Un scrutin doldora de perdanti

Doldora de infranti, primul tur al scrutinului prezidential se incheie cu un esec pentru mai toti, intre care pentru popor si interesul sau primordial, in speta pentru resuscitarea democratiei si a statului de drept.

Rare sunt procesele electorale din care nu se poate desprinde niciun castigator adevarat. Scrutinul prezidential romanesc face parte din ele.

La prima vedere, au invins Klaus Iohannis, PSD, Dancila, precum si iluziile multor romani, resemnarea, spaimele si lehamitea lor politica.

Dar a castigat cu adevarat un partid aflat pe dric, ca PSD, ramanand legat de gatul unei candidate moral nedemne si intelectual incapabile, ca V.V. Dancila? Nu e acest scor mai anemic decat tot ce-au obtinut criptopeceristii sub sigla celor trei roze, in cele trei decenii de cand tot sugruma Romania cu "democratii" originale?

La prima vedere a castigat participarea la vot. Dar numai in diaspora. In tara prezenta la urne s-a redus. A ajuns sub orice asteptari. S-a amplificat clivajul dintre regiuni, generatii si dintre migranti si cei ramasi pe loc.

Presedintele pare, in schimb, sa fie marele biruitor. Klaus Iohannis a profitat de efectele succeselor sale din ultimele sase luni, in special de victoria la referendum si de fie si tardiva debarcare a Guvernului Dancila. Fortificat si de instalarea la putere a partidului sau, PNL, de bonusul functiei si de imaginea sa externa, de proeuropean, seful statului a reusit sa dea observatorilor superficiali impresia falsa ca ar fi un promotor autentic al reformei si un garant al stabilitatii in fata tavalugului pesedist.

In realitate, ar fi trebuit sa atarne greu multiplele lui nefacute din ultimii trei ani. De pilda, dispretul lui manifestat fata de democratie prin refuzul de a-si confrunta contracandidatii in dezbateri publice. De pilda, modul josnic in care a validat demiterea unei nevinovate ce binemeritase din partea natiunii, ca Laura Kovesi, doar ca sa-si salveze propriul fotoliu.

Ori, de pilda, mai grav, repetatele sanse nejustificate acordate de Iohannis partidului-stat, ca varf de lance al unei cleptocratii pesediste dezlantuite in contra statului de drept si a institutiilor sale, intre care si presedintia. Pe care PSD a anemiat-o, cu complicitatea CCR si a noncombatului prezidential in asa un hal, incat nu e clar pentru ce mai e nevoie ca presedintele sa fie ales direct de popor, spre a se bucura de maxima legitimitate.

Balaurul PSD poate renaste ca Phoenix

Chiar si numai din acest motiv succesul lui Iohannis e parelnic. Iar probabilul sau triumf, in scrutinul de balotaj, va fi o victorie problematica a unui rau ce-i drept net mai mic, intr-o istorie plina ochi de rele mari, care, gratie nemeritatei guri de aer date agramatei agresive si iresponsabile din fruntea raului maxim, PSD, vor continua sa-i bantuie pe romani. Care nu s-au priceput mai bine.

Alegatorii s-au lasat partial invrajbiti, partial manipulati si calmati, politic sinucigas, de spectacolul inselator al debarcarii PSD, ca si cum n-ar fi vorba de un balaur ranit ramas la butoane si capabil, ca Phoenix, sa renasca lesne din propria cenusa, inclusiv prin alegeri locale intr-un singur tur.

Intr-o democratie normala, oamenii, in cunostinta de cauza, ar fi stampilat negresit aruncarea la cosul de gunoi al istoriei a unei sefe de guvern care si-a tot facut tara, plenar, de rusine. Or, votul romanilor s-a dovedit unul al dezbinarii si al dihoniei. Vrajba a marcat, vai, si opozitia anticomunista, impartita intre nationalisti si ortodoxisti, pe de-o parte si reformisti, democrati si modernizatori, pe de alta.

Acest vot scindat n-are doar inconvenientul de a fi reacutizat criza democratiei romanesti, scotand in fata niste primi clasati nevrednici. Ci e si de natura sa poata fi interpretat ca semnalul unei fatale optiuni electorale, indicand acceptarea blatului cu PSD si sustinerea reeditarii uselismului, a dorintei sistarii oricarui impuls reformist, a respingerii occidentalizarii tarii.

Aceasta interpretare ar fi, cred, eronata. Ar implica ideea ca, in tara, multi, mai cu seama tinerii care, altfel decat la 26 mai, au ales la 10 noiembrie sa nu se mai prezinte la urne in cea de-a doua parte a zilei, si-ar fi schimbat radical parerile sustinute si cu iesiri in strada, ani la rand.

Dan Barna a pierdut clar pe mana sa

In fapt si ei, si multi diasporeni s-au aratat pe drept masiv dezamagiti de neajunsurile lui Dan Barna. Le-a displacut lipsa lui de charisma. Am auzit nu putini calificandu-l drept "moartea pasiunii". Or, net mai grave decat prezumtiva sa lipsa de har sunt greselile in serie pe care le-a facut, dupa 26 mai.

Au iritat intens, de asemenea, trufia si inadecvarea la capitolul comunicare cu care Barna a reactionat la critici indreptatite, in special la adresa refuzului sau politicianist de a risca, electoral, sa puna umarul la scoaterea din noroi a unui stat pe punctul de-a esua; refuz care a ridicat justificate semne de intrebare legate de capacitatea sa de a functiona ca sef al statului.

Insuficient de convins el insusi de propriile sale calitati, Barna n-avea cum sa tina piept uriasei masinarii mediatice puse sa-l distruga, necum sa mobilizeze si sa convinga un tineret care-i apreciaza pe temerari. Crezand ca-si pot permite sa snobeze un tur doi fara PSD, multi l-au preferat deci pe Iohannis ori clubul localului de vot.

Pe scurt, Dan Barna, care a ramas mult in urma scorului partidului sau de la scrutinul european, a pierdut clar pe mana sa. Si poate, in urma unei oarecare maturizari a electoratului, care nu mai admite sa aleaga candidati si partide doar pe baza de inadecvare a adversarului politic.

Barna a ratat intalnirea cu acest electorat nou si, totodata, sansa de a reprezenta schimbarea radicala pe care multi romani o doresc. Spre a salva ce mai e de salvat si a nu permite dezintegrarea aliantei si a electoratului USR-PLUS, ca si a propriei sale cariere, Barna va trebui, ca democrat ce e, nu doar sa-si asume verbal raspunderea infrangerii, cum de altfel s-a si grabit sa faca, spre cinstea sa, ci si sa lase locul altora, mai inteligenti si, potential, mai populari.

Sanse notabile de a ralia simpatii si incredere are, intre altii, fostul ministru al Sanatatii Vlad Voiculescu, din partidul lui Ciolos. Esential e ca in USR-PLUS sa se evite zazania care a facut de petrecanie unitatii fortelor anticleptocratice de la referendumul pentru familie incoace si a contribuit esential si la compromiterea sansei unui tur doi fara reprezentanta PSD.

Nu mai putin importanta e contracararea dezabuzarii fatale, demobilizand acum, spre fericirea ciumei rosii, un electorat perdant, altminteri tanar si dinamic, devenit si depozitarul sperantelor romanilor, si sursa depresiei lor.

Solutia pentru romani nu poate fi emigrarea in masa. Ci reluarea eforturilor constructiei statului de drept pentru care, acum trei decenii, martirii revolutiei s-au confruntat cu tancurile ceausiste inarmati doar cu strigarea "vom muri si vom fi liberi".

Dar vom vota oare ca sa fim liberi?

Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...