Romania treaza, Romania exigenta

Victoria lui Klaus Iohannis nu are de ce sa mire pe nimeni. Pentru a treia (sau chiar a patra oara, daca socotim si primul tur al prezidentialelor), el este beneficiarul pasiv al trezirii societatii romanesti si al foametei pe care o resimte partea ei cea mai activa si mai angajata de a se bate pentru valorile democratiei si statului de drept.

Spun beneficiarul pasiv, pentru ca inca din 2014, trecand prin referendumul din 26 mai 2019 si pana la alegerile de azi, meritul lui Klaus Iohannis in aceasta trezire civica este minor. Mai degraba decat sa fi participat la lupta impotriva mutilarii Justitiei, a abuzurilor si coruptiei, presedintele a fost, by default, figura politica in jurul careia s-a capitalizat furia sociala provocata de scandaloasa epoca Dragnea-Dancila.

Preferand sa ramana tacut si rece pana la insuportabil atunci cand societatea fierbea, preferand chiar sa dezamageasca atunci cand in mod fantasmatic societatea si-a pus sperantele in el, presedintele si-a calculat cu meticulozitate fiecare pas, astfel incat sa fie nu doar castigatorul acestui joc complex, dar si castigatorul lui unic.

In trei randuri (noiembrie 2014, mai 2019 si noiembrie 2019) romanii din tara si din diaspora au dorit sa-si demonstreze atasamentul la valorile democratiei si ostilitatea fata de manipularile PSD, si de fiecare data profitul acestor demonstratii s-a dus inspre Klaus Iohannis.

Pentru a treia oara in cinci ani romanii voteaza furios impotriva si pentru a treia oara la capatul furiei se afla Klaus Iohannis.

Victoria de azi este victoria Romaniei treze si exigente. A unei Romanii inteligente si care nu mai e predispusa sa inghita pe nemestecate minciuni, prostii, scenarii si comploturi.

In primii cinci ani de mandat, meritele singure ale presedintelui nu ar fi putut sa-l aduca la acest procent pe care il indica azi cifrele la iesirea de la urne. Dar in acesti ani s-au intamplat doua lucruri decisive pentru Romania de maine si in raport cu care presedintele are merite nesemnificative.

Primul este degradarea vietii politice pana la nivelul amenintarii securitatii colective si nationale, sub agresiunea de tip mafiot a clicii din jurul lui Liviu Dragnea si a pupilei sale (sau a altora), Viorica Dancila. Azi nu mai este nicio indoiala ca Romania s-a aflat in mai multe randuri la marginea prapastiei politice si la marginea Europei; iar efectele acestei agresiuni le vom simti inca pentru multa vreme, caci ranile provocate de coruptie, hotie, nepotism si minciuna sunt profunde si durabile.

Al doilea lucru care i s-a intamplat Romaniei este unul bun: nasterea si consolidarea unei societati civile care a infruntat gerul, soarele, gazele, bastoanele si ura Puterii, pentru a opri sau macar a incetini prabusirea Romaniei.

Ridicarile periodice ale romanilor din tara si din diaspora nu sunt episoade izolate, ci dau seama de transformarea in profunzime si pe termen lung a acelei parti a Romaniei care va duce tara inainte in urmatorii ani.

Astazi, aceasta parte a Romaniei a castigat. Si ea nu a castigat impotriva unor alti romani, ci impotriva unui mod de a face politica, impotriva unui mod de a aliena si a mentine oamenii in saracie, dependenta si minciuna.

Este victoria prin care cei mai activi si mai responsabili civic dintre romani ii pot ajuta pe ceilalti sa iasa din tarcurile urii, analfabetismului si precaritatii in care i-au inchis baronii si mafiotii locali sau de la Bucuresti.

Azi invinge un spirit civic, nu un om si nu un partid. Daca acest om si acest partid nu vor intelege azi ca oamenii nu s-au ridicat pentru a vota un monarh, un presedinte si un partid carora li se cuvine azi conducerea tarii - atunci ei vor fi cu siguranta urmatoarele tinte ale acestei Romanii treze si exigente.

Azi victoria e a sperantei ca se poate. Nu este victoria normalitatii, caci prea multa conformitate si normalitate ne-au condus pana la buza prapastiei, ci a curajului si a increderii in fortele noastre.

Romanii din tara si din diaspora au inteles ca ei sunt puterea, ca ei impreuna sunt puterea. Nimeni nu le-o poate confisca, nici macar un procent in dreptul unui invingator. Ei toti au castigat, ei toti vor face posibila Romania de maine.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...