-un interviu: "Daca ma intrebati astazi daca este posibil sa traiesti 500 de ani, raspunsul ar fi da". Maris si-a intarit spusele curajoase cu foarte multi bani. Fondul Google Venture a investit 36% din portofoliul sau de doua miliarde de dolari in start-up-uri dedicate cercetarilor de sanatate si viata, incluzand aici cateva proiecte ambitioase pentru extinderea duratei vietii.

Folosind o analogie din fotbal, Maris a explicat in interviu ca in lupta contra mortii "Nu incercam sa castigam cativa metri de teren. Incercam sa castigam meciul".

Evolutia ametitoare a unor domenii ca ingineria genetica, medicina regenerativa si nanotehnologia incurajeaza profetii chiar mai optimiste. Unii experti cred ca oamenii vor invinge moartea pana in 2200, altii spun 2100.

Kurzweil si De Grey sunt si mai categorici. Ei afirma ca fiecare om care poseda un trup sanatos si un cont bancar sanatos va avea in 2050 o sansa serioasa la a-mortalitate. Asta nu inseamna ca in 2050 oamenii de stiinta vor inventa o pilula pe care o vei inghiti si vei trai un milion de ani. In orice caz, putini oameni si-ar dori sa traiasca atat de mult. Cu toate acestea, daca ar avea sansa, toata lumea si-ar dori zece ani in plus de viata sanatoasa. Si apoi inca zece.

Potrivit lui Kurzweil si De Grey, o data la fiecare zece ani, vom intra intr-o clinica, unde vom urma un tratament care nu doar ca ne va vindeca bolile, dar ne va regenera tesuturile degradate si ne va upgrada mainile, ochii si creierul.

Inainte ca acest tratament sa fie disponibil, doctorii au inventat deja mai multe medicamente, tratamente si dispozitive noi. Vom putea, asadar, sa inselam moartea o data la zece ani. Daca Kurzweil si De Grey au dreptate, s-ar putea sa existe deja cativa a-mortali mergand pe langa noi, mai ales daca se intampla sa ne plimbam pe Wall Street sau Fifth Avenue.

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul ca rezultatul imediat al a-mortalitatii va fi, cel mai probabil, o epidemie fara precedent de furie si anxietate. Cei care nu isi vor permite noile tratamente miraculoase - adica marea majoritate - se vor raporta la ele cu furie. De-a lungul istoriei, cei saraci si oprimati s-au consolat cu gandul ca macar moartea este aceeasi pentru toti - adica si cei bogati si puternici vor muri. Saracii nu vor putea suporta ideea ca ei trebuie sa moara, in vreme ce bogatii vor ramane pentru totdeauna tineri si frumosi.

Dar nici macar minoritatea care isi va permite aceste tratamente nu va fi euforica. Oamenii din aceasta minoritate vor avea multe motive de anxietate. Cu toate ca noile terapii le vor putea extinde viata si tineretea, nu vor putea invia mortii. Cat de teribil este gandul ca eu si cei dragi vom putea trai pentru totdeauna, dar doar daca nu ne va spulbera un camion sau nu ne va arunca in aer vreun terorist!

Oamenii potential a-mortali vor fi predispusi sa evite si cel mai mic risc, pentru ca agonia de a pierde o sotie, un copil sau un prieten apropiat ar fi insuportabila.

-

O ultima intrebare, revenind cumva si la prima, cu care am deschis acest interviu. Dumneavoastra ce scrieti? Scrieti, intr-un anume fel, fictiune? Dar daca povestile sunt atat de repede schimbate, cum mai e posibila pedagogia, predarea lor?

Oamenii sunt animale povestitoare. Gandim in povesti mai degraba decat in fapte, numere si ecuatii. Scopul lucrarilor mele este sa spun acele povesti care sa le puna oamenilor la dispozitie mai multa claritate - despre trecut, despre viitor si despre prezent.

Prima mea carte, Sapiens, se concentreaza asupra trecutului si spune povestea unei primate neinsemnate care a ajuns sa stapaneasca planeta Pamant. A doua mea carte, Homo Deus, exploreaza viitorul pe termen lung al vietii umane si spune povestea oamenilor care vor putea, eventual, deveni zei.

Totusi, noi nu putem trai in viitor si nu putem schimba trecutul. Cunoasterea ne este cu adevarat folositoare doar daca ne ajuta sa ne descurcam mai bine cu prezentul. De aceea, 21 de Lectii incearca sa foloseasca perspectivele pe termen lung si lectiile din primele doua carti, pentru a limpezi dezbaterile politice de astazi.

Ce ne invata trecutul si viitorul umanitatii despre criza imigrantilor, despre schimbarea climatica si despre terorism? Care este povestea lumii in 2018?

Intr-o lume coplesita de informatie irelevanta, claritatea inseamna putere. Cenzura lucreaza nu doar prin blocarea fluxului de informatii, ci mai degraba prin inundarea oamenilor cu dezinformari si distrageri ale atentiei. Ce anume se intampla cu adevarat astazi? Care ne sunt marile provocari si alegeri? La ce trebuie sa fim atenti?

Miliarde dintre noi isi pot permite cu greu luxul de a investiga aceste intrebari, pentru ca avem mai multe lucruri presante de facut: trebuie sa mergem la serviciu, sa avem grija de copii sau de parintii in varsta.

Din nefericire, istoria nu ne ofera discounturi. Daca viitorul umanitatii se decide in absenta ta, pentru ca esti prea ocupat sa iti hranesti si imbraci copiii - totusi, tu si ei nu veti fi feriti de consecinte.

Am scris 21 de Lectii pentru a ajuta la echilibrarea jocului, la nivel global. O carte nu le da oamenilor mancare sau haine - dar le poate da putina claritate. Daca 21 de Lectii va da putere macar unor oameni sa se alature dezbaterii despre viitorul speciei noastre, atunci si-a facut treaba.

Versiunea in limba engleza a interviului:

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...