14 pentru Cotroceni. Cine prinde lozul castigator?

Biroul Electoral Central a anuntat, saptamana trecuta, lista candidaturilor ramase definitive la alegerile prezidentiale: 14 persoane au ramas in lupta pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni.

Prima intrebare evidenta este, fireste, cati dintre acestia cred cu adevarat ca vor ajunge sa se bata in turul al doilea si ce rost are sa se arunce in batalie cei care stiu din capul locului ca este exclus sa ajunga acolo.

La aceasta a doua categorie ma voi referi mai incolo si deocamdata as vorbi despre cei pe care ii consider principalii cinci candidati, care - cu sanse mai mari sau mai mici, unele chiar foarte mici - par sa vizeze turul doi: candidatul PNL Klaus Iohannis, candidatul Aliantei 2020 Dan Barna, candidata PSD Viorica Dancila, actorul Mircea Diaconu, sustinut de doua partide plasmuite din dezertori, si intelectualul Theodor Paleologu, sustinut de un partid liliputan.

Actualul pesedinte este deocamdata favoritul publicului in toate sondajele, indiferent daca acestea sunt platite de partidele din stanga sau drepta spectrului politic, de ambasade, de televiziuni sau alti interesati de cum se gandesc sa voteze romanii.

In opinia mea, si nu numai a mea, domnul Iohannis are toate sansele sa se mentina in pozitia de favorit. A reusit sa-i convinga pe multi prin sobrietatea discursului si prin pozitia consecventa impotriva coruptiei, pentru o politica pro-euroatlantica si pentru eliminarea din viata publica a celor aflati sub incidenta legii penale si detestati de populatie.

Succesul referendumului a confirmat ca majoritatea covarsitoare a alegatorilor este alaturi de cei care lupta pentru statul de drept, nu langa cei care modifica legile ca sa scape ei de judecata.

Este posibil ca, urmare a numarului relativ mare de candidati admisi, urmatoarele sondaje sa inregistreze un regres la principalii competitori. Fenomenul va deveni insa reversibil in turul al doilea, cand in mod normal, respectivele voturi se vor intoarce acolo de unde au plecat.

Este perceputa ca o continuatoare a lui Liviu Dragnea, cel detestat de populatie pentru ca a reusit sa blocheze economia printr-un program intocmit artizanal si neprofesionist, a incercat sa se situeze deasupra Guvernului prin impostura, a pus presiuni in domeniul legislatiei penale, ca sa-si salveze propria piele si inca multe altele.

Dar si doamna Dancila are propriile tare, care au facut-o de pomina. Dupa ce l-a ascultat docil un an si ceva pe Dragnea, acum duce guvernarea la un esec fara precedent, a declansat un conflict jenant cu presedintele tarii fata de care refuza orice relatie de condescendenta si este perceputa ca autoare a unor manevre de culise pentru a se pune in fruntea partidului si pentru a intra in cursa prezidentiabililor, intr-un mod care nu-i face cinste.

In plus, si-a casigat notorietate de persoana inculta, incapabila sa fi invatat fluent o limba straina dupa noua ani petrecuti la Bruxelles si deficitara la propria limba materna.

Este perceput ca o persoana care n-a prea demonstrat pana acum ca a facut ceva concret. Discursul sau ar fi corect si chiar atragator, daca nu ar fi cam hazardat. De exemplu, si-a permis sa afirme ca "daca eram presedinte, poate ca drama de la Caracal nu s-ar fi intamplat", sau cu alta ocazie perora ca, odata ajuns presedinte, va dizolva Parlamentul, desi stie ca acest lucru este aproape imposibil.

In plus, Dan Barna nu este destul de prezent in spatiul public acum, cand pana la alegeri mai avem doar o luna si ceva. Nici escapada in SUA, unde s-a aflat nu stim pentru ce, nu l-a avantajat. Nu spun ca n-ar putea stabili contacte care sa-i fie utile in viitoarea activitate de eventual presedinte, dar asemenea lucruri ar fi bine sa fie cunoscute si de romani.

Ar fi fost poate mai avantajat daca ramanea in tara si il vedeam prezent in fiecare seara la televizor, la talk show-uri. Totusi, sansele de reusita ale mai putin popularului Dan Barna mi se par superioare fata de cele ale arhicunoscutei Viorica Dancila, populara mai mult pentru boroboate, decat pentru vreo fapta notorie si demna de luat in seama.

Actorul Diaconu pare de un optimism iremediabil, gata oricand sa-si incerce norocul. Se prezinta ca acel jucator de la cazino care, dupa ce a tras o data lozul cel mare, pune toti banii la bataie, sperand ca soarta il va ajuta sa traga inca un loz norocos.

Nu vad alt motiv pe care s-ar baza Mircea Diaconu, in cazul in care isi face cumva socoteala ca va intra in turul al doilea, ca sa se bata cu favoritul de pana acum al publicului, Klaus Iohannis.

Ca si la alegerile europarlamentare, castigate spectaculos de dansul, domnul Diaconu conteaza mai mult pe notorietatea sa de actor si pe carisma neuitatului Branzovenescu, decat pe un discurs politic adecvat, care sa aiba impact si sa cheme electoratul la urne.

Iar formatiunile politice care il sustin pe Mircea Diaconu sunt departe de a-l putea ajuta. ALDE si-a dat cu stangu-n dreptu', apropiindu-se cu pasi mari de o disolutie ce pare inevitabila, iar Pro Romania pandeste de dupa colt prabusirea PSD, intr-un stil care imi aminteste de evul mediu, cand armatele pandeau victoria, ca sa se repeada asupra dusmanilor raniti si sa le inhate echipamentul sau munitiile (in cazul de fata chiar soldatii).

Nici domnul Diaconu nu-si face un titlu de glorie din sustinatorii sai, aratand ca i-au fost necesari pentru asigurarea bazei materiale a campaniei, adica adunarea semnaturilor si decontarea cheltuielilor de campanie.

Fara indoiala, domnul Paleologu este un caz interesant. Ascultandu-l, ramai clar cu impresia ca si-a trait prima tinerete mai mult prin biblioteci, ceea ce ii face cinste, dar ii scade sansele intr-o contemporaneitate unde cluburile sunt pline, iar bibliotecile goale.

Ma indoiesc ca domnul Paleologu n-ar sti ce handicap electoral il costituie aceasta realitate. Totusi, candideaza si chiar insista pe sansele pe care le-ar avea pentru castigarea Cotrocenilor. Stie sigur ca nu e asa, dar nu abandoneaza. Oare de ce?

In opinia mea, motivul este ca Theodor Paleologu este inca tanar, as zice chiar foarte tanar si are viitorul in fata. Candidand, nu urmareste imposibilul, dar stie ca va capata notorietate, stie ca, in timp, electoratul roman se va maturiza si mai stie ca domnul Iohannis, oricat de preferat ar fi acum de public, nu mai poate candida a treia oara.

S-ar putea ca electoratul din 2024 sa fie mai matur din punct de vedere civic si social si sa nu se mai lase fascinat si atras de personaje care promit marea cu sarea. Ar putea fi momentul in care candidatul Paleologu le va vorbi ca din carte alegatorilor, iar ei vor spune: asa ceva ne trebuie!

Iar, daca nici atunci nu va fi convingator, nu-i bai. Theodor Paleologu este inca tanar, iar alegeri vor fi si in 2029, ba chiar si dupa aceea.

Nu ma ajuta mintea sa ghicesc ce spera cei de al caror nume nici macar nu am auzit vreodata. Unii sunt sprijiniti de niste partide minuscule, la fel de anonime ca si respectivele nume. Fara indoiala, ei se cred "locomotiva" respectivului partidulet sau partiduletul isi pegateste o viitoare stea cu care sa se prezinte candva in fata poporului.

S-ar putea sa fie si ceva interese materiale la mijloc, avand in vedere beneficiile financiare de campanie, private si publice, de care se bucura candidatii in cursa pentru Cotroceni.

Dar s-ar putea sa fie la mijloc si un anumit orgoliu, mandria ca a candidat pentru o functie care inca mai este perceputa ca cea mai inalta din aceasta tara. A pierdut, e drept, dar a fost in cursa. In Franta, asemenea personalitati au chiar obiceiul sa-si coamande carti de vizita cu mentiunea, sub respectivul nume: "ancien candidat", adica fost candidat.

Asta pare sa-ti dea chiar o oarecare aura de noblete: nu esti marchiz, nu esti duce, conte sau viconte, dar esti ancien candidat. Jos palaria!

Nu voi insira aici lista tuturor acestor anonimi, pe care nu ii subestimez, dar nestiind nimic despre ei, nu am ce comenta.

Imi permit, totusi, sa mai comentez patru cazuri, diferite de cele analizate mai sus:

Candidatul UDMR este cea mai buna dovada ca merita sa te prezinti, numai pentru ca sa fie clar ca existi si contezi. Caci domnul Hunor conteaza mai mult pe voturile provenite de la etnicii maghiari, care stim ca sunt stabilizate undeva la putin peste 5%.

Dar participa ca sa isi testeze proprii votanti, sa afle in ce masura il mai sustin, dar si sa demonstreze ca UDMR este prezent oricand si oriunde in peisajul politic al tarii, ceea ce apreciez ca este de toata lauda.

Este vorba despre candidatul propus de Alternativa pentru Demnitatea Nationala. De Alternativa in cauza n-am auzit, dar domnul Ivan este un nume cunoscut. A fost pana recent europarlamentar, nu mai este dupa alegerile din 26 mai si fara indoiala isi cauta un loc in spatiul politic.

Catalin Ivan a fost unul dintre contestatarii lui Dragnea, cei care se opuneau ca el sa fie candidat unic la conducerea PSD, fapt pentru care de altfel a fost exclus. Este putin probabil ca gandeste in mod serios ca ar avea o sansa la Cotroceni, dar foarte posibil ca incearca sa-si refaca notorietatea, cautandu-si un nou loc in politica, chiar si aciuit, deocamdata, intr-un partid necunoscut.

Este un nume nu numai necunoscut, dar si greu de pronuntat si a fost promovata de o noua formatiune, infiintata pe banii lui Dan Voiculescu, Partidul Puterii Umaniste. Pana acum, doamna Ioana Ramona s-a facut remarcata cu o singura ocazie, atunci cand a sustinut public ca Rusia este, alaturi de tara noastra, membra a NATO.

Atunci am crezut ca va disparea din viata politica, dar iata ca partidul i-a adunat semnaturile necesare si chiar a fost acceptata de BEC.

Lista este lunga, iar sanse de a castiga cursa nu par sa aiba decat cel mult 2-3 candidati. In ce-i priveste pe ceilalti, ei imi aduc aminte de o nevinovata anecdota, care circula pe vremuri. Era vorba atunci de un baiat care privind un concurs de alergari, intreaba nedumerit: "pentru ce alearga acesti oameni, tata?". "pentru ca acela care va ajunge primul la potou va primi un premiu". "Da? Si atunci ceilalti de ce alearga si nu stau acasa?".

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...