Mai incet cu Euro pe scari

Autor: Petrisor Peiu - analist
Duminica, 17 Decembrie 2017, ora 21:13
21822 citiri

O armata intreaga de bancheri, consilieri, ministri, experti sau doctori in "stiintele securitatii" ne impinge cu sarg spre o decizie rapida si definitiva de "trecere la euro" (adica de adoptare a monedei unice europene).

Euro-entuziastii numara criteriile indeplinite si isi potenteaza reciproc teoriile savante despre integrarea in "centrul miezului nucleului" dur.

Numai ca toti acesti euro-fanatici traiesc intr-o lume inchisa: toti au salarii uriase pentru Romania, se plimba cu limuzine cu scaune incalzite, au soferi cu manusi albe, nu-si parasesc vilele din nordul somptuos al Bucurestiului decat pentru weekend-uri "romantice" in Bali sau Maldive si, in general, nu au nicio legatura cu Romania reala.

Fara indoiala ca adoptarea monedei euro este parte integranta a viitorului pe care ni l-am asumat, ca stat, atunci cand am aderat la Uniunea Europeana. Uniunea Europeana este o piata unica si are nevoie de o moneda unica.

Trecem la euro, dar cand?

Problema este, insa, momentul adoptarii euro, pentru ca drumul spre Iad este pavat cu intentii bune, nu-i asa?

Ia sa aruncam o privire, poate vedem cine a ajuns deja in Iad? Se vad, de la o posta, grecii si cipriotii fierband deja in cazane, iar italienii, spaniolii si portughezii sunt in Purgatoriu (ca, deh, ei sunt catolici).

Inainte sa treaca la euro, Italia avea niveluri de performanta comparabile cu ale nemtilor sau francezilor, avea un PIB/locuitor de 109% fata de media Uniunii Europene (in cifre comparabile, la puterea de cumparare standard).

Astazi sunt cu acest indicator la 96% din media Uniunii Europene, in scadere cu 10% fata de momentul pre-euro.

In mod similar, Spania a scazut de la un PIB/locuitor egal cu media Uniunii Europene la numai 92% in 2016, adica au pierdut 8% in competitia economica cu restul clubului.

Portughezii au o cadere ceva mai lenta (de la 82% in momentul de dinaintea monedei unice la 77% in 2016).

Drama este insa totala pentru Grecia si Cipru, la care putem vorbi de o prabusire: Grecia era, pe vremea drahmei, la 93% din media Uniunii cu indicatorul PIB/locuitor (la paritatea de cumparare standard), iar in 2016 a ajuns la doar 67%, adica elenii au pierdut 27% din marimea relativa a economiei.

Cipru, la randul sau, a cazut de la 101% (era egalul Spaniei) de dinainte de euro la numai 81% in 2016, la acelasi indicator adica s-a restrans cu 20%.

De ce s-au prabusit altii si cum e la noi

Ce au in comun toate aceste state sudice ale Uniunii Europene? Lipsa de performanta a economiei, consumul exagerat de mare in raport cu posibilitatile, grade de indatorare mari, deficite de cont curent mari, ineficienta administratiilor si decalaje mari de dezvoltare fata de statele centrale si nordice ale Uniunii.

Pentru a fi sinceri cu noi insine, ar trebui sa recunoastem ca economia noastra seamana mai mult cu cele italiana, greceasca, cipriota, portugheza si spaniola decat cu economia germana, cu cea franceza sau cu cea olandeza.

Si la noi, ca si la statele sudice ale Uniunii, victime ale monedei comune, economia este bazata pe industrii cu valoare adaugata scazuta, inovatia, cercetarea-dezvoltarea nu participa la sofisticarea suplimentara a economiei, motorul principal al dezvoltarii este consumul, decalajul de dezvoltare intre regiuni este in crestere, agricultura are o pondere prea mare in PIB si, in general, economia este marcata de dezechilibre uriase.

Anul acesta, ajungem probabil la un deficit comercial (din comertul de bunuri) de 13 miliarde de euro, la care se adauga unul bugetar de aproape 6 miliarde de euro, adica avem un deficit de cont curent de 10% din PIB!

Acest deficit este compensat in mica masura de remiterile celor plecati la munca in strainatate (probabil 3 miliarde de euro) si de un excedent de 3-4 miliarde de euro din comertul cu servicii.

In cel mai bun caz, consumam cu 10 miliarde de euro mai mult decat producem.

Vestile proaste incep sa se acumuleze in economie: Bursa de Valori de la Bucuresti, un indicator pentru sensibilitatea pietelor, incheie anul in stagnare (o crestere extrem de mica), decuplata de toate celelalte piete europene si globale, care se afla la maxime istorice. Companiile acumuleaza restante la plati, iar refuzurile la plata au crescut cu peste 16% in luna octombrie.

Romanii sunt foarte saraci

Tehnic vorbind, nici nu indeplinim criteriile de convergenta obligatorii pentru trecerea la moneda unica, atat rata inflatiei, cat si deficitul bugetar evoluand in afara limitelor permise de aceste conditionalitati tehnice.

Iar moneda unica nu face decat sa egalizeze conditiile de lucru pentru toate economiile, adica euro-zona este o arena unde numai cei competitivi raman in picioare, adica germanii, olandezii, austriecii si cei ca ei.

Romanii sunt foarte saraci in raport cu ceilalti "cetateni europeni": averea medie a unul roman este de 18.000 de euro, de sase ori mai putin decat media Uniunii Europene, iar recenta furtuna inflationista pe care a declansat-o Guvernul ii va face si mai saraci.

Saracia ne opreste sa investim in dezvoltare, fondurile structurale europene nu ne pricepem sa le cheltuim si uite-asa decalajele se maresc. Si, atunci, cum sa concuram competitivitatea Vestului, cu ce arme? Poate cu scoala noastra minunata, creatoare pe banda rulanta de doctori in "stiinte ale securitatii", scoala aflata sub nefericitul semn al lui nea Genunche? Sau cu mutarea tuturor banilor de la capitolul investitii catre fondul de salarii?

Guvernul, altminteri devotat obiectivului perpetuu al alaturarii nucleului dur, a sabotat practic planul Euro, animat de nobilele idealuri ale Valcovilor plini de originalitate: a anuntat cu generozitate si a oferit cu inconstienta o crestere uriasa de salarii pentru administratie (altminteri clientelara si cu sefimea aleasa strict pe criterii politice), crestere platita din sacrificarea restului tarii: companiile nationale au fost devalizate, firmele private au fost ametite de revolutii fiscale si, pe nesimtite, inflatia bolnavicioasa a fost readusa in viata noastra.

Inflatia e mult mai mare

Inflatia care ne tulbura in ultimul an nu este una organica, nu este cea dorita si asteptata de economisti, ci una generata de un consum fara limite si fara ratiune; cresterea preturilor cu care romanii traiesc nu este de 3% (ca in comunicatele Statisticii), ea este mult mai mare, caci media de 3% s-a facut intre cresterea de pret de 30% la oua si scaderea de 20% la submarine; numai ca oua mancam zilnic, iar submarine nu am mai cumparat de ceva timp...

In fine, poate bancherii si politicienii grabiti sa treaca la euro arunca un ochi si asupra calitatii administrarii fiscale a statului nostru.

Acest stat nu este capabil sa stie in timp real nici ce impozite trebuie sa incaseze: in 2017 se someaza cetatenii sa plateasca contributii pentru anul 2012 si, ca si cum asta nu ar fi de ajuns, platile trebuie facute musai in numerar (cash, ar spune partizanii scrobiti ai euro), ca nu s-a invrednicit niciun ministru de Finante sa ne lase sa platim si cu cardul restantele.

De altfel, daca premierul se lupta eroic cu bancile, de ce nu s-ar razboi si ministrul de Finante cu cardurile?

E laudabil ca onorabilii din establisment-ul bucurestean vor neaparat progresul, dar poate ar fi mai bine sa se uite atent ce tara guverneaza: una in care o treime din familii au WC-ul in fundul curtii, una in care Fiscul iti refuza plata impozitelor cu cardul, una in care ministrul Educatiei nu poate vorbi corect propria limba...

Sa se viseze niste pasoptisti care imping tara cu forta inainte? Dar pasoptistii aveau doctorate la Sorbona, nu la Oradea sau Targoviste (orase altminteri admirabile), iar de vorbit corect romaneste, ce sa mai spunem: majoritatea vorbeau si scriau corect chiar si in 2-3 limbi straine.

Romania nu este nici pe departe pregatita sa treaca la moneda unica si asta se vede de pe Luna, iar riscul de a intra in clubul select al continentului inainte de a invata sa mananci corect si sa inveti sa te misti natural in frac este mult prea mare.

Trecerea prea grabita la euro poate sa ne trimita direct in Iadul unei saracii pe viata, poate sa ne transforme in marginalii fara fericire ai unei Uniuni nemiloase cu ratatii.

N-ar fi mai bine sa ne ocupam cu lucrurile simple, precum constructia de autostrazi, cai ferate, conducte de gaze, depozite de gaze, centrale electrice si cand le vom realiza pe acestea sa cutezam sa cerem si ministrului de Finante sa ne permita plata cu cardul?

Cand aceste simple lucruri vor fi realizate si cand trenul va ajunge de la Bucuresti la Cluj in 4-5 ore, atunci vom fi pregatiti si pentru euro. Pana atunci, sa suflecam manecile si sa mai si muncim.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Depozitul pentru deșeuri industriale periculoase de la Copșa Mică a fost închis. România scapă de plata penalităților la nivel UE
Depozitul pentru deșeuri industriale periculoase de la Copșa Mică a fost închis. România scapă de plata penalităților la nivel UE
România a evitat plata penalităţilor după ce Garda de Mediu din Sibiu a închis depozitul neconform de deşeuri industriale periculoase al Sometra SA din Copşa Mică, oraş care zeci de ani...
Sprijin pentru producția mașinilor electrice Ford în România: „Veste extraordinară pentru mediu”
Sprijin pentru producția mașinilor electrice Ford în România: „Veste extraordinară pentru mediu”
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a declarat, marţi, 19 martie, că la fabrica Ford de la Craiova se va produce în curând primul autoturism electric. El a menţionat că în România au fost...
#Romania aderare euro , #euro