Un tremur banal sau cantecul de lebada al Angelei Merkel?

Si pe cei mai placizi i-a alarmat al treilea acces public de dardaieli al cancelarei. Asigurarile rapide, dar imprecise si explicatiile in doi peri nu pot calma. E oare inceputul sfarsitului pentru ea? Dar pentru Europa?

Nici smecheria sezutului in timpul onorurilor militare, in prezenta social-democratei daneze, Mette Frederiksen, si nici apelurile directe si indirecte la calm, de genul "tremuratul meu va disparea subit, asa cum a aparut", nu sunt de natura sa aplaneze ingrijorarea fireasca a multora.

In fond, Angela Merkel nu e pur si simplu o femeie de 64 de ani ca oricare alta. Tremorul ei numai banal nu poate fi.

Regina unei Europe care tremura si ea

Fiindca e cancelara. E sefa executivului principalei puteri economice europene. E neincoronata regina a unei Europe care tremura si ea, din toate incheieturile, cuprinsa, cum e, la senectute, de multiple accese de scleroza continentala in placi. De nevroze si de atentate zguduitoare la unitatea sa. De cutremuratoare ispite secesioniste, ca Brexit.

E un continent vibrand sub impactul loviturilor de populism si al atacurilor putiniste. Al agresivelor tentatii cenzoriale covarsind ideologia corectitudinii politice.

E destabilizat de bataieli ecologiste si neomarxiste, amenintand sa puna pe butuci si dreptul la proprietate si libertatea de exprimare, in timp ce terorismul si antisemitismul ii pun in pericol continentului nu doar democratiile si securitatea, ci insasi pacea si civilizatia.

Sa conduci, in aceste conditii, un Batran Continent polarizat, care nu e in stare sa se inteleaga in mai nicio privinta, cu adevarat, nici macar in afacerea impartirii de posturi grase la varful Uniunii Europene, e un job nu tocmai lesnicios.

Dar Merkel insista, inca, sa-l practice, desi a dat gres grav, in repetate randuri, in indelungata ei cariera la sefia CDU si a executivului german, in special in 2015, cand a pierdut controlul asupra granitelor si a ales sa ignore multa vreme criticile iscate.

Unora staruinta ei le pare admirabila. "Ce frumos lupta", isi spun unii, recunoscatori. Cat de infama li se pare batjocura celor care o si vad pe Merkel pe dric si nu se pot abtine s-o ia, sardonic, peste picior, din pricina zguduirilor ei incontrolabile.

Cat de reprobabil considera ei voaiorismul animand retelele de socializare insatiabile, vesnic lacome sa surprinda in timp real si ultima tremuratura a cancelarei.

Altora, dimpotriva, cancelara le pare deplorabila. "Cum se tine ea de scaun cu dintii care-i clantane, simtind ca se apropie inexorabilul sfarsit al aliantei ei guvernamentale", afirma un preopinent, luand-o in zeflemea pe sefa unui cabinet certat la cutite pe tema propulsarii Ursulei von der Leyen in functia de presedinte al Comisiei Europene. O functie la care ravnesc si partenerii de guvernare ai crestin-democratei, al caror partid social-democrat devine tot mai radical stangist, tot mai antiamerican si tot mai avid de putere, pe masura ce se vede trimis mai des si mai brutal in corzi de alegatori.

Insignifianta politica spre care un electorat din ce in ce mai nemilos expediaza ambele partide guvernamentale germane merita luare aminte. Fiindca exprima presiunea aceluiasi electorat care a sustinut-o in functie, pe Merkel, mult timp, fara carteli si clatinari.

A tolerat-o apoi, in ciuda erorilor ei, nu doar din cauza obedientei sale traditionale, ci si din pricina admirabilei stapaniri de sine, de care Merkel, fiica unui pastor protestant din estul ex-comunist al Germaniei, a stiut sa dea dovada, de-a lungul prodigioasei ei cariere.

Or, din motive medicale neelucidate, acest autocontrol e dus si a apus.

Poporul german are dreptul sa stie

A afirma, cum fac oficialii, in aceasta situatie, ca toate sunt in regula cu Merkel si ca oamenii nu au a-si face griji este, in cel mai bun caz, o naivitate. In cel mai rau, o nebunie. Sau expresia dispretului fata de un popor care are dreptul sa fie condus impecabil. De catre un cancelar credibil.

Si care are dreptul de a sti ca liderul sau e sanatos tun, drept respectat scrupulos in alte democratii, ca SUA bunaoara, unde domneste transparenta publicarii sistematice a buletinelor medicale ale demnitarilor si presedintilor.

E un drept, pe care Merkel il nesocoteste. N-ajuta nici alt reflex conditionat al cancelarei si al partizanilor ei. Cel de a trimite la varii lideri importanti din istorie, afectati de boli si dizabilitati. La presedintele american Roosevelt, de pilda. Sau la Helmuth Kohl, care-o propulsase pe tanara Merkel in primele ei dregatorii, inainte ca ea, cuprinsa de ambat si de elanul junetii, sa-si debarce fara indurare si crutare mentorul bolnav. Crepusculul erei Kohl se repeta. Sub Merkel e aproape identic.

Ca si acum doua decenii, Germania se confrunta, ca un blestem, cu impopularitatea crescanda a propriului lider, cu scleroza puterii, cu dezorientarea dregatorilor, cu presimtirea crizei si cu partide relativ noi si radicale, al caror acces la putere nu pare nimeni in stare sa-l impiedice.

#Breaking: Chancellor of #Germany Angela Merkel has been seen shaking for a 3de time in 3 weeks time during a ceremony. pic.twitter.com/Dkcqv7pB7b

- Sotiri Dimpinoudis (@sotiridi) 10 iulie 2019

Or, cancelara a ales sa-si ignore conditia, cu superbia cu care Kohl si-a nesocotit incapacitatea de a pricepe timpurile noi. Timpuri, inaugurate de caderea Cortinei de Fier, de razboaiele iugoslave, de degringolada Rusiei si de ascensiunea islamului politic cuplat cu terorismul, pe fondul permisivitatii si tolerantei fata de dusman, propagate de proaspat dezlantuitul furor al ideologiilor relativiste.

Ca persoana indreptandu-se cu pas grabit spre varsta a treia, Angela Merkel merita respect. Ca sefa a executivului german si ca primus inter pares intr-o Europa dezbinata, cu democratii asediate, ii trebuie minte, forta, putere si control.

Intrucat nu mai dispune de ele, i se cuvine o plecare demna de la butoane. N-o va avea, tremurand incontrolabil, la vizite de stat, ci doar intelegand ca uriasa povara a functiei ei reclama o credibilitate pe masura. Una imposibila in absenta unei transparente totale.

Petre M. Iancu

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...