Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Alegeri > alegeri prezidentiale 2019
A   A   A

Sarabanda prezidentialelor, sezonul de vara

Sarabanda prezidentialelor, sezonul de vara
Niciodata n-a simtit PSD asemenea penurie de prezidentiabili ca in acest an electoral. Altadata candidatul era clar si nu se lua in discutie. Nu-si punea nimeni problema sa-l testeze in sondaje pe Nastase, pe Geoana sau Ponta, toti luptatori redutabili, dar pana la urma perdanti la mustata.

De randul acesta, doamna Viorica Dancila nu indrazneste sa-si puna propria piele la saramura, ca sa incerce ea insasi marea cu degetul si tatoneaza terenul pe calea sondajelor, dovedind mai mult nesiguranta decat hotarare si incomparabil mai multa nepricepere decat ar fi admisa pentru liderul celui mai mare partid din tara.

Vorba ceea: orice om ii este teama de pielea lui

Vadit lucru, palaria este cam prea mare pentru capul domniei sale si-i cade borul mult pana sub urechi. Ar fi fost foarte simplu ca, prevalandu-se de statutul partidului unde s-a prevazut ca numai congresul poate face asemenea propunere, s-o fi facut deja, la 29 iunie.
Statutul nu are in vedere vreun sondaj, asta-i o inventie a doamnei Viorica, ceva care sugereaza ca ea insasi nu este in stare sa dibuiasca persoana potrivita sau ca se fereste sa-si asume riscul - ceea ce nu-i face deloc cinste unui adevarat lider, cocotat in pozitia in care a ajuns.

Si, atunci, de ce o face? Simplu, pentru ca, desi nu poate fi banuita de prea multa intelepciune, mintea tot ii sugereaza ca partidul va resimti un cutremur de gradul 9, atunci cand candidatul va piede cursa sau chiar unul devastator, ceva ce nu apare nici macar pe scara Richter, daca nu prinde nici macar turul 2 - si asta este foarte posibil.

Iar doamna Viorica, in loc sa bage capul in nisip pentru cele intamplate, se pregateste inca de pe acum sa se disculpe cumva: am respectat democratia, am facut sondaje, iar daca ii reprosati ceva cuiva, atunci reprosati-i congresului. Bineinteles, daca puteti.
Sondajele interne, posibile piste false

Dar, pentru ca veni vorba de sondaje, pe care fara indoiala doamna Viorica le considera un fel de chintesenta a democratiei, mie mi se par total irelevante in cazul de fata, atata vreme cat sunt interne, adica se prepara in sucul propriu al partidului.

Intr-adevar, este foarte probabil ca persoana preferata a simpatizantilor PSD, a baronasilor din teritoriu si a altor persoane pe care le testeaza sociologii partidului sa fie total dezagreata de electoratul intregii tari. Iese victorioasa in sondajul intern, dar se prabuseste cu brio inca din turul intai.

Si, invers, este mare riscul pentru PSD ca vreo persoana, simpatizata la nivelul tarii, sa ramana ignorata, nefiind pe placul colegilor, cu care de-a lungul timpului a avut mici sicane personale, conflicte sau vreo mare galceava, dupa caz.
Un sondaj la nivelul intregii tari ar spune desigur incomparabil mai mult, dar sondatorii nu fac de obicei sondaje numai pentru un partid. Exista riscul ca partidul majoritar sa-si gaseasca propriul prezidentiabil clasat din start pe locul 3, 4 sau chiar mai departe. Ar fi penibil.

Fara sa observe ca situatia este de la inceput incurcata, doamna Dancila face imprudenta sa se dea impartiala, sa mimeze democratia organizand sondaje, dar in acelasi timp il impinge in fata, ca din intamplare, pe simpaticul domn Eugen-Orlando Teodorovici, afisandu-l de cate ori are ocazia, inclusiv jucand cu el ping-pong pe plaja. In ce calitate: ca ministru, ca presedinte executiv sau ca prezidentiabil dinainte stabilit?
Mesajul mi se pare transparent: facem sondaje ca sa iasa Orlando. Cu atat mai mult, cu cat domnul Teodorovici s-a inscris deja pe lista prezidentiabililor PSD. Fireste, pe lista sunt mai multi, dar nu observ sa fi jucat doamna Dancila ping-pong sau altceva cu un Mihai Fifor, un Serban Nicolae, cu Ecaterina Andronescu sau cu neobositul opozant Liviu Plesoianu. Nici table, nici sah, nimic.

Arta de a alerga degeaba, un sport inca neomologat

Ce poate sugera asta altceva decat faptul ca acestia au dreptul sa candideze, fiecare are sansa lui, congresul va hotari, dar favoritul "sefei" este numai Eugen-Orlando Teodorovici? Bingo!

In opinia mea, cartile sunt aproape facute, dar se poate intreba oricine de ce se mai inscriu in cursa atatia candidati, daca respectivele carti sunt dinainte facute? Doar asa, ca se afle in treaba?
Intrebarea este atat de naiva incat imi aduce aminte de o anecdota. Un copil, aflat la concursul de alergari cu tatal sau, il intreaba pe acesta pentru ce alearga atatia oameni pe pista. Tatal ii raspunde ca acela din ei care va ajunge primul la linia de sosire va primi un premiu, iar copilul intreaba din nou, in toata naivitatea sa: "dar ceilalti, de ce mai alearga, tata?".

Stim cu totii, stiu si prezidentiabilii ca mai multi dintre ei n-au nici macar sperante. Dar alearga, intrucat in politica esti totdeauna dator sa incerci si niciodata nu se stie cum cade para malaiata, pe neasteptate.

Imi vine sa banuiesc ca, daca intr-adevar Teodorovici este preferatul, atunci Mihai Fifor s-ar putea sa se fi inscris anume ca sa dea iluzia competivitatii si a sanselor egale. Poate ca si doamna Andronescu joaca tot rolul iepurasului si, dupa ce a stiut sa se dea bine pe langa Dragnea, acuma se da bine pe langa Dancila, ca tot romanul impartial.
In schimb, Liviu Plesoianu pare hotarat sa intre "pe bune" in cursa. Nu-i exclus sa-si inchipuie ca va castiga, dar este posibil sa fi socotit suficienta simpla participare, visand poate la vreun milion de voturi, suficiente ca intr-un viitor sa intre in joc cu sanse mai mari.

Cam in felul acesta ar putea gandi si domnul Serban Nicolae, o persoana cu charisma minima si pretentii maxime de la un electorat din ce in ce mai dezgustat nu numai de PSD, dar si de liderii lui.

Lista amatorilor se incheie cu domnul Tariceanu, care asteapta rezultatul sondajelor, fara sa observe ca inghesuiala e oricum mare, iar scrutinul din 26 mai l-a si trimis, cu partid cu tot, spre tomberonul istoriei.

In turul 2, vom putea avea sansa celei mai elegante campanii prezidentiale din ultimele decenii
Si in cealalta tabara, a Opozitiei, fierberea e mare, chiar daca acolo figureaza preferatul pentru prezidentiale al tuturor sondajelor de dupa 2014: Klaus Iohannis. Intrebarea este, daca sondajele de pana acum ii dau dansului sanse atat de mari, atunci de ce nu merge intreaga Opozitie numai pe mana lui? Ar fi putut castiga din primul tur!

Imi vine sa cred ca nici partidele de Opozitie, nici domnul Iohannis n-au asemenea veleitati. Ar insemna sa intre cot la cot langa candidatul inca neclarificat al doamnei Dancila. Decat asa ceva, este de preferat faramitarea fortelor antiPSD, eliminarea adversarului din primul tur si disputarea relaxata a celui de al doilea, unde se va vedea in ce masura Opozitia este in stare sa impuna o persoana mai marcanta decat actualul presedinte.
In aceasta conjunctura, turul al doilea devine foarte interesant. Nu se prevad lovituri sub centura si atacuri la persoana, inevitabile cand participa PSD. Domnul Iohannis si-a prefatat campania fara a-si ataca posibilul adversar: "sa nu se astepte cineva sa am opinii despre contracandidatii mei. E dreptul lor constitutional. Fiecare trebuie sa isi faca propria campanie. Eu o sa imi fac doar mie campanie".

Daca si prezidentiabilul USR sau al Aliantei 2020 va adopta aceeasi pozitie, inseamna ca vom avea pentru prima oara o campanie eleganta in Romania si chiar le putem fi dati altora ca exemplu.

Ca sa nu descurajez pe nimeni, ma abtin sa-i comentez prea mult pe altii, in afara blocului PSD si al blocului antiPSD. Au si ei dreptul sa candideze din partea unor partide mai mici sau chiar individual, daca-i tin curelele sa adune semnaturile necesare.
Ar fi ultimul lucru care i-ar mai ramane domnului Tariceanu, dupa ce colega sa de coalitie ii va spune cu subiect si predicat ca PSD nu este interesat sa participe pe lista comuna cu un partid asezat deja pe faras.

Candidatul-surpriza al domnilor Voiculescu si Piedone

Mai interesant insa decat cazul lui Tariceanu mi se pare cel al Partidului Puterii Umaniste, inca neparlamentar, recent infiintat sub umbrela eliberatului Dan Voiculescu si sub conducerea fostului primar Piedone.

Partidul sau avanseaza un nume-surpriza pentru presedintia Romaniei: doamna Ramona-Ioana Bruynseels, in prezent consilier de stat.

Doamna Ramona-Ioana surprinde placut. Este posesoarea unui CV deloc neglijabil, stie sa etaleze o retorica convingatoare, dispune de suficienta charisma ca sa fie votata si a reusit sa se impuna din toate punctele de vedere, lansandu-si candidatura in fata unei sali cu 1.000 de oameni. Ramane insa aceeasi intrebare de fond: are aceasta doamna vreo sansa sa intre in turul 2, inaintea USR, a Aliantei 2020 sau a PSD?
Iar daca, prin absurd, ar intra in acest al doilea tur, are vreo sansa sa mai si castige? Evident ca nu, doamna pare desul de inteleapta ca sa fi observat din start ca se lupta cu imposbilul si atunci revine aceeasi intrebare: pentru ce mai incearca?

Din multe motive. In primul rand, oricat de modest ar fi succesul domniei sale in primul tur, i-ar crea imaginea de fost prezidentiabil, de unul care, chiar daca nu suporta comparatie cu castigatorul alegerilor, tot se compara cu marele perdant - PSD sau altul. Ar fi perceputa ca acel muschetar, care n-a castigat duelul, dar si-a incrucisat sabiile cu cutare duce sau cu cutare marchiz, din lovitura caruia au cazut doborati multi altii, cu alte ocazii.
Partidul Puterii Umaniste este la inceput de drum si-i prinde nespus de bine o persoana-emblema, dar si respectivei persoane - aflata tot la inceput de drum - ii prinde bine sa-si inscrie in palmares un reusit precedent: a participat in cursa pentru Cotroceni.

Mai sunt posturi vacante la scoala din Videle?

De altfel, asemenea considerent poate motiva avantarea in cursa prezidentiala a tuturor participantilor fara sanse, inclusiv a celor individuali, care nici nu-si doresc altceva decat sa-si vada numele pe buletinul de vot si sa spere ca isi vor putea comanda carti de vzita cu menteunea "fost prezidentiabil al Romaniei".

Pentru ei, faptul ca au participat la cursa, dar n-au intrat in turul al doilea este firesc, asteptat si promitator in vederea altei ocazii, in alta conjunctura si cu alti concurenti. Ar fi un castig.
Dar pentru partidul legitimat in 2016 cu un numar urias de voturi ar putea fi fatala o dezavuare spectaculoasa cu prilejul actualelor prezidentiale. Nu mai vorbesc de doamna Dancila, care risca sa plateasca toate oalele sparte, dupa nimicirea unui partid deja distrus de Dragnea.

Dupa o stralucita cariera plecata din Teleorman, ajunsa la Bruxelles si de acolo la Bucuresti, ar fi o lovitura ca de maciuca, sa ajunga din nou profesoara la Videle, bineinteles prin concurs si numai daca mai sunt acolo locuri vacante.
Facebook ShareTweet
 Joi, 11 Iulie 2019, ora 21:05
 Colaborator:Victor Pitigoi

 Articol citit de 5962 ori

Citeste si: