Catre o politica externa pro-activa in noul mandat prezidential

Sambata, 05 Octombrie 2019, ora 16:49
3932 citiri
Catre o politica externa pro-activa in noul mandat prezidential
Foto: ICDE

Sintetizate expresiv in Constitutia Romaniei la art. 80 si 91 (rolul si, respectiv, atributiile presedintelui), prerogativele prezidentiale in domeniul politicii externe au generat in repetate randuri controverse care au impus precizari mai ample, clarificari si chiar decizii ale Curtii Constitutionale, prioritar pentru o mai buna delimitare intre atributiile presedintelui si cele ale premierului Romaniei.

Ultimul exemplu de notorietate a fost generat de disputele privind participarea la reuniunile Consiliului European.

Clarificarile Curtii demonstreaza fara echivoc ca presedintele Romaniei se bucura de prerogative constitutionale extrem de largi in domeniul politicii externe, in pofida perceptiei publice contrare. Astfel, potrivit interpretarilor Curtii, formulate in deciziile 784/26.09.2012 si 683/27.06.2012, presedintelui Romaniei ii revine un rol originar in materie de politica externa, iar premierului/Guvernului - unul derivat.

"Potrivit art. 80 alin. 1 din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national.

In planul politicii externe, primul ministru are competenta de a asigura realizarea politicii externe a tarii (art. 102, alin. 1), in functie de orientarea stabilita de reprezentantul statului in plan extern, care este presedintele. Prin urmare, Curtea a constatat ca rolul Guvernului in planul politici externe este unul mai degraba tehnic".

Precizarile Curtii clarifica astfel si detaliaza responsabilitatile presedintelui Romaniei in domeniul politicii externe, maresc libertatea de actiune a acestuia in plan extern si demonstreaza ca, pana in prezent, mai degraba sefii de stat nu s-au folosit de aceste prerogative in mod explicit si sistemic. Bunaoara, in actualul mandat prezidential, au fost stabilite in mod generic cateva prioritati de politica externa (Parteneriatul Strategic cu SUA, Romania in NATO, Romania ca membru UE si relatiile bilaterale) si a fost adoptata Strategia Nationala de Aparare a Romaniei pentru 2015-2019 (O Romanie puternica in Europa si in lume), care contine cateva prevederi punctuale specifice zonei de politica externa, la frontiera cu politica de aparare si cea de securitate.

Prerogativele constitutionale actuale i-ar permite, bunaoara, presedintelui Romaniei sa stabileasca, preferabil la inceput de mandat, un document conceptual-cadru privind liniile de politica externa care urmeaza a fi realizate in perioada mandatului sau - bunaoara, sub forma unei Conceptii de politica externa pentru mandatul 2019-2024. Prin acest document, presedintele poate fixa, pentru mandatul sau, liniile directoare ale politicii externe a Romaniei, asa cum permit interpretarile mentionate ale Curtii. Mai mult, prevederile acestei Conceptii vor prevala asupra conceptiei informale de politica externa realizata in prezent de catre ministerul de resort - MAE, care realizeaza/implementeaza, atat de jure cat si de facto, Programul de guvernare adoptat in Parlament (aspectele ce privesc politica externa).

Cum s-au schimbat prioritatile de politica externa

Apreciem ca, fata de anul 2015, cand au fost stabilite actualele prioritati de politica externa, situatia geopolitica s-a schimbat fundamental in jurul Romaniei, pe continent, la nivel regional si global. Principala modificare o reprezinta cresterea in intensitate a amenintarilor hibride, coroborata cu accentuarea riscurilor si vulnerabilitatilor specifice in cazul acestor amenintari, precum si producerea periodica a unor lebede negre (evenimente imprevizibile, cu impact devastator in plan geopolitic), mai ales in regiunea extinsa a Marii Negre (anexarea ilegala a Crimeei, razboiul hibrid din raioanele de est ale Ucrainei/Donbas, Maidanurile de la Kiev si orientarea strategica declarata a Ucrainei catre UE si NATO, conflictele si tulburarile periodice din acvatoriul Marii Negre si Mari Azov etc.).

O a doua modificare o reprezinta tendinta de transformare a regiunii din vecinatatea estica a UE (prioritar R. Moldova si Ucraina) intr-o zona gri, intr-un cordon sanitar care ar functiona (potrivit tendintelor si acordurilor prezumtive in acest sens intre marile capitale europene si Moscova) hibrid si confuz d.p.d.v. geopolitic cel putin pe termen scurt (indicii privind existenta unor astfel de tendinte se exprima deja plenar, in prezent, la Kiev si Chisinau); transformarea regiunii inre-o zona gri ar bloca practic, pe termen scurt, procesul de apropiere a R. Moldova si Ucrainei de UE (si/sau NATO), facand redundanta/desueta preocuparea pozitiva a Bucurestiului si a Bruxellesului pentru extinderea UE in regiune si creand posibile noi amenintari securitare in regiune (in actuala Strategie de aparare a Romaniei, sprijinirea parcursului european al R. Moldova reprezinta un obiectiv al securitatii nationale).

Noua fizionomie geopolitica impune responsabilitati sporite ale Romaniei fata de vecinatatea estica a Uniunii Europene, in particular fata de R. Moldova, care constituie prioritatea specifica (dupa numerosi alti experti chiar prioritatea absoluta) a politicii noastre externe.

Este deci obligatorie reformularea prin nuantare a prioritatilor de politica externa, in cadrul unui eventual document programatic intitulat Concepttia de politica externa a Romaniei pentru 2019-2024, coroborata, desigur, cu adoptarea unei noi Strategii Nationale a Apararii pentru 2019-2024 (noua Strategie ar redefini si ea riscurile, obiectivele si interesele de securitate ale Romaniei in noul context securitar din vecinatatea Romainiei, din regiune, de pe continent si din lume).

Care ar trebui sa fie prioritatile de politica externa in mandatul 2019-2024

In opinia mea, prioritatile de politica externa pentru urmatorul mandat s-ar putea redefini astfel: "integrarea/reintegrarea Republicii Moldova (evental printr-un "pact national pentru R. Moldova", dupa modelul celui privind cresterea contributiei natioonale pentru aparare/PIB) in spatiul cultural, spiritual, politic si geopolitic al Romaniei si Europei; consolidarea credibila a dimensiunii europene a Romaniei si a profilului ei de tara europeana; reconfigurarea si exprimarea creativa a parteneriatelor

strategice, prioritar a celui cu Statele Unite; rafinarea capacitatilor de raspuns

national si colectiv la riscurile, amenintarile si provocarile hibride actuale".

R. Moldova trebuie inclusa in lista scurta de prioritati a urmatorului mandat prezidential priorirar din urmatoarele motive: relatiile cu R. Moldova reprezinta hartia de turnesol a politicii externe a Romaniei; daca nu avem un proiect de tara privind R. Moldova (indiferent de natura acestuia) clar si explicit, asumat la cel mai inalt nivel, relatiile bilaterale cu R. Moldova vor fi confuze, ambigue, fara orizont tangibil; introducerea R. Moldova pe lista de prioritati ar responsabiliza suplimentar Bucurestiul si ar substantializa orientarea de politica externa pe care Bucurestiul o numeste de cca 10 ani invariabil in raport cu Chisinaul sustinerea parcursului european al R. Moldova.

Mai mult, ar elimina confuziile si ambiguitatile de raportare a Bucurestiului la Chisinau. In prezent, in documentele oficiale ale statului roman se mentioneaza in mod ambiguu necesitati si (episodic) prioritati precum "intensificarea dialogului politic",

"sprijinirea integrarii europene a R. Moldova", "sprijinirea parcusului european

al R. Moldova" etc.

Fara o proiectie nationala asumata eventual printr-un Pact National pentru R. Moldova, politica noastra in Est risca sa fie/devina derizorie, in pofida unor succese punctuale (d.e. cresterea prezentei si rolului NATO in flancul de est, B9 etc.).

In absenta acestei proiectii, chiar si actualul pariu al relatiei cu R. Moldova, "sprijinirea integrarii europene a R. Moldova", risca sa nu fie realizat, pentru ca Romania nu mai detine profilul si expertiza necesare implicarii sale in formatele externe care conteaza pentru viitorul R. Moldova (acest risc a devenit evident in iunie 2019, cand solutia politica a ambiguitatii preluarii guvernarii de catre ACUM si PSRM a fost decisa de catre emisari rusi, americani si europeni fara includerea semnificativa a Romaniei in ecuatia de negociere si decizie).

Perpetuarea politicii privind absenta unei proiectii privind R. Moldova la varf mentine la cote ridicate riscul de a nu ne putea indeplini obiectivele asumate in plan national si/sau fata de parteneri si aliati in intreaga zona de vecinatate estica a UE si/sau in spatiul extins al Marii Negre.

O a doua prioritate care trebuie introdusa in lista scurta de prioritati este, desigur, consolidarea capacitatilor nationale si colective (impreuna cu aliatii/partenerii) de raspuns la amenintari hibride.

Celelalte proioritati din setul clasic (NATO, UE, SUA) pot ramane, de facto si de jure neschimbate sau pot fi nuantate, prin adaugarea unor elemente contextuale care in urma cu 5 ani nu aveau valoarea geopolitica de astazi (necesitatea coeziunii transatlantice, asigurarea unui plus de prezenta si influenta a UE in regiunea extinsa a Marii Negre etc).

In contextul pregogativelor de care dispune, potrivit precizarilor si interpretarilor mentionate ale Curtii Constitutionale, este nevoie si propun totodata ca, la inceputul noului mandat prezidential, 2019-2024, sa se realizeze un document integrat de politica externa, sub forma unei Conceptii de politica externa a Romaniei pentru perioada 2019-2024, care sa stabileasca/traseze liniile directoare ale politicii noastre externe in perioada respectiva si in perspectiva.

Simultan/coroborat, apreciez ca este nevoie de un proiect de tara exhaustiv al Romaniei, initiat si mediat de catre presedintele Romaniei prin largi consultari colective, cu o puternica proiectie de politica externa, care sa valorifice resursa nationala (prioritar a celei care isi asuma valorile si principiile europene, precum si a celei instrainate in afara tarii, asa-numita "diaspora economica") si oportunitatile externe; nucleul dimensiunii externe a acestui proiect de tara ar trebui dezvoltat si consolidat pe directiile mentionate anterior.

Romania se afla acum intr-un moment in care are nevoie de oameni de stat puternici si implicati. Exista o criza a elitei politice pe care romanii si Romania o resimt din plin. Romania are nevoie la varf de un profil puternic si responsabil, cu viziune si angajamente geopolitice de lunga durata, capabil sa managerieze elaborarea si implementarea unui profil de tara, asa cum va rezulta acesta din dezbateri publice de substanta. In ultimele decenii, dupa aderarea la UE si NATO, avem o politica externa deficitara, care nu valorifica suficient potentialul geopolitic de care dispunem, care nu construieste viziuni, care nu genereaza initiative de inpact in plan regional.

Ambitia noastra de lider regional este nesustinuta faptic. Nevoia de elita politica responsabila este cheia viitorului nostru, iar presedintele trebuie sa fie expresia la varf a elitei respective.

In evaluarea mea, principalele oportunitati in domeniul politicii externe care vor marca noul mandat prezidential (cel putin debutul acestuia) sunt urmatoarele:

  • Turbulentele geopolitice din regiune faciliteaza roluri mai puternice ale diplomatiilor pro-active si vizionare; cresterea interesului pentru regiune al SUA si al unor state europene pot crea premise pentru consolidarea si cresterea profilului Romaniei de actor regional influent.
  • Romania are o voce din ce in ce mai puternica in Europa si sunt sanse ca aceasta voce sa se consolideze ca"voce a Estului" daca se va reusi pe plan local crearea unui clase politice responsabile si vizionare, care sa reformateze in stil creativ si pro-activ actualele capacitati modeste de a ne exprima in politica externa.

Totodata, principalele riscuri/amenintari pentru urmatorul mandat prezidential ar putea fi:

  • contituirea unei noi ordini globale sub forma de reimpartire a sferelor de influenta cu scheme si roluri negative pentru Romania;
  • disolutia actualului sistem de drept international;
  • disolutia Uniunii Europene;
  • cronicizarea divortului geopolitic transatlantic;
  • transformarea regiunii in zona-tampon intre Occident si Rusia;
  • continuarea proiectului imperialist rusesc prin anexari ilegale de teritorii;
  • transformarea Romaniei in tinta directa pentru razboaiele hibride ale unor actori;
  • mentinerea si aprofundarea factorilor interni care permit infuzii ideologice si hibride din exterior (promovarea pe baza de relatii clientelare, nivelul ridicat de coruptie, absenta unui sistem meritocratic in societate si institutii publice, absenta increderii in institutii etc.);
  • absenta unui "plan B" la Bucuresti si in marile capitale europene pentru posibile cataclisme geopolitice la nivel regional si global.

Provocarile securitare din imediata vecinatate a Romaniei, de pe continent, regionale si globale obliga (Romania) la o politica externa pro-activa, flexibila, responsabila, vizionara, capabila sa exploateze oportunitati, cu un aport creativ si eficient la reconstructia Europei si a viitorului ei, implicata in marile politici europene, apta pentru contributii majore la nivel regional, credibila si predictibila in mediile partenere, parte a coeziunii transatlantice si a raspunsului acesteia la provocarile hibride actuale; presedintele (Romaniei) trebuie sa fie creatorul, promotorul, girantul, garantul si managerul permanent al acestui tip de politica externa.

Autor: Lector dr. Dorin Popescu (ICDE)

Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
#Dorin Popescu dezbatere ICDE UBB, #analiza rol presedinte politica externa , #Dezbatere ICDE UBB
Comentarii